"BALAURUL" face parte din volumul de povestiri "Hanu-Ancutei" de Mihail Sadoveanu si este o povestire in rama, deoarece intamplarile evocate se petrecusera demult, tot pe aceste meleaguri, pe vremea ceieilalte Ancute. Atmosfera plina de emotie si de fiori este creata de unul dintre oaspetii hanului, povestitorul mos Leonte, care declara ca vazuse balaurul atunci cand era flacau "trecut de douazeci de ani", pe cand invata de la tatal sau mestesugul de "zodier si vraci". Din perspectiva narativa, mos Leonte este narator-martor, iar naratiunea este la persoana a III-a. Timpul narativ se situeaza intr-un plan al trecutului, spatiul narativ este un topos, iar relatarea imbraca forma evocarii.

    Traise, pe vremuri, in satul Tupilati, "un boier mare si fudul", pe nume Nastasa Bolomir, care avea "o barba mare cat o coada de paun". El fusese insurat prima oara cu fata unui boier care, neputand indura "maniile si asprimile lui", s-a intors plangand la parintii sai. A doua nevasta era vaduva unui grec, Negrupunte, femeie frumoasa si bogata, care a murit dupa doi ani, cand devenise "galbana si ovilita". Desi toate femeile fugeau de boier, caruia i se dusese vestea ca-i mureau nevestele, Nastasa Bolomir s-a insurat, pentru a treia oara, cu "o copila ca de saptesprezece ani", care "radea, parca era soarele" si pe care o adusese de la Iasi. Cucoana Irinuta nu se ofilea, ba, dimpotriva, era imbujoratasi vesela, iar boierul era din ce in ce mai posac si-i facea toate poftele.
    Intr-o zi, boierul venise la tatal lui mos. Leonte ca sa-i destainuiasca rusinoasa comportare a sotiei sale, pe care-o banuia ca-l insala cu Alexandrel Vuza, fiul vornicului si sa-l roage sa-i citeasca in zodii. Temandu-se pentru ce ar putea pati femeia, zodierul ii spune boierului ca toate cele aflate de el sunt vorbe mincinoase, ca Irinuta avea sa se intoarca de la Roman, asa cum ii promisese.
    Zodierul s-a dus apoi in graba mare la hanul ceieilalte Ancute si a hotarat impreuna cu ea sa o astepte pe Irinuta si s-o previna. El a oprit trasura in care se aflau cucoana Irinuta si frumosul Alexandrel, avertizandu-i asupra primejdiei. Tocmai atunci, intr-un nor de pulbere, soseste ca vantul boierul cu slujitorii dupa el si porunceste ca zodierul sa fie jupuit de piele pentru tradare, iar Irinuta si Alexandrel sa fie legati de rotile carutei sj sa fie dusi "numa-ntr-o goana la Iesi, pana-n ograda la sfanta Mitropolie!". Cuconita a sarit insa "sprintena, subtire si manioasa ca o vipera" si l-alnfruntat cu ura pe barbatul ei. Copilului Leonte, martor la intamplare, i s-a parut ca femeii ti crescusera gheare la maini si cornite in par. Dintr-o data, cerul s-a miscat rotindu-se, un muget ingrozitor a umplut vaile si toti cei de fata au vazut "balaurul venind in vartej rasucit, cu mare iuteala", luandu-l pe boier si "amestecandu-i barba cu vartejul", aruncandu-l aproape mort intr-o rapa. De aici i s-a tras boierului Bolomir moartea, iar de Irinuta, "dracusorul cel balan", nu s-a mai auzit nimic si nimeni n-a mai vazut-o vreodata. Oaspetii de la han raman impietriti de groaza si mos Leonte este multumit ca a spus o poveste atat de infricosatoare.

    Particularitatile limbajului artistic al lui Mihaii Sadoveanu consta in imbinarea epicului cu liricul, a povestirii cu geniul sau poetic. Asa cum afirma George Calinescu, Sadoveanu a creat o limba limpede, armonioasa si pura, in care se impleteste graiul popular al taranilor cu fraza vechilor cronici, o limba capabila sa redea poezia sentimentelor omenesti, frumusetile tainice ale naturii, pastrand farmecul atmosferei acelor vremuri vechi.
    Arhaismele (tufecci-basa, arnaut) si regionalismele (testemel, tipsie, scurteica) sunt folosite cu naturalete de catre personajele povestirilor, creand o limba literara usor accesibila, scriitorul ramanand fidel declaratiei sale din discursul rostit la Academie, aceea ca "taranul roman a fost principalul meu erou".
    Figurile de stil apar cu moderatie, dand astfel stilului sobrietate. Metafora lipseste aproape de tot, iar epitetele au rol caracterizator, particularizand trasaturi ale personajelor. Prin eufonie, muzicalitatea frazelor si oralitatea exprimarii Sadoveanu creeaza trairi tulburatoare in sufletele ascultatorilor.
    Fiind o specie a genului epic, o naratiune de mica dimensiane, in care se povesteste, cu subiectivism, o singura intamplare de sine statatoare incadrata intr-o naratiune mai ampla ("Hanu-Ancutei") si la care participa personaje putine palid conturaie, opera "Balaurul" de Mihail Sadoveanu este o povestire in rama.
"Eroii nu povestesc spre a-si usura sufletul, ori spre a reda viata: ci pentru a se sustrage vietii si mortii" (Nicolae Manolescu - "Imaginarul sadovenian").