Enigma Otiliei

ENIGMA OTILIEI

de George Calinescu (autor canonic)
roman modern realist-blazacian
roman modern clasicizant
roman citadin de factura clasica

    In 1932, George Calinescu (1899- 1965) sustinea necesitatea aparitiei in literatura romana a unui roman de atmosfera moderna, desi respingea teoria sincronizarii obligatorii a literaturii cu filozofia si psihologia epocii, argumentand ca literatura trebuie sa fie in legatura directa cu "sufletul uman". Prin romanele lui, Calinescu depaseste realismul clasic, creeaza caractere dominate de o singura trasatura definitorie, realizand tipologii (avarul, arivistul), modernizeaza tehnica narativa, foloseste detaliul in descrieri arhitecturale si in analiza personajelor, inscriindu-se astfel in realismul secolului al XX-lea, cu trimitere certa catre creatia lui Balzac.

    Compozitia romanului. Influente balzaciene

    Balzacianismul este prezent in "Enigma Otiliei" prin tema romanului, care ilustreaza viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea, societate degradata sub puterea mistificatoare a banului, intreaga actiune a romanului construindu-se in jurul averii lui mos Costache Giurgiuveanu, care concentreaza fapteie si reactiile tuturor celorlalte personaje, interesate mai mult sau mai putin de mostenire. De altfel, Balzac a concentrat ideea ca banii, averea au putere distrugatoare asupra eticii unei societati, afirmand: "Zeul la care se inchina toti este banul".     Tot aici se inscrie si motivul literar al mostenirii, majoritatea personajelor pazind cu strasnicie integritatea averii lui Costache Giurgiuveanu. Aglae Tulea se opune cu vehementa infierii Otiliei de catre Costache, iar cand acesta moare, instituie o adevarata paza militara pentru a nu fi instrainat nici un obiect din casa fratelui: "... sa fiti cu ochii in patru, sa nu ia cineva vreo hartie, vreun lucru, nici un cap de ata, aici eu raspund, ca unica ruda mai de aproape".
    Ideea paternitatii este nucleul epic al romanului, fapt confirmat de Calinescu insusi, care-si intitulase initial romanul "Parintii Otiliei". Ideea paternitatii este, de asemenea, de influenza balzaciana, preluata probabil din romanul "Mos Goriot", in care degradarea relatiilor din cadrul familiei duce, fara putinta de tagada, la degradarea intregii societati.
    Balzac exprima aceasta idee prin replica lui Goriot, aflat pe patul de moarte: "Patria o sa piara daca tatii sunt calcati in picioare. Societatea, lumea se bazeaza pe paternitate, totul se prabuseste daca nu-si mai iubesc copiii parintii".
    Relatiile interfamiliale sunt conflictuale si degradate si in romanul lui Calinescu. Sentimentele paterne ale lui Costache Giurgiuveanu pentru Otilia sunt invinse de avaritia personajului, el neputand asigura "fe-fe-fetitei" lui traiul in viitor, tanara fiind nevoita sa se marite cu Pascalopol. Acesta, la randul lui, nu-si defineste foarte bine sentimentele fata de Otilia, nu stie cat o iubeste ca un tata si cat tine la ea ca la o iubita, nu poate distinge "ce e patern si ce e viril" in relatia sa cu tanara Otilia. Relatia familiala a Aglaei cu fratele ei, Costache, se degradeaza profund din cauza averii acestuia, distrugand orice sentimente fraterne intre cei doi. Relatia famiiiei Olimpia - Stanica Ratiu se rezuma la discursuri fade despre familie si societate, tema dizertatiilor sale fanfaronade fiind paternitatea, o teorie demagogica prin care Stanica stoarce bani de la oricine. Aurica si-ar dori o familie, dar deoarece conceptia sa este complet falsa, alergand disperata dupa barbati, nu reuseste sa-si intemeieze un camin. De asemenea, relatiile din cadrul famiiiei Tulea sunt total degradate, Aglae stapaneste cu autoritate distrugatoare destinele copiilor ei, iar Simion, ca tata si ca sot, este total neavenit, incapabil si dezinteresat de a fi un "cap de familie".
    Tipologia personajelor este construita artistic de Calinescu, prin aceea ca fiecare erou al romanului este dominat de o trasatura de caracter puternica, definindu-l in esenta sa morala. Costache Giurgiuveanu este intruchiparea avarului, Stanica Ratiu este tipul parvenitului, al arivistului, descendent al lui Dinu Paturica, iar demagogia lui se inscrie in descendenta lui Nae Catavencu. Aglae este "baba absoluta fara cusur in rau", Titi - tipul retardatului, Felix este definit de autor ca "martor si actor", iar Otilia, eternul feminin enigmatic.
    Tehnica detaliului este o modalitate epica a romancierului, prin care acesta incadreaza cu precizie actiunea in timp si spatiu ("Intr-o seara, de la inceputul lui iulie 1909, cu putin inainte de orele zece, [...] in strada Antim, venind dinspre strada Sfintii Apostoli..."), descrierea casei lui Costache Giurgiuveanu ("zidaria era crapata si scorojita [...] un grilaj inalt si greoi ruginit si cazut putin pe spate...") creeaza atmosfera in care se vor derula destinele personajelor, dar are si implicatii caracterologice pentru proprietar. Conturarea personajelor se bazeaza, de asemenea pe folosirea detaliului atat pentru descrierea fizionomiei acestora cat si pentru descrierea coafurii, a imbracamintei, a gesturilor, a timbrului vocii, construind personajul in totalitate, fizic, moral si in miscare: "Era un om cam de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos, totusi evitand impresia de exces, carnos la fata si rumen ca un negustor, insa elegant prin finetea pielii si taietura englezeasca a mustatii carunte. Parul rar dar bine ales intr-o carare care mergea din mijlocul fruntii pana la ceafa, lantul greu de aur cu breloc la vesta, hainele de stofa fina, parfumul discret in care intra si o nuanta de tabac, toate acestea reparau cu desavarsire, in apropiere, neajunsurile varstei si ale corpolentei" (descrierea lui Pascalopol, prin ochii lui Felix).
    Elementele romantice se adauga celor balzaciene, prin cateva trasaturi evidente:

