Literatura populara este o components esentiala a folclorului romanesc, deoarece insumeaza totalitatea productiilor intelepciunii poporului nostru, (artistice, literare, muzicale, plastice, coregrafice, dramatice), create si transmise prin cuvant si practici din generatie in generatie. Folclorul face parte integranta din cultura national a si defineste spiritualitatea unui popor. Creatiile literaturii populare au fost publicate pentru prima oara de catre poetul Vasile Alecsandri in culegerea "Poezii poporale. Balade. (Cantice batranesti)" din 1852, al carei motto a devenit celebru: "Romanul e nascut poet", despre care bardul de la Mircesti afirma ca este "inzestrat de natura cu o inchipuire stralucita si cu o inima simtitoare". Iubitor al istoriei neamului, autorul popular a creat numeroase balade in care slaveste curajul si patriotismul acelor domnitori romani care erau oricand gata sa se sacrifice pentru tara si poporul lor si de aceea au ramas pentru totdeauna in sufletele romanilor.
    Constantin Brancovanul este personajul principal si eponim (care da numele operei - n.n.) al baladei populare. Personaj atestat istoric, Constantin Brancoveanu a fost domnitorul Tarii Romanesti intre anii 1688-1714, perioada de progres economic si de independenta fata de puterile straine, ceea ce a starnit furia turcilor, care l-au ucis cu salbaticie, impreuna cu cei trei fii ai sai.
    In expozitlune, naratorul anonim evidentiaza, prin caracterizare directa, originea nobila si credintain Dumnezeu de care este animat domnitorul roman - "Boier vechi si domn crestin". Calitatile morale sunt accentuate de portretul fizic, realizat succint prin doua epitete - "Fata blanda" si "Barba alba" - care sugereaza generozitatca si intelepciunea domnitorului.
    Trasatura morala esentiala a domnitorului este credinta in Dumnezeu, subliniata in mod direct inca de la inceputul desfasurarii actiunii: "La icoane se-nchina". Inzestrat cu talent de conducator, Brancovanul adusese bunastare in tara, prin reformele pe care le facuse, precum si independenta prin taientui de politician, ceea ce declanseaza furia otomana. Patriotismul fierbinte, care-i dirijeaza toate actiunile reiese, in mod indirect, din episodul in care turcii navalesc in tara si domnitorul isi trezeste fiii, indemnandu-i cu hotarare sa se pregateasca de lupta pentru apararea tarii. Aceasta trasatura de caracter este reliefata prin verbe la modul imperativ: "-Dragii mei coconi iubiti!/ Lasati somnul, va treziti,/ Armele vi le gatiti". Din adresarea directa plina de sensibilitate reiese si puternica dragostea paterna, precum si grija pentru educatia patriotica a fiilor.
    Prins de catre turci si dus in fata sultanului, la "Stanbul in turnul mare", Brancovanul dovedeste demnitate si tact diplomatic, deoarece nu se comporta cu umilinta si evita cu inteligenta orice formula de adresare. Domnitorul isi pastreaza maretia atunci cand este acuzat de rea-credinta fata de Poarta Otomana, prin cuvantul "hain" (sensul arhaic al cuvantului hain era cel de rea-credinta - n.n.) si prin reprosul ca ar fi luat masuri ca sa scoata tara de sub stapanirea otomana: "Adevar e c-ai chitit/ Pan a nu fi mazilit/ Sa desparti a ta domnie/ De a noastra impara^ie?/ Ca de mult ce esti avut/ Bani de aur ai batut,/ Far-a-ti fi de mine teama,/ Far-a vrea ca sa-mi dai seama!". Domnitorul roman raspunde cu diplomatic si indrazneala, intrucat ii atrage atentia sultanului ca puterea este trecatoare: - "De-am fost mare pre pamant,/ Cata-acum de vezi ce sunt!". Ca bun crestin, Brancovanul marturiseste direct crezul sau si anume ca numai Dumnezeu ii cunoaste gandurile si faptele, fiind si singuml care il poate judeca: "De-am fost bun, rau la domnie,/ Dumnezeu singur o stie".
    Sultanul ii cere domnitorului roman supunere religioasa, poruncindu-i sa-si lepede "legea- crest'measca" si "sa se dea" la mahomedanism, amenintandu-l ca altfel il va ucide impreuna cu fiii sai. Credinta puternica in Dumnezeu si patriotismul profund se disting in mod direct din vorbele domnitorului roman, ce respinge cu fermitate porunca sultanului si-i raspunde cu mult curaj: "Faca Dumnezeu ce-a vrea!/ Iar pe toti de ne-ati taia,/ Nu ma las de legea mea!".
    Convingerea adanca in puterea lui Dumnezeu, puternic inradacinata in sufletul sau, ii da forta interioara de a asista la decapitarea celor doi fii mai mari, disperarea si durerea parinteasca fiind incredintate divinitatii: "Brancovanul greu ofta/ si din gura cuvanta:/ - Doamne! fie-n voia ta!". Miscat de taria morala a domnitorului roman, sultanul repeta propunerea, inainte de a-l decapita si pe mezin, dar Brancovanul, care-si pusese soarta in voia divinitatii, ramane ferm in hotararea sa: "Mare-i Domnul Dumnezeu!/ Crestin bun m-am nascut eu,/ Crestin bun a muri vreu...". El isi incurajeaza apoi fiul sa primeasca moartea cu seninatate si incredere in Dumnezeu: "Taci si mori in legea ta,/ Ca tu ceriu-i capata".
Suferinta tatalui este sfasietoare dupa decapitarea ultimului sau fiu, durerea profunda nu mai cunoaste margini, stari redate in mod direct printr-o metafora extrem de sugestiva: "inima-i se despica". Aproape pierzandu-si mintile de durere, dupa ce se arunca peste trupurile neinsufletite ale copiilor, bocetul sau devine un blestem cutremurator. "Dar-ar Domnul Dumnezeu/ Sa fie pe gandul meu/Sa va stergeti pre pamant/ [...]/ Sa n-avet loc de-ngropat,/ Nici copii de sarutat". Furia turcilor nu mai cunoaste margini si-l omoara pe Brancovanul cu o cruzime fara  precedent: "Trupu-i de pele jupea,/ Pielea cu paie-o umplea,/ Prin noroi o tavalea".
    Autorul popular transmite posteritatii ideea ca domnitorul roman nu si-a tradat credinta stramoseasca in Dumnezeu, singura care l-a intarit in ultimele clipe de viata si care l-a ajutat sa moara cu demnitate si curaj: "Sa stiti c-a murit crettin / Brancovanul Constantin".
Portretul domnitorului roman care a ramas in istoria neamului datorita patriotismului si credintei nestramutate in puterea lui Dumnezeu este construit atat prin caracterizare directa, realizata. - in parte - prin descriere, cat si prin caracterizare indirecta - punerea personajului in situatie limita, atitudineain fata mortii, ganduri, fapte, relatii cu alte personaje - realizata cu ajutorul naratiunii si al dialogului.
    Pentru a accentua maretia eroului pozitiv de balada   ' populara, autorul anonim il pune pe Constantin Brancovanul in antiteza cu sultanul - care reprezinta cruzimea si rautatea.
    Trasaturile morale ale domnitorului Constantin Brancovanul au impresionat puternic poporul roman, care, prin autorul anonim al baladei si-a exprimat admiratia si respectul pentru patriotismul exemplar al acestui maret domnitor, a carui tragedie a parcurs secole, ramanand in istoria noastra prin iubirea de neam si tara, prin credinta profunda in Dumnezeu si facand din el un model de conducator de tara.