|
|
|
Publicat : November 06, 2007 |
Autor : Mihai T.
Categoria : Poezia | Vazut de
: 5338 ori | Rating :  
|
|
|
Echerulde Marin Sorescu
arta poetica neomodernista
"Echerul, folosit si in matematica,
Devine tot mai mult
Un instrument literar.
| Apoi echerul se poate extinde
Si in viata de toate zilele.
| Cu el poti citi cu succes
O multime de opere.
| Sunetele, imaginile, sufletele
Sunt exagerat de mari,
Ascultafi vorbele cu echerul,
Priviti spectacolele cu echerul.
| Il asezi frumos
Pe prima pagina,
Si nu citesti decat ce scapa
In afara liniilor lui
De lemn.
| Nu va aventurati
Intr-o dragoste adevarata
Fara un echer la butoniera.
Si de asemenea, seara, inainte de
culcare,
Puneti la capul patului un echer
Pentru visele voastre de aur.
| Imputinate,
Cuvintele se umfla
Ca niste broaste,
Sugand si sensul celor ascunse.
O jumatate de verb
Te face sa urli
De actiunea tuturor romanelor
Din viitorul deceniu.
|
|
Definitie: Conceptul de arta poetica exprima un ansamblu de trasaturi care compun viziunea despre lume si viata a unui autor, despre menirea lui in univers si despre misiunea artei sale, intr-un limbaj literar care-l particularizeaza.
Poezia "Echerul"de Marin Sorescu (1936-1996) face parte din volumul "Tusiti", publicat in 1970 si constituie o arta poetica ilustrativa pentru conceptia despre lumea superficiala si limitata, realizata sub forma de lirism obiectiv, cu ironia fermecatoare specifica scrierilor lui. Desi in plina perioada a neomodernismului, poezia pastreaza fondul traditional al liricii, invelit intr-o forma limpede si incantatoare, in care versul este "scuturat de toate podoabele" si "descreteste fruntea" (Eugen Simion).
Titlul "Echerul" este o metafora a perceperii vietii de catre oameni, care au cu totii un sablon prin care privesc lumea inconjuratoare, instrument care-i lipseste de bucurie si satisfactie.
Structura, compozitie, limbaj poetic
Poezia "Echer" de Marin Sorescu este alcatuita din sapte strofe inegale ca marime.
Strofa intai exprima o dubla utilitate a echerului, una fireasca, in matematica si alta insolita (neobisnuita), ca instrument literar. Acest obiect este necesar in desenarea figurilor geometrice si, asa cum se explica in dictionar, este folosit pentru construirea si verificarea unghiurilor drepte sau pentru trasarea dreptelor paralele cu o anumita directie data. Nota ironica specifica lui Marin Sorescu este evidenta in distihul urmator, deoarece el afirma ca "poti citi cu succes", folosind acest instrument, "O multime de opere".
In strofa a treia, printr-o adresare directa, eul liric ofera cu ironie instructiunile de folosire a echerului in citirea operei literare. Daca asezi "frumos" echerul "Pe prima pagina" si citesti numai ceea ce scapa "In afara liniilor lui/ De lemn", pierzi tocmai esenta ideatica, deoarece este imposibil sa potrivesti locul exact care sa delimiteze in interior substanta operei.
Sablonizarea sensurilor literare duce la superficialitate, fiind sugerata in strofa a patra ideea cuvintelor care se deformeaza "Imputinate", "se umfla/ Ca niste broaste", pericolul fiind acela ca se diminueaza astfel "si sensul celor ascunse". Jumatatea de verb care mai ramane "Te face sa urli" si sa regreti sfasietor ca nu mai poti citi "actiunea tuturor romanelor/ Din viitorul deceniu".
Ironia eului liric devine acida in distihul urmator, cand actiunea echerului se extinde si "in viata de toate zilele".
In strofa a sasea, echerul nu mai este un instrument privit cu amuzament, ci un simbol al spiritului limitat al oamenilor, care percep dogmatic, sablonat viata. Incepand cu aceasta strofa, persoana a doua singular este inlocuita cu persoana a doua plural, deoarece referirea poetului iese din zona individului, a celui care intra in mod singular in contact cu textul literar si se manifesta global, la nivelul societatii in general. "Sunetele, imaginile, sufletele" devin "exagerat de mari", iar eul liric atrage atentia, cu sarcasm, ca eie ar trebui reduse, restranse la banal, de aceea vorbele trebuie ascultate cu echerul si spectacolul vietii trebuie privit cu acelasi instrument care limiteaza perceptia.
Ultima strofa amplifica ironia ascutita a eului liric care indeamna oamenii sa nu se "aventureze" intr-o dragoste adevarata fara sa aiba "un echer la butoniera". Ultimele versuri evidentiaza un sarcasm amar al eului poetic, prin care se adanceste incompatibilitatea dintre instrumentul matematic, ce masoara rigid si domeniul caruia i se aplica in mod cu totul nepotrivit. Visele pe care le au oamenii, unele foarte ambitioase, "de aur", s-ar anula prin uniformizare, prin platitudine, de aceea poetul mdeamna ironic: "Puneti la capul patului un echer/ Pentru visele voastre de aur". Oamenii ar ajunge astfel ca niste roboti, fara personalitate, fara idealuri, cu o viata terna, fara straluciri spirituale.
Referindu-se la lirica lui Marin Sorescu, criticul Marian Popa remarca: "Expresia simpia, tonul prozaic, familiar si clar; e promovat poemul eseistic si chiar didactic; din viata cotidiana sunt extrase poezia si semnificatiile generate, uneori prin asociatii. Ulterior, intrebarile se amesteca cu refuzurile, figurand o criza inteligenta a inteligentei".
|
|
|
 Visitor's Comments ! |
|
|
|
Ales la intamplare |
|
A fost odată un om şi o femeie. Ei erau atât de săraci, încât n-aveau după ce bea apă. Nici tu casă, nici tu masă, nimic, nimic, dară nimic n-aveau după sufletul lor. Muncea bietul om de dimineaţa până seara târziu, alături cu muierea, de-i treceau nădu-şelele, şi ca să dea şi ei în spor, ba. |
|
|
|
Statistici |
| » Numar total de articole |
345
|
| » Numar total de autori |
78
|
| » Articole vazute |
2188867
|
| » Numar categorii |
26
|
|
