Pasiunea lui Ion Creanga (1839-1889) pentru literatura populara s-a concretizat in basmele pe care le-a scris, in care autenticitatea folclorica se imbina in mod miraculos cu plasmuirea artistica a realitafii, fantasticul fiind umanizat si puternic individualizat.  Cu "Danila Prepeleac",  Creanga incepe seria  basmelor in care dracii nu mai sunt forte malefice periculoase pentru om, ci devin niste bieti prostanaci, usor de pacalit de catre taranul sau targovetul istet, viziune ce ilustreaza "in cea mai inalta masura constiinta superioritatii. umane". (Zoe Dumitrescu-Busulenga). Acestei teme, foarte tndragite de Creanga, ii apartin si alte creatii literare: "Povestea lui Stan Patitul" (1877) si "Ivan Turbinca" (1878).
    Basmul "Danila Prepeleac" se incadreaza in genul epic, iar ca specie literara este un basm cult, deoarece are autor cunoscut, Ion Creanga. Opera a aparut in revista "Convorbiri literare", la 1 martie 1876.
    Impletirea elementelor realiste cu cele fabuloase creeaza fantasticul, ca specific ancestral (stravechi) al basmelor, insa, in aceasta creatie narativa, Creanga imbina eresul popular (superstitie) cu evocarea realista a satului moldovenesc, de unde reiese si originalitatea unica a acestei creatii.
    Danila Prepeleac este personajul principal si eponim (care da numele operei - n.n.) al basmului cult scris de Ion Creanga. Porecla Prepeleac o primise eroul din cauza singurului lucru construit vreodata in gospodarie cu mana lui si de care era foarte mandru (prepeleac = constructie improvizata din prajini, pe care se intinde fanul sau nutretul la uscat). Naratorul omniscient explica in mod direct semnificatia poreclei intr-o paranteza: "Dar cine poate sta impotriva lui Danila Prepeleac? (ca asa ii era porecla, pentru ca atata odor avea si el pe langa casa, facut de mana lui)".
    Danila Prepeleac este un taran sarac, naratorul omniscient caracterizdndu-l direct inca de la inceputui basmului si motivand, de altfel, si lipsurile in care se zbatea familia lui: "lenes, nechitit la minte si nechibzuit la trebi". Danila este insurat si are "o multime de copii", pe cand bogatul sau frate, casatorit si el, nu are nici un copil. Protagonistul este un om an'apoda, "toate trebile pe care le facea, le facea pe dos", prost si indolent, incat "ii mancau cainii din traista", naratorul reliefand, indirect, aceste trasaturi prin modalitati paremiologice (provefbe -n.n.). Singura lui avere era o pereche de boi tineri, puternici si grasi, dar cand avea nevoie de caruta, imprumuta de la fratele bogat, care il sfatuieste sa mearga la targ si, cu banii obtinuti pe boi, sa-si cumpere un car si doi boi mai mici.
    Alte trasaturi morale reies, in mod indirect, din faptele si mentalitatea protagonistului. Delasator, neobisnuit sa duca o treaba pana" la capat, Danila, nici nu ajunge la targ, ca si face primul troc dezavantajos: da boii si ia, la schimb, un car. Cuprins de remuscari, barbatul mediteaza asupra neroziei facute, incercand, parca, sa-si regaseasca identitatea, prin monolog interior si autopersiflare: "De-oi fi eu Danila Prepeleac, am prapadit boii; iar de n-oi fi eu acela, apoi am gasit o caruta... Ba e Prepeleac, ba nu-i el...". Cu toate acestea, el continua schimburile paguboase: da carul pentru o capra, capra pe un gansac si gsnsacul "pe-o punga de cele pe talger, cu baierile lungi, de pus in gat". Constient de neghiobia sa, Danila se autodojeneste prin alt monolog interior, apeland la pildele paremiologice: "Na-ti-o franta, ca ti-am dres-o! Dintr-o pareche de boi, de-a mai mare dragul sa te uiti la ei, am ramas c-o punga goala. [...] dar parca dracul mi-a luat mintile".
    Caracterizat direct de catre fratele bogat, "mare natarau mai esti", Danila are sentimentul vinovatiei si se autopersifleaza printr-o zicala rimata: "Cand e minte,/ Nu-i ce vinde;/ Cand e branza,/ Nu-i barbanta" (putinica - n.n.). Drumul la targ poate fi, totusi, unul initiatic, deoarece multe invata barbatul din toate cate i se intampla.
