|
|
|
Publicat : November 29, 2007 |
Autor : Mihai T.
Categoria : Caracterizari | Vazut de
: 616 ori | Rating :  
|
|
|
Abatele de Marenne
- personaj de roman istoric -
- motivul strainului -
- personaj-reflector -
"Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda",
de Mihail Sadoveanu
- roman istoric -
Romanul "Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda" de Mihail Sadoveanu (1880-1961) a aparut in anul 1929 si constituie culmea prozei sadoveniene ce evoca perioada istorica de suferinta si de decadere a Moldovei, urmand vo.lumelor "Neamul Soimarestilor" si "Vremuri de bejenie".
Mihail Sadoveanu porneste in crearea romanului de la documentele cronicarilor, dar si din literatura populara care retine in creatiile folclorice cele mai importante evenimente ale istoriei neamului romanesc.
Romanul evoca imaginea Moldovei, aflata in decadere economics si saracie crunta in care se zbate poporul in vremea domniei lui Duca-Voda, precum si lupta acestuia pentru a-si pastra tronul la cea de a treia domnie, prin lacomia de "dajdii" puse in spatele moldovenilor, pentru ca el sa-si poata plati birurile care-l tineau domn.
Abatele de Marenne estc personajul care slujeste drept procedeu literar, calatorul strain prin ochii caruia Sadoveanu evoca un moment din istoria Moldovei, modalitate cunoscuta in literature ca motivul strainului. El este in acelasi timp observator si comentator al aspectelor sociale si istorice din Moldova secolului al XVII-lea.
Abatele de Marenne apare in roman chiar de la inceput, cand prozatorul prezinta faptul ca de curand trecuse hotarul din Tara Leseasca "un strain", care venea de departe si urma, impreuna cu insotitorii sai, "drumul eel mare din valca Siretului".
Naratorul ii face, in mod direct, inca din prima pagina, portretul fizic: "Sub mantaua-i larga de postav intunecos se gacea un trup, desi scund, inca destul de voinic si destul de sprinten; iar de sub gluga privea o fata blanda cu trasaturi fine si spirituale". Haina umila ascunde o inalta fata bisericeasca si nu un calugar de rand, pentru ca "purta pinteni si se tinea ca un vechi calaret". Paul de Marenne, abate de Juvigny, provenca "dintr-o familie veche frantuzeasca, scapatata si daruita de Dumnezeu cu prea multi copii", insa el ajunsese un "cuvios personagiu ecleziastic din ordinul Sfantului Augustin", care calatorea cu pretextul de a propovadui "lumina cea adevarat" din Apus spre Rasarit, "la necredinciosi". Adevarata sa misiune era insa secreta, ii fusese incredintata de marchizul de Croissy, "secretar al Regelui Soare la Afacerile Straine", iar abatele, venind din Franta, se indrepta spre Istanbul pentru a incerca o posibila alianta cu turcii impotriva nemtilor, care-i atacasera.
Trasaturile spirituale si morale se desprind in mod indirect din faptele, vorbele si atitudinea personajului. Om invatat si umblat prin lume, obisnuit cu eleganta de la curtea lui Ludovic al XlV-lea, supranumlt de francezi Regele Soare, solul strain descopera cu mirare viata simpla a moldovenilor si constata cu incantare ca aici "oamenii sunt mai aproape de natura si de Dumnezeu".
Inzestrat cu o curiozitate vie, observator atent, abatele de Marenne, insotit de doi oameni ai sai, "de credinta si de casa" si de o straja condusa de capitanul Ilie Turculet, este termecat de natura salbatica, de padurile ncsfarsite, de maretia muntilor si de bogatia vanatului Moldovei si constats cu surprindere: "La antipodul civilizatiei se gasesc uneori asemenea lucruri ramase neschimbate dintru inceputul creatiei, pastrandu-si frumusetea lor misterioasa". Toate aceste frumuseti impresionante le observa strainul in contrast izbitor cu saracia asezarilor, cu nefericirea oamenilor: "Dumnezeu a pus aici un paradis".
Abatele este intampinat la granita de beizadea Alecu Ruset, care ii fusese recomandat de un prieten comun, polonezul Vladislav si care-l insoteste indeaproape, vorbind o impecabila limba franceza. Tanarul are, la randul sau, interes sa fie ocrotit si ajutat de inaltul prelat, deoarece era urmarit de oameni i lui voda pentru ca o iubea pe fiica acestuia, Catrina.
