|
|
|
Publicat : January 06, 2008 |
Autor : Mihai T.
Categoria : Momente si schite | Vazut de
: 279 ori | Unrated
|
|
|
Caldura mare
Termometrul spune la umbră 33° celsius... Sub arşiţa soarelui, se opreşte o birje, în strada Pacientei, la numărul 11 bis, către orele trei după-amiaz. Un domn se dă jos din trăsură şi cu pas moleşit s-apropie de uşa marchizei, unde pune degetul pe butonul soneriei. Sună o dată... nimic; de două, de trei... iar nimic; se razimă în buton cu degetul, pe care nu-l mai ridică... în sfârşit, un fecior vine să deschidă.
în tot ce urmează, persoanele toate păstrează un calm imperturbabil, egal şi plin de dignitate.
Domnul: Domnu-i acasă?
Feciorul: Da, dar mi-a poruncit să spui, dacă l-o căuta cineva, c-a plecat la ţară.
D.: Dumneata spune-i c-am venit eu.
R: Nu pot, domnule.
D.: De ce?
E: E încuiată odaia.
D.: Bate-i să deschidă.
E: Apoi, a luat cheia la dumnealui când a plecat.
D.: Care va să zică, a plecat?
E: Nu, domnule, n-a plecat.
D.: Amice, eşti... idiot!
E: Ba nu, domnule.
D.: Zici că nu-i acasă.
E: Ba-i acasă, domnule.
D.: Apoi, nu ziseşi c-a plecat?
E: Nu, domnule, n-a plecat.
D.: Atunci e acasă.
E: Ba nu, da n-a plecat la ţară, a ieşit aşa.
D.;Unde?
E: în oraş!
D.:Unde!?
E: în Bucureşti.
D.: Atunci să-i spui c-am venit eu. E: Cum vă cheamă pe dv.? D.: Ce-ţi pasă? E: Ca să-i spui.
D.: Ce să-i spui? de unde ştii ce să-i spui, daca nu ţi-am spus ce să-i spui? Stăi, întâi să-ţi spui; nu te repezi... Să-i spui când s-o-ntoarce că l-a căutat...
R: Cine? D.: Eu.
R: Numele dv.?
D.: Destul atâta! mă cunoaşte dumnealui... suntem prieteni...
R: Bine, domnule. D.: Ai înţeles? R: Am înţeles.
D.: A!... Spune-i că să ne-ntâlnim negreşit. R: Unde?
D.: Ştie dumnealui... Da să vie neapărat.
R: Când?
D.: Când o putea.
R: Prea bine.
D.: Ai înţeles?
R: Am înţeles.
D.:A!... şi dacă vede pe amicul nostru... R: Care amic?
D.: Ştie dumnealui!... să-i spuie că nu s-a putut reuşi cu afacerea ştiută nimic, fiindcă am vorbit cu persoana... Nu uita!
R: Se poate să uit?
D.: ...şi zice că acuma e prea târziu, dacă n-a venit la vreme; căci daca venea măcar cu câteva zile înainte, altă vorbă!... poate că s-ar fi putut... Ţine minte!
F: Ţiu, domnule...
D.:.. .deoarece nu plecase încă mătuşa persoanei care s-a dus pentru ca să dea arvună tutorelui minorilor, şi el nu aflase încă, deoarece nu-i spusese nepotul cocoanei, cu care era afacerea ca şi terminată, dacă mai avea răbdare până luni seara, când trebuie neapărat să se-ntoarcă avocatul, fiindcă s-a dus cu o hotărnicie; dar acuma, cu regret, este imposibil din mai multe puncte de vedere, care le ştie dumnealui... Aşa să-i spui.
F: Bine, domnule...
Domnul pleacă... Feciorul dă să-nchiză... Domnul se-n toarce.
D.: A... ştii ce? nu-i spune nimic, fiindcă poate nu ţii minte exact persoanele. Trec eu mai bine deseară să-i spui... La câte vine d. Costică seara la masă?
