Chera Dududca

- personaj secundar de roman traditional, realist si obiectiv
- personaj negativ -
- personaj realist -
- cocheta -

"CIOCOII VECHI SI NOI"
de Nicolae Filimon
- roman traditional realist, obiectiv,
de factum romantica-

            Romanul "Ciocoii vechi si noi" de Nicolae Filimon (1819-1865) a fost publicat mai intai sub forma de foileton in "Revista romana", iar in volum a aparut in 1863. Romanul lui Filimon este precedat de cateva incercari narative romanesti (de roman - n.n.), cele mai multe nerealizate sub raport literar: "Tainele inimii" de Mihail Kogalniceanu (1855), "Manoil" (1855) si " Elena" (1862) de Dimitrie Bolintineanu.
    "Ciocoii vechi si noi sau Ce naste din pisica soared mananca", subintitulat de autor "romant original", este considerat primul roman romanesc, desi exista mai multe stangacii in epica operei si chiar in constructia personajelor. Romanul este realist, de factura romantica, deoarece realizeaza o monografie a Tarii Romanesti din prima jumatate a secolului al XlX-lea (1814 - 1830), iar maniera artistica de conturare a personajelor este antiteza, acestea fiind construite in alb si negru.
    Pentru realizarea romanului, Nicolae Filimon a depus o munca de arhivar, cercetand si conspectand documentele epocii cuprinse intre 1814 - 1830, pe care scriitorul o ilustreaza in opera, informarea sa fiind mult usurata de faptul ca era functionar la Arhivele Statului inca de la infiintare, din 1862, unde ramane pana sfarsitul vietii.
    Chera Duduca, "Venera orientala", "tiitoare" a lui Andronache Tuzluc, contribuie cu sarg la saracirea acestuia, in complicitate marsava cu Dinu Paturica si Costea Chiorul.
    Duduca beneficiaza in roman de un portret fizic bine conturat, pentru a motiva atractia irezistibila pe care o are asupra barbatilor, de la tinerii din mahala, care li canta sub ferestre "placute serenade", pana la poetii vremii care li inchinasera "nesfarsite comori ale imaginatiei" lor, dar femeia ramane impasibila "ca o stanca de granit". Goliciunea sufleteasca este mascata sub trasaturile fizice senzuale. Astfel, ea este "frumoasa ca o zana, nalta, subtirica", avand fata "mai alba decat zapada", ochii "mari si negri ca murele", buzele "ca margeanu". Pe langa "frumusetea perfecta", Duduca are "o inteligenta vie si un spirit fin si iscusit". Fiica lui Mihalache Ciohodarul are talentul femeilor din harem, "canta din gura si din tamburinca", fiind o adevarata "nepoata a Evei" prin inclinatia ei spre pacat si viclenie.
    Portretul moral al femeii reiese, in principal, in mod indirect, din faptele infame care o definesc, intruchipand cocheta.
    Duduca este prefacuta si imorala, poate lesina si plange la comanda pentru a-l  impresiona pe gelosul Tuzluc si "prin aceasta manevra ingenioasa, nepoata Evei izbuti a manca din pomul vietii, fara de a pierde raiul ca strabuna sa". Ea este cea cafe imagineaza planul diabolic de ruinare a lui Andronache Tuzluc, in cardasie cu Dinu Paturica si Chir Costea Chiorul. Negustorul ii aduce femeii stofe si saluri scumpe, pietre pretioase, Tuzluc plateste sume fabuloase, pe care cei trei le impart intre ei, toate lucrurile fiind apoi inapoiate bogasierului si din nou vandute de acesta. Dupa saracirea lui Tuzluc si imbogatirea lui Dinu Paturica, Duduca se casatoreste cu acesta din urma, pe care il tradeaza atunci cand el este aruncat in ocna, fugind cu un turc, parasindu-si copiii si luand totul din casa.
    Destinul Cherei Duduca este tragic, ea fiind pedepsita pentru toate relele savarsite. Frumoasa si inzestrata cu intreg "arsenalul vicleniilor femeiesti", iubind luxul si desfraul deopotriva, ambitioasa, egoista, perfida si cruda, Duduca isi paraseste copiii si sotul pentru a se casatori cu un turc. Continuand viata desfranata si "in casa noului ei barbat", turc de origine, Duduca este judecata dupa legile musulmane de catre cadiu (judecator musulman - n.n.), care porunceste "sa o coasa intr-un sac si apoi sa o arunce in valurile Dunarii", platind astfel pentru trivialitatea si josnicia ei.
Romanul "Ciocoii vechi si noi" este unul de tipologii, Nicolae Filimon intervenind in definirea personajelor cu epitete incriminatoare, ori dimpotriva, cu numeroase aprecieri entuziaste, in functie de faptele savarsite de acestea.
    Stilul este greoi, incarcat cu arhaisme lexicale sifonetice si cuvinte grecesti specifice acelei epoci, care dau o tenta de autenticitate si realism romanului. Fraza are o structure orala, cursivd, iar dintre flgurile de stil se remarca epitetul hiperbolic: "calimari colosale", "infernala talharie".