Dan- personaj principal de poem eroic -- personaj mitic legendar-"Dan, capitan deplai",
de Vasile Alecsandn
-poem eroic -
Vasile Alecsandri (1818-1890), poet, prozator si dramaturg, a ramas in literatura romana ca deschizator de drumuri in toate genurile literare, ca innoitor de mijloace artistice, avand o importanta deosebita in orientarea literatuni nationale. Patriot inflacarat, Alecsandri este un militant activ pentru Unirea Principatelor Romane si un sustinator fervent al eliberarii neamului romanesc de sub ocupatia otomana, sprijinind Razboiul de Independenta. "Un om nascut in ceas bun" (loan Slavici) si "un noroc al istoriei noastre" (Paul Zarifopol), scriitorul a fost permanent animat de cele mai sincere sentimente de veneratie pentru eroii neamului romanesc: "... dacii imprejurarile m-au facut poet, aceasta am s-o multumesc poporului roman din care m-am nascut si care cuprinde in sanul sau comoara nesecata de cea mai sublima poezie".
"Dan, capitan de plai"(1874) este un poem eroic de factura romantica, tn care se imbina realul cu fabulosul, fiind inspirat din faptele de vitejie ale eroilor populari, Alecsandri aureoland cu insusiri legendare personajele.
Dan este personajul principal al poemului, un erou mitic si exceptional, un personaj imaginar, intrucat nu este atestat istoric. Aura legendara a viteazului Dan se bazeaza pe calitatea de fost ostean al voievodului Stefan eel Mare, personajul fiind o "intrupare simbolica a patriotismului si a eroismului anonim popular" (G.C.Nicolescu) care a luptat dintotdeauna pentru libertatea tarii sale.
Titlul poemului este un prim mijloc de caracterizare a personajului, sintagma "capitan de plai" simbolizand eroul anonim, care-si apara cu preful vietii patria, considerand ca dragostea de neam si tara este principala misiune a existentei sale.
Trasaturile fizice si morale ale lui Dan, caruia Alecsandri ii face un portret complex, sunt ilustrate atat prin modalitdtile caracterizarii directe cat si indirecte.
Desi apartine literaturii culte, poemul lui Alecsandri contureaza portretul eroului popular, al romanului anonim care, din iubire pentru neam si tara, este capabil de sacriflciul suprem, datoria lui fiind sa apere libertatea si independent pamantului strabun. Principalele trasaturi care-i determina intreg comportamentul sunt patriotismul, cinstea, vitejia, puterea credintei si demnitatea. Personajul principal nu este atestat istoric, ci este preluat de Alecsandri din poezia populara, creatie care a cantat sj a pretuit intotdeauna eroii neamului romanesc. Versurile asezate ca motto al poemului sunt un fragment preluat dintr-un "cantic poporal" si contureaza eroismul lui Dan, "soiman de plai", care a luptat cu vitejie pentru a-si apara tara de navalitorii tatari:
"Frunza verde de malai,
Cine merge sus la rai?
Merge Dan, soiman de plai,
C-a ucis el multi dusmani,
Frunza verde lemn de brad
Cine merge gios in iad?
Merg tatarii lui Murad,
C-au ucis in zi de mai
Pe Dan, capitan de plai!"
Lupta dreapta si cinstita de aparare dusa de Dan este crestineasca, de aceea creatorul anonim considera ca sufletul eroului s-a dus in rai," iar tatarii "gios tn iad", ca pedeapsa pentru ca l-au ucis pe viteazul "capitan de plai".
In poemul lui Vasile Alecsandri se contureaza, inca din primul vers, prin caracterizare directA, trasaturile fizice si morale, precum. si locurile mirifice in care vietuieste eroul: "Batranul Dan traieste ca soimul singuratic/ In pestera de stanca, pe-un munte paduratic". Alecsandri sugereaza vsrsta inaintata a personajului prin epitetul "batran", iar tinuturile mitice sunt creionate concis, prin enumeratia celor doua complemente de loc. Comparatia "ca soimul singuratic" sugereaza inca din debutul poemului cateva trasaturi morale ale luptatorului: curajul, mandria, semetia si superioritatea morala. Epitetul "singuratic" exprima existenta solitara (singuratica - n.n.) in mijlocul naturii, care-l indeamna la meditatie si cu care Dan se afla intr-o armonioasa comuniune. Antiteza dintre veselia rasaritului si tristetea provocata de apusul soarelui accentueaza, indirect, melancolia personajului, simtamant ce pune stapanire pe el atunci cand se gandeste la vremurile glorioase de odinioara: "Privind cu veselie cum soarele rasare,/ Dand viaja luminoasa cu-o calda sarutare,/ Privind cu jale lunga cum soarele apune.../ Asa si el apus-au din zile mari si bune!". Senectutea personajului este mitica, ideea fiind sugerata, indirect, printr-o metafora care-i compune aura legendara: "Vechi pustnic, ramas singur din timpul sau afara".