F: Care d. Costică?
D.: Stăpânu-tău.
F: Care stăpân, domnule?
D.: Al tău... d. Costică.
F.: Pe stăpânu-meu nu-l cheamă d. Costică; e propitar...
D.: Ei! şi dacă-i propitar? F: îl cheamă d. Pooescu. D.: Şi mai cum? F: Cum, mai cum?
D.: Fireşte... Popescu, propitar... bine...şi mai cum?
E: Nu pot să ştiu.
D.: Nu-1 cheamă Costică Popescu?
E: Nu.
D.: Nu se poate.
E: Ba da, domnule.
D.: Apoi vezi?
E: Ce să văz?
D.: îl cheamă Costică?
E: Ba. Mitică.
D.: Mitică?... peste poate!... Ce stradă e aici? E: Numărul 11 bis... D.: Nu e vorba de 11 bis.
E: A zis domnul că nu vrea să puie 13, că e fatal. D.: N-are-a face 13... Eu te-ntreb de stradă. Ce stradă e asta?
E: Strada Pacienţii...
D.: Strada Pacienţii?... imposibil!
E: Nu, domnule, e strada Pacienţii.
D.: Atunci nu e asta.
E: Ba-i asta.
D.:Nu.
E: Ba da.
D.: Eu caut din contra strada Sapienţii, 11, strada Sapienţii, d. Costică Popescu.
E: Aşa? D.: Aşa.
Atunci, nu e aici. D.: Foarte bine.
Domnul pleacă şi merge la birje. Birjarul doarme pe capră. Caii dorm la oişte. Domnul: Haide, birjar!
Birjarul: Nu slobod... este muştiriu, mo roc...
D.: Care muştiriu?
B.: Nu ştii la mine, mo roc...
D.: De unde l-ai luat?
B.: Ghe acolo, mo roc.
D.: Apoi, nu sunt eu?
B.: Ie! la domnu este, mo roc.
Domnul suie. Birjarul trage bice... Caii se deşteaptă şi pornesc. Domnul se ridică-n picioare, la ceafa birjarului.
D.: Ascultă-mă: ştii dumneata unde e strada Pacienţii? B.: Ala nu ştii, mo roc. O babă trece. Domnul opreşte birja. Domnul: Mă rog, jupâneasă, ştii dumneata unde e strada Pacienţii?
Baba: Asta e, măiculiţă.
D.: Ei, aş!... Teribil e de ramolită!... Mână-nainte, birjar!
Birja porneşte. Domnul face semn să oprească la o băcănioară în colţ, unde pe prag moţăie la umbră un băiat cu şorţul verde.
Domnul: Tânărule, ce stradă e asta?
Băiatul: Strada Pacienţii...
D.: Eşti un prost!... înainte, birjar!
Birja merge încă o bucată bună... Un sergent de stradă stă pe o bancă la poarta unei curţi mari. S-a descălţat de cizme, să-şi răcorească picioarele. Domnul face semn; birja opreşte.
Domnul: Sergent!
Sergentul: Ordonaţi!
D.: Mă rog, nu ştii dumneata unde e strada Pacienţii?
S.: Chiar asta e.
D.: Imposibil.
S.: Da, domnule, asta e.
D.: ...Iad. Popescu, numărul 11 bis...
S.: Ei, da, mai în sus, pe mâna stângă, nişte case galbene-n curte, cu marchiză...
D : A!... Atunci feciorul e un stupid!... Mersi! întoarce, birjar!
|
|
|
 Visitor's Comments ! |
|
|
|
Ales la intamplare |
|
"Povestea lui Harap-Alb" este cel mai reprezentativ basm al lui Ion Creanga, fiind publicat la 1 august 1877 in revista "Convorbiri literare", reprodus apoi de Mihai Eminescu in ziarul "Timpul". |
|
|
|
Statistici |
| » Numar total de articole |
345
|
| » Numar total de autori |
90
|
| » Articole vazute |
2507694
|
| » Numar categorii |
26
|
|
