Povestirea "Pescarul Amin" a fost scrisa de Vasile Voiculescu (1884-1963) in 1958 si publicata postum in volumul intitulat "Capul de zimbru"(1966), facand parte din proza con ternporana. "Pescarul Amin" este o povestire fantastica, deoarece evidentiazd mitul apei ca motiv esential, ca substanta primordiala germinativa a vietii; povestirea simbolizeaza facerea lumii, explicand geneza universului din mediul acvatic si nasterea fiintelor din pesti, ca mit totemic.
    Povestirea ilustreaza ipostaza omului ce vine dintotdeauna in aceasta lume, ca pastrator al unei ancestrale comuniuni cu natura si lumea animala in care-si simte infipte adanc radacinile devenirii sale, precum si intoarcerea sa la stadiul genetic primar, reintegrandu-se astfel in circuitul universal.
    Fantasticul prozei lui Vasile Voiculescu are ca specific ilustrarea lumii reale, obisnuite, in cadrul careia este posibila manifestarea fireasca a elementelor fabuloase, care fac parte din viata oamenilor, creand, in acest fel, ineditul si senzationalul in banalul cotidian.
"Pescarul Amin" este o povestire fantastica, Vasile Voiculescu insinuand in lumea reala credinta straveche, fabuloasa ca omul isi are radacinile genetice intr-un animal sacru, considerat stramosul sau si recunoscut ca totem.
    Personajul principal si eponim (care da numele operei -n.n.) al povestirii este Amin, "un pescar aratos", foarte priceput in construirea digurilor si un cunoscator desavarsit al pestilor si al lumii  acvatice in general.  Amin este totodata un personaj fantastic, conturat prin trasaturi umane si trasaturi fabuloase, deoarece  Voiculescu  imbina  realul  banal  cu  supranaturalul folcloric.
    Planul real este reprezentat de colectivitatea pescarilor din Delta Dunarii, care, la inceputul primaverii, se lupta cu "puhoaiele nebune" pentru a apara pestii "buimaciti de mal" si tarati in fluviu de "iuteala vijelioasa" a apelor, care creeaza o imagine fabuloasa, aceea a haosului originar. O data cu navalirea puhoaielor, "duiumuri de pesti, de toate soiurile, de toate marimile, de la somnii si crapii cat viteii, la fatisoarele cat ganganiile", sunt izbiti de valurile furioase care inunda baltile, lacurile, ghiolurile si garlele Deltei. Din cauza revarsarii Dunarii, pescuitul devenise impracticabil, deoarece pestii se ascundeau ametiti pe fundul apelor dezlanjuite, "in nomoale si cotloane", ratele si gastele saibatice se roteau dezorientate, toate vietatile, "oameni si lighioi", asteptau sa se domoleasca "maniile dezlantuite" in Delta Dunarii. Oamenii, impreuna cu un brigadier, pornira spre Pociovelistea, unde navalise, o data cu inundatia, "sumedenie de peste in balta". Pescarii se asaza in calea lor, ca pestii sa nu scape inapoi in fluviu, "unde-i cheama aprinsele legi ale biologiei lor" si instaleaza capcane pentru a prinde crapii si "celelalte semintii dunarene.
    Insusirea umana, aceea ca Amin este cel mai priceput pescar de pe acele meleaguri, reiese in mod indirect din faptele eroului si din relatiile cu celelalte personaje. Chemat in ajutor de ceilalti pescari, Amin a izbutit sa intre in valtoarea apelor, luptandu-se cu iuteala curentilor care-i izbeau trupul ca sa simta cu talpile "gandurile apelor de la fundul unde alearga pestii". El cerceteaza nisipul din adancul apelor si constata ca pestii stau incolonati ca ostile, asteptand "porunca de la imparatul lor, vreun somn intelept", care sa le spuna cum sa-i pacaieasca pe oameni, de aceea ei trebuie sa monteze gardurile care sa-i opreasca.
    Ca in fiecare an, Amin ramane sa supravegheze capcanele saptamani in sir, pentru ca este cel "mai iscusit, mai harnic si mai intelept" dintre toti pescarii, cel mai abil in gasirea solutiilor de indreptare a gardurilor, daca s-ar intampla ceva cu acestea. Insusirile umane sunt evidentiate in mod direct de catre narator. Ramas singurul stapanitor peste singuratatile locurilor pustii,
    Amin "vegheaza necontenit peste aceasta impale inchinata muteniei", dand tarcoale capcanei, cufundandu-se in valtoarea apelor ca "sa dibuie pulsul garlei, nazuielile curentilor, sa pandeasca punerile la cale ale pestilor, rasufletul baltii, uneltirile Dunarii...". Priceputul pescar se hraneste cu "merinda rece", doarme putin si "iepureste", asteptand incordat pana cand balta isi intoarce brusc curgerea furioasa in sens invers, dinspre balta spre fluviu.
    Tot in plan real, se manifesta, indirect, starile si tulburarile interioare ale pescarului. Cuprins de o agitatie nestapanita, Amin alearga neobosit in susul ori in josul garlei, simtind cum "sumedenia de pesti" curge in capcana intinsa. El vede cum "vreun somn barosan, vreun crap de zeci de ocale" patrund prin clapele gardurilor si verifica vigilent ca niciunul sa nu se strecoare cumva pe deasupra zaplazurilor, simtindu-i ca "nu renunta la scapare". Atunci cand pestii par linistiti, cand nu sunt agitati si nervosi, e semn ca "lucreaza la o gaura de scapare" si atunci Amin se scufunda, cerceteaza din nou trainicia gardurilor, iar daca gaseste vreo spartura, cara de pe mal pietre si bolovani pe fundul apei, pana repara stricaciunea, cu o placere si o ravna neobosite.
    In plan fabulos, faptura lui Amin seamana cu o amfibie, este inalt, "sui, cu pieptul mare, iesit inainte si umflat pe latupi, un piept larg cuprinzator, cu albia pantecului cand supta, cand imbortosata cu aer, cu brate lungi si palme late ca niste lopecioare, cu coapse si picioare asijderi desirate", se scurteaza sau se lungeste cand se scufunda in apa, intocmai "ca broasca din arcurile incheieturilor de la toate madularele".     Pielea lui este fara niciun pic de par, lunecoasa, semanand cu stramosii lui, neamul Aminilor, despre "care se zice ca s-ar fi tragand din pesti". Cand iese din ape, "el nu ramane leoarca: se zvanta intr-o clipa". Tabacita de vant si de soare, pielea lui este acoperita "de niste solzisori", porii fiindu-i astupati "de mal si de mazga pestilor". Descrierea directa a infatisarii personajului sugereaza mitul totemic, credinta strabuna ce face parte din mentalitatea pescarilor si anume ca la radacina genetica a omului sta pestele.
    In plan real, Amin este caracterizat direct de catre narator, ca fiind "cel  mai  mare pescar al  meleagului, stapan  din