Simbol al vremurilor eroice - idee exprimata indirect prin comparatia "Ca pe un gol de munte o stanca solitara" - Dan pare impovarat de trecerea anilor, simtindu-se acum numai o "tainica fantasma" a "verdei tinereti", din care cauza este coplesit de o tristete sfasietoare.
Traind mereu in mijlocul naturii ocrotitoare si vesnice, batranul Dan mediteaza cu intelepciune asupra trecerii ireversibile a timpului. Semnele "geroasei batraneti" - "Timpul rece apas-umarul meu/ si cat m-afund in zile tot simt ca e mai greu" - se afla in antiteza cu eternitatea naturii "Iar muntii, albi ca dansul, se-nclina-n departare". Intocmai ca ciobanasul din "Miorita", Dan priveste moartea cu intelepciune si seninatate, ca pe o lege ancestrala a firii: "O! Lege-a nimicirei, o lege nemiloasa!/ Cand, cand s-a toci oare a vremei lunga coasa!". Ideea scurgerii fara intoarcere a timpului, asupra careia reflecteaza batranul ostean, este sustinuta de interogatia retorica si de metafora din ultimul vers citat.
Amintirea "timpilor eroici", rememorarea vremurilor stralucite se constituie, indirect, intr-o ampla evocare a eroismului acestui luptator pentru bine, frumos si adevar impotriva celor rai, ucigasi si vicleni. Fire idealista, Dan si-ar fi dorit sa indrepte lumea, care ii "parea ingusta,/ Pentru bine, si larga, prea larga pentru rau!" si, ca un bun erestin, "El ar fi vrut-o buna ca bunul Dumnezeu".
Animat de patriotism, Dan isi aminteste cu mandrie de curajul pe care il dovedise intreaga viata, cand "ii placea sa-nfrunte cu dalba-i vitejie,/ Pe cei care prin lume purtau bici de urgie". Batranul viteaz traieste momente de extaz rememorand anii tineretii, "cand tara striga: La lupta, Dane!", iar el nu sovaia niciun moment "Sa vanture ca pleava ostirile dusmane".
Imprejurarile in care actioneaza Dan sunt exceptional, fiindca tatarii erau cruzi, pradau,-ucideau si distrugeau totul in calea lor si de aceea eul liric ii confera puteri fabuloase de erou legendar, inzestrandu-l cu trasaturi hiperbolice: "In patru mari hotare tuna si fulgera". Loialitatea si devotamentul pentru tara lui sunt evidentiate prin comparafia: "Atunci a lui marire ca trasnetul era", iar spiritul de sacrificiu este conturat alegoric si indirect: "Iar tara dormea-n pace pe timpii cei mai rai/ Cat Dan veghea-n picioare la capataiul ei".
Dan, asemenea eroului de basm, traieste intr-o perfecta armonie cu armasarul sau, caruia i se adreseaza "cu blandeta", insuflandu-i curaj si optimism: "N-aibi grija, mai soimane! eu am si due cu mine/ O vraja rea de dusmani si buna pentru tine", trasaturi evidentiata prin autocaracterizare.
Ancestrala comuniune a romanului cu natura ocrotitoare este ilustrata, indirect, de calatoriile temerare "prin codri fara drumuri si fara de lumina", in care era insotit de "vulturii carpatici cu zborul indraznet", ce formau "un cortegi falnic eroului drumet". Neinfricat, viteazu! Dan este caracterizat direct de catre eul liric, prin innobilarea sa cu un suflet mare, plin de iubire: "Increderea-nfloreste in inimele mari!".
Personaj mitic, Dan, este inzestrat cu puteri supranaturale, el aude si intelege graiul naturii, care ii este prieten, confident si martor al luptei sale continue pentru libertate. Eroul "asculta graind doi vechi stejari" si afla cu surprindere ca in tara "au navalit tatarii!/ Si-acum in balti de sange isi joaca armasarii". Vestea cutremuratoare este confirmata de "un stol de
[pagebrek]
vulturi urmati de uli gramada". Caracterizaraa personajului central se face indirect prin verba la prezentul atarn - "asculta", "ard", "zbor", "aude", "suspina", "nu crede" -, prin rapatitia verbului "ard" si prin inversiune: "adusu-mi-au din vale lung vaiet" Propozitiile sunt scurte, tonul sacadat, iar multitudinea exclamatiilor retorice amplifica tragedia invaziei tatarasti.
