Chir Costea Chiorul

- personaj secundar de roman traditional, realist, obiectiv -
- antierou -
- personaj realist -
- parvenitul (arivistul) -

"Ciocoii vechi si noi",
de Nicolae Fiiimon
- roman traditional realist-obiectiv,

            Romanul "Ciocoii vechi si noi" de Nicolae Fiiimon (1819-1865) a fost publicat mai intai sub forma de foileton in "Revista romana", iar in volum a fost publicat in 1863. Romanul lui Fiiimon este precedat de cateva incercari narative romanesti (de roman - n.n. cele mai multe nerealizate sub raport literar: "Tainele inimii" de Mihail Kogalniceanu (1855), "Manoil" (1855) si " Elena" (1862) de Dimitrie Bolintineanu.
    "Ciocoii vechi si noi sau Ce naste din pisica soared mananca", subintitulat de autor "romant original", este considerat primul roman romanesc, desi exista mai multe stangacii in epica operei si chiar in constructia personajelor. Romanul este realist, de factura romantica, deoarece realizeaza o monografie a Tarii Romanesti din prima jumatate a secolului al XlX-lea (1814-1830), iar maniera artistica de conturare a personajelor este antiteza, acestea fiind construite in alb si negru.            Intrebandu-se de unde vine totusi rezistenta romanului in literatura romana, George Calinescu isi explica acest lucru prin "marea siguranta a desenurilor si a tonurilor fundamental. Tabloul este lucrat repede, in fierbinteala intuitiei prin contururi si gesturi schematice, renuntandu-se la detalii".    
    Pentru realizarea romanului, Nicolae Filimon a depus o munca de arhivar, cercetand si conspectand documentele epocii cuprinse intre 1814 - 1830, pe care scriitorul o ilustreaza in opera, mai ales ca era functionar la Arhivele Statului inca de la infrintare, din 1862, unde ramane pana sfarsitul vietii.
    Chir  Costea Chiorul, antierou, este un personaj realist tipic pentru ilustrarea parvenitismului prin cinism si perfidie, cunoscut de lume si ca "Bogasierul" (negustor de stofe si panzeturi - n.n.). Are un "caracter cat se poate de marsav", cum afirma direct naratorul omniscient, personajul fiind total lipsit de constiinta si de sentimente. El aduna pe cai josnice avutii, cu o aviditate dezumanizanta. Costea, "evreu de origina, dar trait si naturalizat printre fanarioti", nu se da inapoi de la nimic pentru a scoate bani din orice si prin orice mijloace, faptele sale josnice scotand la iveala, indirect, puternice trasaturi negative. Pe propriile fiice, Luxandrita si Marghiolita, le foloseste drept momeaia pentru atragerea tinerilor bogati, le invatase "sa ameteasca pe biata victima" care cumpara la pret de specula "o dulama veche de postav putred cusuta cu fir mincinos" ori alta marfa de proasta calitate, pe care Costea o aducea la momentul oportun. Infamul si nesatiosul bogasier, "sub masca omeniei si a dreptatii", ins,ela, spiona, dadea bani cu camata si trada pe oricine, daca avea din toate acestea un cat de mic castig. El se duce la licitatia organizata cu prilejul scoaterii la vanzare a mos,iilor lui Andronache Tuzluc spre a le achizitiona pentru Dinu Paturica si-i cere acestuia "cinci la punga dupa invoiala veche", iar in mod sugestiv s-i in maniera romantica, satele purtau numele de Plansurile ori Chinuielile.
    In cele din urma, primul domnitor roman, voda Ghica, implineste dreptatea si porunceste ca "mofluzul mincinos" Chir Costea Chiorul sa fie batut "prin toate pietele negutatoresti", deoarece se dovedise ca acesta nu platise taxe pentru nicio breasla, "caci daca starostia voia sa-i dea patenta de bogasier, el nu o primea, zicand ca este ceaprazar" si invers, apoi sa fie tintuit "de urechi in fata pravaliei sale".
    Finalul romanului este moralizator si indeamna la meditatie, deoarece Nicolae Filimon intalneste in mod sugestiv, intr-o rascruce de drumuri, cosciugele lui Dinu Paturica si al lui Andronache Tuzluc cu Chir Costea Chiorul, "negutatorul cel tintuit", pentru a sugera ca intre ei "exists o legatura fatala" si ca "intamplarea voise sa se mai intalneasca inca o data, inainte de a se prezenta lui Dumnezeu, spre a-si da seama de relele ce la savarsisera pe acest pamant".
    Romanul "Ciocoii vechi si noi" este unul de tipologii, vocea auctoriala intervenind in definirea personajelor cu epitete incriminatoare, ori dimpotriva, cu numeroase aprecieri entuziaste, in functie de faptele savarsite de acestea.
    Stilul este greoi, incarcat cu arhaisme lexicale sifonetice si cuvinte grecesti specifice  acelei epoci, care dau o tenta de autenticitate si realism romanului. Fraza are o structura orala, cursiva, iar dintre figurile de stil se remarca epitetul hiperbolic: "calimari colosale", "infernala talharie".