Ajunsi la Iasi, abatele de Marenne il cunoaste pe voda Duca, pe cronicarul Miron Costin si pe mitropolitul Dosoftei, personalitati istorice romanesti, care tntruchipeaza personajele realedin roman. Strainul isi exprima admiratia pentru Jam Moldovei, pentru frumusetile naturii salbatice, "pe care amicii sai ramasi in Franta nici n-o puteau banui, ori de cata imaginatie ar fi fost inzestrati", fiind fascinat de bogatia locurilor, de "dealurile cu podgorii si paduri, revarsari de ape, stoluri de gaste salbatice, stuharii si papurisuri".
Abatele de Marenne este bononi, simpatic, instruit si fin, cu gesturi cumpatate si mare amator de mancare si bautura buna, deoarece, "desi calugar inchis in mantie si randuieli aspre la manastirea sa", abatele este un om de lume si, neuitand de Dumnezeu si nici de juramantul monahal, "tinea socoteala de oameni. Tinea socoteala si de placerea sa". Aceste trasaturi reies, indirect, din situatiile conjuncturale si din atitudinea personajului. In calatoria lor, strainii poposesc la gospodaria taranului Griga Lazarel, care pregatise un ospat specific romanesc, cu lautari, sarmale si ciorba de potroace, de care musafirul este extrem de incantat, laudand entuziasmat bucatele si vinul.
Ajunsi la Constantinopol, abatele, rafinat in arta conversatiei, este de mare ajutor tanarului Alecu Ruset si, cu abilitate diplomatics, inteligenta si generozitate, joaca sah cu sultanul, se lasa batut de acesta, pentru a-l binedispune, creand astfel atmosfera propice obtinerii de favoruri. Fin diplomat, el expune necazul prietenului sau, Alecu Ruset, apeland la o poveste alegorica de vanatoare, dovedind astfel inteligenta, loialitate si noblete sufleteasca pentru tanarul beizadea. Inclinat spre meditatie, abatele il incurajeaza cu dellcatete si-i ureaza sa depaseasca necazurile: "Iti doresc sa-ajungi cu bine, prietene, in anii linistii mele. Viata e un mare medic."
Atitudinea lui Marenne fata de alte personaje, mai ales fata de tanarul beizadea, scoate, indirect, in evidenta alte calitati meritorii ale strainului. Om trecut prin multe, abatele este un fin cunoscator al psihologiei umane, are o blandete si o intelepciune parinteasca pe care o revarsa asupra tanarului Ruset: "Intre ceasurile de febra sa lasi insa si judecatii loc; judecata e mama intelepciunii", dupa care ii mangaie "tampla infierbantata". Alta . data il linisteste cu simpatie si cu o intelegere superioara a vietii, imbiindu-l cu mancare buna: "Aceste lacrimi sunt bune, zise bland de Marenne. Dupa ce le vei inghiti, ai sa cugeti mai linistit ce ai de facut. Indrazneste a incerca acest piept de fazan, pe care l-a fript destul de bine bucatarul nostru".
Abatele de Marenne este constient de superioritatea sa, de valoarea sa spiritual: "Putini europeni au avut si au favoarea de care ma bucur eu, putand sta singur de vorba cu maiestatea sa, spunandu-i anecdote si facandu-l sa zambeasca", marturiseste el privind statutul de care se bucura la curtea franceza.
Perpessicius considera fericita inspiratia lui Mihail Sadoveanu "de a fi implicat, in textura aceasta orientala, silueta de aur a elegantului abate Paul de Marenne".
|
|
|
 Visitor's Comments ! |
|
|
|
Ales la intamplare |
|
Auzisem eu de turci, de muscali şi de nemţii cu coadă; ziua, la amiaza-mare, îi vedeam înaintea ochilor cu paloşe late, cu suliţe lungi, călări pe cai, sărind gardurile mahalalei, ca şi cum ar fi sărit o dâră de bou; îi vedeam robind roate de copii şi de muieri, lăsând în urma lor jale şi nori groşi de pulbere. |
|
|
|
Statistici |
| » Numar total de articole |
345
|
| » Numar total de autori |
81
|
| » Articole vazute |
2207003
|
| » Numar categorii |
26
|
|