Dragostea de tara il invioreaza brusc, facand sa reinvie vigoarea de altadata si dorinta de a-si apara tinuturile natale ii fulgera in priviri: "Un fulger se aprinde in ochii lui pe loc". Batranul ostean isi mobilizeaza intreaga energie si se incurajeaza sa porneasca lupta impotriva dusmanilor tarii: "La lupta, Dane! tara-i in jar, tara-i in foe!". Manat de un fierbinte patriotism, Dan desprinde palosul vechi din cui, care, personificat, "luceste voios in mana lui". Ura fata de cotropitorii tarii renaste in sufletul lui Dan curajul, vitejia si spiritul de sacriflciu, trasaturi ce reies din autocaractarizara: "Pe inima si palos rugina nu s-au pus/ O! Doamne, Doamne sfinte, mai da-mi zile de trai/ Pan'ce-oi strivi toti lupii, toti serpii de pe plai! Fa tu sa-mi para numai atunci palosul greu,/ Cand inima-nceta-va sa bata-n pieptul meu,/ S-atunci inima numai de-a bate sa incete/ Cand voi culca sub tarna a dusmanilor cete!". Invadatorii sunt sugerati de metaforele "lupii" si "serpii", iar verbele aflate la modal imperativ si tonul avantat al invocatiei retorice (ruga adresata lui Dumnezeu - n.n.) si al exclamatiilor evidentiaza dorinta puternica si nestavilita a eroului de a-si apara tara.
"Maretul om de munte", infatisat ca un adevarat erou din baladele si basmele populare este hiperbolizat, "calcand cu pasi gigantici", si este ajutat de natura care pare ca i se alatura in lupta impotriva dusmanilor tarii: raul "il cunoaste" si isi scade valurile ca viteazul Dan sa poata trece cu usurinta "pe cale nentrerupta".
Dan, "erou intinerit", il ia cu sine la lupta pe Ursan, impreuna cu care se arunca lara teama in mijlocul dusmanilor, pe care-i rapun cu sete de razbunare si vitejie: "El intra si se-ndeasa in gloata tremuranda/ Ca giunghiul cel de moarte in inima plapanda/ Si palosu-i ce luce ca fulger de urgie/ Tot cade-n dreapta-n stanga, si taie-n carne vie...". Comparatiile "ca giunghiul cel de moarte" si "ca fulger de urgie" compun o aureola de legenda personajului inzestrat cu puteri fabuloase.
Dupa ranirea lui Ursan, atitudinea lui Dan evidentiaza, indirect, o trasatura fundamentala, aceea de prieten sincer si devotat, asezandu-se "de paza la capul lui Ursan" si "amenintand cu ochii tatarii". Dan isi risca viata, dar nu-si paraseste prietenul "strapuns de o sageata" si este, la randul sau, "lovit in coasta" de pagani. Comparatia din versul "Precum asteapta zimbrul de lupi incungiurat" reliefeaza atat simbolul Moldovei, al carei steag era un cap de zimbru, cat si vitejia plina" de maretie a batranului Dan in lupta impotriva "lupilor", metafora ce simbolizeaza nu numai pe tatari, ci pe toti dusmanii tarii.
Demnitatea, taria de caracter, forta morala care compun personalitatea batranului patriot roman reies, indirect, din ultimul episod al poemului. Dan este luat prizonier "ca prada si trofeu" de catre hanul tatar care, foarte enervat de infrangerea suferita, vrea sa-l urhileasca la randul sau pe batranul ostean. Acesta, "desi cuprins de lanturi", isi pastreaza comportarea demna -"maret intra romanul"- si isi exprima increderea in patriotismul si vitejia urmasilor: "Ea pleaca fruntea-n pace, raspunde capitanul/ Caci are sa renasca mai frageda la anul". In pofida amenintarilor tatarului "cu inima haina", Dan se simte implinit si fericit pentru ca si-a facut datoria fata de neam si tara, primindu-si "in pace" sfarsitul.
Eroul refuza cu demnitate sa-si paraseasca legea stramoseasca a credintei ortodoxe si sa devina pagan, raspunsul lui fiind ferm si neclintit: "Ceahlaul sub furtuna nu scade musunoi!/ Eu, Dan, sub vantul soartei sa scad pagan nu voi/ Deci nu-mi convine viata miselnic castigata. Nici pata fardelegii in fruntea mea sapata". Vibrand de admiratie pentru cutezanta eroului, Alecsandri ii contureaza in mod direct un portret moral superior, plin de maretie, sintetizat concis in versurile: "Crestinul Dan, batranul cu suflet luminos/ Inalta-a lui statura si zice maiestuos". Sentimentul onoarei "de viteaz" si cinstea structurala sunt redate prin repetitia adjectivului "alb": "Alb am trait un secul pe plaiul stramosesc,/ si vreu cu faja alba senin sa ma sfarsesc,/ Ca dup-o viata lunga, ferita de rusine,/ Mormantul meu sa fie curat si alb ca mine!". Antiteza dintre cuvintele "pata", "rusine", "rugina pe-o arma de viteaz", "vierme" si cuvintele "albeata din obraz", "fata alba", "curat", "trai fara mustrare si fara prihanie" accentueaza, indirect, onestitatea, demnitatea si integritatea morala a eroului.
