Elena Draganescu
- personaj de roman modern de analiza psihologica,
obiectiv si realist -
- personaj realist modern -
- snobul -
"Concert din muzica de Bach", de Hortensia Papadat-Bengescu
- roman modern de analiza psihologica, obiectiv si realist -
Romanul "Concert din muzica de Bach" este al doilea din ciclul Hallipilor si a aparut in anul 1927, fiind una dintre cele mai realizate creatii din intreaga proza a Hortensiei Papadat-Bengescu (1876-1955).
Toate romanele acestui ciclu urmaresc destinul Hallipilor, al rudelor si prietenilor lor, care fac parte din lumea mondena a Capitalei, asa-zisa "lume buna", o fauna care este compusa mai ales din snobi si mai putin din aristocrati adevarati, exagerat stilizati.
Perspectiva narativa a romanului se defineste prin naratiunea la persoana a III-a si prin naratorul omniscient si omniprezent, care stie tot ceea ce fac, gandesc sau intentioneaza sa intreprinda personajele si comunica aceste fapte cititorului fictiv (naratarului), ceea ce confera romanului caracter obiectiv. George Calinescu a interpretat magistral esenta psihologica a personajelor: "Un aspect caracteristic al acestei lumi este ca indivizii nu sunt preocupati de bani decat la inceput, in momentul intrarii in clasa. Toti sunt mai mult sau mai putin bogati, dar aflati
in afara oricarei griji materiale. Averea este unicul mediu in care pot pluti aceste fiintefdiafane. [...] Aici n-avem de-a face cu ambitiosi
politici, cu avari, cu speculanti, ci cu persoane preocupate de «ce zice lumea», ambitionand sa dea serate, sa fie primite la anumite
receptii dificile, sareactioneze in toate momentele vietii, chiar cele mai grave, in modul eel mai distins".
Contrastele intre esenta si aparenta nu apeleaza la ridicol, de aceea imaginea personajelor nu este comica, asa ca la Caragiale, deoarece eroii sunt deprinsi cat de cat cu stilul de viata adoptat. Insa egoismul, amoralitatea, lipsa sentimentelor fac aceasta lume detestabila, pana la accente grotesti prin reactii pasionale vulgare.
Romanul este construit - in principal - pe destinul a trei cupluri: Lina si profesorul Rim; Elena si inginerul Draganescu; Ada Razu si printul Maxentiu. in cadrul fiecarui cuplu intervine un intrus, care destabilizeaza relatiile familiale ale partenerilor, ducand in mod firesc la prezenta triunghiului conjugal.
Elena Draganescu, prima fiica a Lenorei si a lui Doru Hallipa, este construita din doua zone psihologice, din care reies, in mod indirect, trasaturile morale. Ea fusese indragostita de Maxentiu si chiar se si logodise cu el, dar sora ei vitrega, Mika-Le, maestra in arta de a face rau, intervine brutal intre cei doi indragostiti. Elena rupe logodna, "cu o raceala tot atat de incapatanata cat de neclintita ii fusese dorinta de a-l lua". Cealalta zona ii contureaza capacitatea exceptionala de a se implica in organizarea primirii invitatilor la diferite evenimente mondene, pe care le initia in saloanele sale: "Elena obicinuita de foarte tanara sa tie loc de gazda in casa parinteasca, isi alcatuise lesne relatiile mondene. Snobismul ii directiona alegerea celor mai importante personalitati din lumea buna a capltalei, dar, rece si distanta, ii primea pe toti cu aceeasi rezerva fireasca. Cum invitatii nu aveau, pentru ea, decat singura calitate de oaspeti, ii supunea unui regim egal si predomina fara nicio sfortare. [...] De altfel, la receptiile ei nu se vorbea nici politica, nici afaceri".
Mediul ambiant caracterizeaza, indirect, personajul realist tipic pentru categoria snobilor ce compun societatea mondena din orice epoca. Elena este rationala, egoista si rece, urmarind numai succesul monden, caruia ii subordoneaza si pasiunea ei reala pentru muzica clasica. Inginer si posesor al unei firme de constructii cu succes in afaceri, George Draganescu se inaltase pe scara sociala prin casatoria cu Elena, fiind constient ca lumea in care intrase ii era superioara prin educatie si rang social, de aceea, la aceste evenimente mondene, statea modest si retras intr-un colt, divinizandu-si sotia pentru priceperea si eleganta cu care isi intretinea invitatii.
Elena decisese organizarea a doua concerte anuale de rasunet monden, pe langa "joile muzicale", la care invita "o vedeta muzicala", cand, dupa programul care dura fix o ora si jumatate, urma o "destindere" a musafirilor, fata de care ea era "protocolara si rigida", reusind totusi sa-i faca pe ei "sa fie spirituali si gratiosi".
Relatiile cu familia se subordoneaza si ele statutului social, Elena fiind distanta si indiferenta fata de oricare dintre rudele ei, daca acestea li puneau in pericol prestigiul de persoana mondena. Pe fratii ei vitregi, degeneratii gerneni Hallipa, refuza sa-i vada, deoarece o compromit, iar pe sora ei, Mika-Le, o aduce in casa numai ca s-o poata supraveghea indeaproape, impiedicand astfel alte aventuri erotice scandaloase ale bastardei.
Concertul din muzica de Bach constitute principalul eveniment monden al anului pentru societatea inalta a Bucurestilor, mai ales ca, in cadrul programului muzical, urma sa participe si Victor Marcian, un virtuoz pianist de talie europeana, care se intamplase sa revina pentru o scurta vreme in tara. Elena este fascinata de farmecul si talentul lui Marcian si-i devine amanta. In romanele urmatoare ea va pleca impreuna cu Marcian la Paris, sub pretextul ingrijirii sanatatii copilului ei, Ghighi, dar nu va divorta de Draganescu, care ramane in casele de la Bucuresti cu Mika-Le, ca singur element ce-l mai leaga de sotia lui.
Elena este o femeie frumoasg, statuara, rece, cu simt artistic, distinsa si eleganta, intruchipand perfect snobismul epocii.
Hortensia Papadat-Bengescu instaleaza definitiv in literatura romanul romanesc citadin modern. Desi prozatoarea face adevarate studii ale personalitatii naturii umane, ea nu realizeaza un roman social, ci contureaza coloristic o lume cosmopolita, o "burghezie de formatie recenta, fara traditii, fara moral, fara gust" (G.Calinescu), o societate a parvenitilor, a imbogatitilor de dupa razboi. "Sufletul acestor oameni e inca primitiv si grosier sub reflexe de aur si de purpur. Din civilizatie, ei n-au decat confortul" -
spune criticul Mihai Ralea.
Hortensia Papadat-Bengescu creeaza o literatura feminina, penduland intre "explozie lirica", "exuberanta senzoriala" si "sensiblerie discreta" spunea Eugen Lovinescu, iar criticul "Vietii Romanesti", Garabet Ibraileanu, este de-a dreptul entuziasmat de "originalitatea operei si caracterul ei eminamente feminin".
|
Categorii principale
Visitor's Comments !
