|
|
|
Publicat : December 10, 2007 |
Autor : Mihai T.
Categoria : Caracterizari | Vazut de
: 325 ori | Unrated
|
|
|
Castris
- personaj secundar de tragedie -
- tipul indragostitului -
"Patima rosie",
de Mihail Sorbul
- tragedie -
In primavara anului 1916, in ziua de 3 martie, a fost reprezentata pe scena Teatrului National din Bucuresti piesa "Patima rosie" de Mihail Sorbul (1885-1967). Spectacolul a avut un mare rasunet atat in randul publicului, neobisnuit cu teme indraznete, cat si in presa vremii. Critica teatrala a reactionat in favoarea piesei, consacrandu-l definitiv pe Mihail Sorbul intre dramaturgii de valoare ai literaturii romane.
Piesa ilustreaza" o imagine a societatii bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea, in care oamenii au un mod de viata dubios si contradictoriu, un comportament indecent, traiesc in conditii de imoralitate, fara idealuri, degradarea umana mergand pana la abjectie (ticalosie - n.n.) si crima.
Tragedia are accente naturaliste, deoarece personaj ele mostenesc genele predecesorilor, cauzele comportamentului trivial si ipocrit avand radacini genetice adanci.
Castris, personaj secundar al tragediei "Patima rosie", este un tanar de familie bogata, tatal sau era senator si posesorul unor mosii si proprietati de valoare. Student la Drept, Castris se indragosteste sincer si profund de Tofana, pe care o instaleaza intr-o casa eleganta, asigurandu-i un trai luxos si fara griji.
Portretul moral reiese, indirect, din replicile, atitudinea si conceptia despre viata a personajului, precum si din mediul ambiant specific societatii de la inceputul secolului al XX-lea, care influenteaza faptele si determina mentalitatea epocii. Fire entuziasta si vesela, Castris se conduce dupa conceptia optimista si revigoratoare ca viata este un dar de la Dumnezeu si omul este dator sa se bucure de fiecare clipa atata timp cat traieste, dupa cum marturiseste prin replica: "De-ai sti cat sunt de vesel! Pe cinstea mea, viata e un dar! Numai prin faptul ca traiesti, inseamna ca esti fericit!...". Sterilitatea sufleteasca a Tofanei o atribuie, in mod eronat, excesului de cultura, considerand ca prea multa invatatura ii impietrise femeii inima: "Universitatea ti-a mutilat sufletul".,
Dupa patru ani de concubinaj cu Tofana, timp in care se straduise din rasputeri sa-si induplece tatal sa le accepte casatoria, Castris isi anunta amanta, cu bucurie si entuziasm, ca primise - in sfarsit - binecuvantarea rudelor. Raspunsul ei rece si refuzul brutal nu-1 deprima, ci pune atitudinea ei pe seama unui moment de "zapaceala sufleteasca". Fericit ca se va putea casatori cu femeia iubita, dornic de a face bucurii celor din jur si bun la suflet ii daruieste cu generozitate Crinei o etola scumpa (pe care o cumparase, initial, pentru Tofana), deoarece este impresionat de saracia fetei care, in plina iarna, umbla cu gatul descoperit: "N-ai idee cat de multumit ma simt dupa ce fac un bine cuiva. Umbla pe vijelia asta cu gatul gol... Putea sa raceasca...". Marinimos, il invita pe Rudy sa locuiasca in casa lui si este incantat ca fostul sau coleg voia sa se reabiliteze moral, dupa viata aventuroasa pe care o dusese.
Relatia cu celelalte personaje scoate in evidenta, in mod indirect, alte caracteristici care definesc onestitatea si sinceritatea personajului. Increzator in oameni si profund cinstit, Castris refuza sa creada ca intre Tofana si prietenul sau, Rudy, exista o relatie amoroasa, ca acestia l-ar fi putut insela cu atata ticalosie. Atunci cand Sbilt ii destainuie, cu argumente si fapte concrete, tradarea lui Rudy, Castris se indoieste de adevarul spuselor lui, respingand cu fermitate acuzatiile: "Usuratic, poate, dar ticaios, nu".