Profunda legatura a personajului cu pamantul strabun, pe care l-a aparat cu iubire intreaga viata, este ilustrata, in mod direct, prin ultima sa dorinta: "Ghirai, ma lasa, lasa la ora mortii grele/ Sa mai sarut o data pamantul farii melel". Impresionat de dragostea lui Dan pentru tara sa, hanul desface "cumplitul lant", "noduri sute", "unealta de robie" sub care "leul zace" si, oferindu-i calul 'sau, il lasa sa-si indeplineasca neostoitul "dor" de "aerul Moldovei".
Desi grav ranit, Dan trece Nistrul si este fericit atunci cand revede pamantul tarii, dovada a inaltului sau patriotism: "inima lui creste, si ochii-i plini de jale/ Cu drag privesc prin lacrimi podoaba tarii sale". Simbioza perfecta cu Moldova este ilustrata prin gestul ingenuncherii si prin sarutul pios al pamantului strabun: "Sarmanu-ngenuncheaza pe iarba ce straluce,/ isi pleaca fruntea alba, smerit isi face cruce/ si pentru totdeauna saruta ca pe-o moaste/ Pamantul ce tresare si care-l recunoaste...". Personificat, pamantul tarii isi recunoaste eroii si tresare emotionat cand Dan ii aduce un ultim omagiu. Scena este cutremuratoare si este construita printr-o impresionanta imagine vizuala.
Respectandu-si cuvantul dat, Dan se intoarce in cortul hanului, unde "Suspina, sovaieste si, palid, cade mort", starnind admiratia si respectul lui Ghirai, care isi exprima "cu durere" si amaraciune regretul pentru moartea acestui "om intelept":
"O! Dan viteaz, ferice ca tine care pere,
Avand o viata verde in timpul tineretii
si alba ca zapada in iarna batranetii!..."
Portretul de erou legendar al personajului este realizat atat prin caracterizare directa, cat si prin caracterizare indirecta.
Caracierizarea directa realizata de autor evidentiaza trasaturi si trairi emotionale cum sunt: patriotismul, legatura eroului cu natura, maretia si demnitatea lui in fata hanului, iar opiniile altor persohaje, ca acelea ale lui Ghirai reliefeaza ca Dan este intelept si viteaz, demn si patriot.
Prin autocaracterizare, Dan isi afirma ura fata de dusmanii tarii, curajul si taria morala de a respinge compromisurile, demnitatea.
Caracterizare indirecta reiese din fapte, ganduri, framantari sufletesti, care denota patriotism, curaj, prieten devotat, cinstit si corect. Mediul in care traieste Dan, precum si vorbele acestuia creioneaza un luptator intelept, curajos, demn si increzator in patriotismul generatiilor viitoare.
Ca modalitati de expunere folosite in caracterizarea personajului, Alecsandri imbina naratiunea cu descrierea si dialogul. Monologurile lui Dan evidentiaza intelepciunea si patriotismul sau inflacarat.
Figurile de stil se remarca prin forta de expresie, conferind textului o deosebita capacitate emotionala: epitete - "vechi pustnic", "dalba-i vitejie", "luceste voios", "maretul om de munte", "gloata tremuranda", "maret intra romanul", "suflet luminos" -, comparatii - "traieste ca soimul singuratic", "muntii albi ca dansul", "a lui manie ca trasnetul era", sa vanture ca pleava ostirile dusmane", "se-ndeasa in gloata tremuranda ca giunghiul", "saruta ca pe-o moaste" -, metafore - "fantasma dragalasa", "a vremei lunga coasa", "rugina", "lupii", "serpii", "leul" -, personificarea palosului, a stejarilor, a plaiului natal.
Protagonistul Dan este un simbol al vitejiei si gloriei ce definesc istoria romanilor si anume perioada domniei lui Stefan cel Mare, la randul sau model de patriotism si devotament national.
In legendele inspirate din istoria patriei, precum si in "Dan, capitan de plai", Vasile Alecsandri "ramane un poet mare si inimitabil" (Paul Cornea)
|
Categorii principale
Visitor's Comments !
