Ion Luca Caragiale (30 ianuarie 1852 - 9 iunie 1912) a ramas in literatura romana ca dramaturg si prozator remarcabil, operele artistice fiind rodul unei inteligente sclipitoare si al unui spirit de observatie iesit din comun, conectat in permanenta la realitatea sociala.
Alaturi de loan Slavici, Caragiale este creatorul nuvelei realist-psihologice, deosebindu-se de acesta nu numai prin tematica abordata, ci mai ales prin capacitatea artistica de analiza atenta a celor mai variate si surprinzatoare stari sufletesti provocate de imprejurari inedite.
    Chivutele (tiganci - n.n.) sunt personaje secundare, deoarece au in actiunea nuvelei un rol bine determinat. Ele simbolizeaza ghinionul, acel element neprevazut care se asaza in calea norocului, tocmai cand omul crede mai mult in victorie.
Cele trei tiganci, Jaca, batrana si fetita, locuiesc, sugestiv, in mahalaua Farfurigiilor, pentru ca traiau din a da la schimb farfurii pe haine vechi, iar strada se numeste, sarcastic, a Emanciparii. Cocioaba de pamant, mirosul de "carne cu prune", gramezile de haine vechi si marfurile "de farfurarie si sticlarie" definesc saracia si mizeria in care traiesc, viata mai precara si mai plina de lipsuri decat a oricarui alt personaj al nuvelei.     Caragiale descrie in detaliu casa chivuteior, care are o singura odaie cu "doua paturi, o masa, o lavita, un scaun si o sobita de tuci".
Peste tot "stau gramezi de haine, incaltaminte, paiarii, saluri purtate, pe sub paturi si pe lavita fel-de-fel de marfuri de farfurarie si sticlarie...". Este si motivul pentru care traiul lor a fost ales sa sugereze ghinionul. Chivutele atrag nenorocirea, care se napusteste asupra lor fara nicio logica si fara vreo vina, facandu-le viata un cosmar.
    Fetita care deschide usa celor trei barbati veniti sa recupereze biletele de loterie este "zdrentuita" si se uita "sperios la cei trei domni".
    Batrana isi apara fata, pe Taca, sustinand cu tarie ca n-are obiceiul sa fure din casele "boiarilor": "sa fereasca Dumnezeu! Eu, pantru Taca, poci sa-mi pui mana-n foe pantru Taca... Poate, alta chivuta...".
    Taca este o "tanara frumoasa", care se zbate cu viata fara nicio sansa de a iesi din mizeria in care traieste, este "foarte obosita de alergatura zilii-ntregi si flamanda". Predestinate sa aiba numai necazuri, chivutele nu reusesc nici sa manance saracacioasa cina de "came cu prune", sunt arestate si "murcisite", adica invinetite in bataie. In plus, Taca "e pardon, in pozitie", adica este gravida si d. Turtureanu trebuie sa fie atent cum o "interogheaza".
    Chivutele se razbuna intr-un mod tipic tiganesc pe Lefter, facandu-si singure dreptate. Ducandu-se a doua oara la ele acasa, cu ganduri diplomatice, d. Popescu este luat la bataie, fiecare chivuta da cu ce are la indemana, apoi il arunca in noroiul ulitei: "si pana sa n-apuce d.Popescu sa salute macar, se pomeneste fleasc! Drept in ochi, o strachina cu prune sleite! [...] si dupa ce i-au luat vazul, trage-i pumni, palme si pe urma care cu ce apuca, baba cu o cratita, fata cu o scurtatura de lemn si femeia cu un tarn, si da-1 tava pan noroi: - Na belete! na belete! na belete!". Se manifesta aici un comic de situatie, aflat la granita cu tragicul.
    Personajele lui Caragiale se contureaza din puternice trairi interioare, emotii si reactii ilustrate cu maiestria dramaturgului si se pot defini ca tragi-comice, deoarece dramele lor interioare sunt dublate de un comic delirant.
    Comicul este ilustrat prin numele strazilor si al personajelor, precum si prin limbajul acestora, sugestiv pentru comicul de caracter.
    Comicul de nume se reflecta in denumirea ulitei pe care stau chivutele si care se cheama, sarcastic, "strada Emanciparii", intr-un total dezacord cu primitivismul vietii celor care locuiesc aici. "Mahalaua Farfurigiilor" ilustreaza ocupatia tiganilor, care dadeau farfurii in schimbul hainelor vechi.
    Comicul de limbaj este prezent mai ales in vorbirea chivutelor, care deformeaza cuvintele, in pronuntie tipic tiganeasca: "belete", "boiarule", "sa hie al dracului", "hauleu!". Atunci cand vorbeste cu ele, d. comisar Turtureanu foloseste un limbaj adaptat chivutelor: "Unde-i ma-ta, fa?".
Nuvela "Doua loturi" are valente cinematografice, de altfel, a si fost ecranizata. Aceasta particularitate a prozei lui Caragiale demonstreaza talentul sau de dramaturg, de creator de viata si de oameni, patrunzand in sufletul personajelor si in constiinta acestora.