Crina isi exprima in mod direct opinia despre Castris, considerand ca este "un suflet bun si cinstit", de care profita cu nerusinare Tofana, Sbilt si Rudy.
Din gesturile de mare eleganta rezulta, indirect, educatia aleasa si preceptele profund asumate de catre personaj. Cu o marinimie aristocratica, provenita din cultivarea principalelor valori etice, Castris isi stapaneste dezamagirea si mania atunci cand Tofana recunoaste cu brutalitate ca "peste o luna ma marit cu Rudy" si-i ofera acesteia, cu distinctie, "zece mii de lei zestre, post de profesoara in capitala si un apartament mobilat oarecum bine". Atitudinea lui Castris il impresioneaza pe Rudy, care, desi refuza cu demnitate oferta, recunoaste cu admiratie gestul lui "de boier". Instigat de Tofana, Castris isi pierde controlul, devine furios la culme si aproape ca il sugruma pe Rudy, dar echilibrul sau interior si ratiunea il salveaza sa devina ucigas: "Ce m-ai indemnat sa fac, Tofano? Daca-l omoram?...".
Naiv si lipsit de experienta, Castris percepe eronat relatia cu femeia pe care o iubeste profund si patimas, avand pentru Tofana o slabiciune aparte. "Barbat bogat si frumos", cum il caracterizeaza direct Crina, Castris ar fi putut sa-si gaseasca implinirea intr-o dragoste reciproca, daca ar fi avut o personalitate mai puternica si nu ar fi facut o adevarata obsesie pentru Tofana, care insa, ii declara cu seninatate ca nu l-a iubit niciodata si ca cei patru ani petrecuti impreuna au fost chinuitori. Dintr-o noblete sufleteasca admirabila, Castris se arata ingrijorat de soarta ei, daca se vor desparti: "Cu ce o sa traiesti, caci la urma urmei si o bucatica de paine e greu de castigat!".
Sensibilitatea si delicatetea morale a lui Castris reies, indirect si din faptul ca este capabil de daniire totala in numele iubirii, el fiind gata sa renunte la studii, sa se retraga la mosie si sa traiasca fericit toata viata alaturi de Tofana, care insa nu este deloc atrasa de aceasta perspectiva. Finalul piesei confirma personalitatea generoasa si iubitoare a tanarului Castris, care, ajuns prea tarziu, o striga pe Tofana "cu glas speriat" si bate disperat cu pumnii in usa, incercand sa-si salveze iubita de la un gest necugetat.
Tragismul personajului consta in perceptia cu totul eronata asupra lumii inconjuratoare, pe care o considera asemenea lui, cinstita si generoasa, pe cand oamenii care compun aceasta societate sunt frivoli, abjecti, ipocriti si total lipsiti de idealuri, urmarindu-si cu incrancenare si egoism scopurile meschine.
Garabet Ibraileanu a evidentiat in "Patima rosie" ideea ca valoarea de dramaturg a lui Mihail Sorbul consta in sobrietate, in lipsa de ostentatie cu care a construit eroii si mediul lor de viata, adevarate calitati de compozitie si expresie artistica.
Dupa premiera piesei "Patima rosie" (1916), critica teatrala consemna faptul ca un nou dramaturg s-a ivit in literatura romana, creatia lui Mihail Sorbul fiind considerata originala datorita imbinarii comicului cu tragicul, considerandu-se ca "aceasta comedie tragica, cum prea bine i-a zis poetul, poate fi prenumarata printre cele mai insemnate lucrari ale inspiratiunii dramatice moderne" (Mihai Dragomirescu).
|
|
|
 Visitor's Comments ! |
|
|
|
Ales la intamplare |
|
Romantismul este o miscare literara si artistica, aparuta in Europa la sfarsitul secolului al XVIII-Iea si inceputul secolului al XIX-Iea, cu
influente puternice si in filozofie, istorie, drept, lingvistica, economie politica etc. |
|
|
|
Statistici |
| » Numar total de articole |
345
|
| » Numar total de autori |
90
|
| » Articole vazute |
2507699
|
| » Numar categorii |
26
|
|