    Scena din padure reflecta, indirect, prostia fara limita a personajului, care asaza carul si boii fratelui in dreptul copacului pe care-l taie si care cade "peste car de-l sfarma si peste boi de-i ucide". Autoadresdrea "Ei, ei, acum ce-i de facut?... Eu cred ca ce-i bine, nu-i rau: Danila face, Danila trebuie sa desfaca" este plina de amaraciune, protagonistul manifestand lasitate, deoarece vrea sa fuga in lumea larga, sa-si abandoneze familia. Trecand pe langa un iaz, arunca toporul intr-un card de lisite (pasari de balta - n.n.), cu intentia de a-i duce una fratelui sau drept plocon pentru pierderea carului si a boilor. Insa, pentru ca avusese o "zi pocita", nu nimereste nicio lisita, iar toporul se duce la fundul iazului, drept care fratele il alunga iritat la culme si exclama cu naduf: "Se vede ca tu ai fost bun de calugarit, iar nu de trait in lume, sa necajesti oamenii si sa chinuiesti nevasta si copiii!". Aceste cuvinte ii dau ideea construirii unei manastiri pe pajistea iazului si face mai intai o cruce de lemn. Pregatirile pentru a dura lacasul sfant, unde sa se calugareasca, il pun in conflict cu dracii, care nu pot fi de acord cu existenta unei manastiri construite langa lacul, pe fundul caruia isi avea imparatia Scaraoschi.
    Ca in orice basm, protagonistul este supus unor probe, pe care trebuie sa le depaseasca pentru a reusi sa scape de saracia care psrea fara solutie. In cele sase probe la care-l supun dracii, Danila se dovedeste istet si descurcaret, el invingand de fiecare data puterile diavolesti prin inteligenta si ingeniozitate: inconjurul iazului cu iapa-n carca, pe care Danila o incaleca; alergarea de viteza, pe care barbatul o castiga punand sa alerge un iepure; lupta corp la corp, in care diavolul se ia la tranta cu ursul; chiuitul asurzitor il rezolva palind dracul in tample cu un drug gros de stejar; aruncarea buzduganului nu se infaptuieste, sub pretextul ca ar ramane la niste rude ale lui Danila, care locuiesc pe luna; in sfarsit, forta blestemului, proba castigata de barbat cu ajutorul copiilor care-l scarmana cu daracul (pieptene cu dinti metalici - n.n.), chiar daca dracul rostise o afurisenie care-i crapase ochiul lui Danila.
    Aceasta noua ipostaza a lui Danila, aceea de invingator, este, probabil, consecinta fireasca a gandului crestin de a inalta un lacas lui Dumnezeu. Victoria omului asupra dracilor este o tema prezenta nu numai in basmele lui Creanga, ci si in proza fantastica a lui I.L.Caragiale, unde cocoana Marghioala ("La hanul lui Manjoala") ori Ianulea ("Kir Ianulea") simbolizeaza puterile diavolesti care sunt anihilate de istetimea si dibacia oamenilor, precum si de spiritul crestinesc al romanului dintotdeauna.
    Zoe Dumitrescu-Busulenga afirma ca Danila Prepeleac are o "natura" bivalenta", opinie ce reiese din textul basmului, unde naratorul omniscient il defineste in mod direct: "omul lui Dumnezeu cu naravul dracului". Protagonistul invata din propriile greseli si "mai prinsese acum la minte", astfel incat, in confruntarile pe care le are cu "dracimea", iese invingator nu prin indemanare sau puteri supranaturale, ci prin istetime umana, prin acea agerime proprie taranului roman silit sa se descurce in imprejurari limita. Spre deosebire de Harap-Alb, Danila gaseste singur solutiile de a iesi din impas, desi adversarii sai sunt fiinte supranaturale definitorii pentru fortele malefice. Totusi, el nu invinge cu adevarat pe "Michiduta", "Sarsaila" sau "Scaraoschi", ci reuseste doar sa-i pacaleasca si sa obtina bani nemunciti, norocul sau echilibrand neputinta de a fi gospodar si de a trudi cinstit pentru intretinerea familiei.
    In basmul "Danila Prepeleac", Ion Creanga imagineaza o noua ipostaza a diavolului, care nu mai este periculos prin faptul ca doreste sa ia cat mai multe suflete omenesti, ci "devine un biet prostanac, usor inselat de istetimea taranului sau targovetului". (Zoe Dumitrescu Busulenga, "Ion Creanga")