folosirea antitezei in caracterizarea unor personaje, Felix cu Titi, Otilia cu Aurica, mos. Costache cu Pascalopol, se opun prin trasaturile esentiale: inteligenta, ambitie, frumusete, delicatete, farmec, generozitate, in antiteza cu debilitatea mintala, apatia, uratenia, acreala, rautatea, invidia, avaritia;
descrierea naturii uraganului intr-un registru fantastic, descrierea casei vechi, paraginite, cu scari care scartaie, cu giurgiuvele scorojite amintind de casa lui Dionis din nuvela eminesciana;
motivul "orfanului", evidentiat in roman prin Felix si Otilia, supusi - din aceasta cauza - rautatilor inveninate ale clanului Tulea;

Elementele realiste sunt evidentiate in roman prin:

tema care reflecta stadiul societatii burgheze in plina degradare morala sub puterea mistificatoare a banului, caruia "i se inchina toti";
personajele sunt tipice, luate din realitatea oricarei societati, tipuri umane specifice, determinate social in raport cu mediul. (N.Filimon, I.L.Caragiale);

Elemente ale clasicismului reies mai ales din:

simetria romanului, care incepe cu o imagine dezolanta a casei lui Costache Giurgiuveanu si se termina cu aceeasi imagine lugubra: "Aici nu sta nimeni";
personajele sunt caractere construite pe o dominanta psihica: Costache Giurgiuveanu — avaritia, Leonida Pascalopol - nobletea sufleteasca, Stanica Ratiu - arivismul si demagogia, Aglae - rautatea si invidia etc.;

Romanul "Enigma Otiliei" de George Calinescu intruneste asadar spiritul clasic balzacian, cu elemente de factura romantica si cu trasaturi puternice ale romanului modern, realist si obiectiv prin introspectia si luciditatea analizei psihologice a personajelor, din care se desprind psihologii derutante (Otilia), degradari psihice ca alienarea, senilitatea (Simion), consecintele ereditatii (Aurica o mosteneste pe Aglae, iar Titi pe Simion), constituindu-se intr-o creatie fundamentala a literaturii romane.

    Semnificatia titlului

    Otilia este un personaj tipic de feminitate enigmatica pentru toate personajele romanului. Subiectivismul cu care este privita din mai multe unghiuri de vedere, foarte diferite, asociaza in mod fericit puritatea cu farmecul natural al varstei, Otilia fiind de o tulburatoare seriozitate sau zvapaiata ca o fetita, ceea ce da o fascinatie cuceritoare personajului. Amestecul teribilelor copilarii, al placerilor de a alerga desculta prin iarba cu seriozitatea si ratiunea rece prin care judeca si explica imposibilitatea mariajului dintre ea si Felix nedumereste si fascineaza. Imprastiata si dezordonata, accepta rational protectia lui Pascalopol si respinge cu rezerva manifestarile sentimentale ale lui Felix. Este intelegatoare si plina de tact in comportamentul ei fata de mos, Costache, dar aparent imuna la rautatile celor din clanul Tulea, ea ramane surprinzatoare prin amestecul unui farmec juvenil cu o maturitate profunda.
    Aceasta "enigma a Otiliei" se naste mai ales in mintea lui Felix, care nu poate da explicatii plauzibile pentru comportamentul fetei, ce ramane pana la sfarsitul romanului o tulburatoare intruchipare a naturii contradictorii a sufletului feminin.
    Indragostit total de Otilia, Pascalopol o admira si o intelege, dar nici el nu poate descifra in profunzime reactiile si gandurile fetei, confirmandu-i lui Felix in finalul romanului: "A fost o fata delicioasa, dar ciudata. Pentru mine e o enigma".

    Constructia subiectului

    Romanul "Enigma Otiliei" de George Calinescu nu are fir epic, fiind structurat pe doud planuri care se intrepatrund si se determind reciproc. Primul plan priveste destinul tanarului Felix Sima, care, inainte de a-si face o cariera stralucita de medic, parcurge criza erotica iminenta la varsta adolescentei. Celalalt plan ilustreaza istoria unei mosteniri, in jurul careia romancierul construieste imaginea societatii burgheze din Bucuresti, de la inceputul secolului al XX-lea, aflate in plina degradare morala sub forta distrugatoare a banului. Pentru mentalitatea epocii privind avantajele mostenirii, este ilustrativa replica lui Stanica Ratiu: "Daca familia mea nu s-ar fi prasit atata, va spun pe onoarea mea, azi as fi milionar [...]. Am unchi si matusi foarte bogate, cat par in cap. Insa toti au copii si nepoti, incat pana sa-mi vie randul, mai bine ma lipsesc. [...] Unul se zbate de mic, invata, isi umple plamanul de oftica, si altuia ii pica mostenirea de-a gata".