Literatura romana
Proza, poezia si dramaturgia pentru elevii de liceu


Buna vizitatorule !
te poti autentifica sau te poti inregistra gratis.


Home | Archives | Submit Article | Top Rated | Advance Search | Contacts Us | Rss Feeds

    Categorii principale
» Autori
» Basme
» Caracterizari
» Comentarii
» Dramaturgia
» Fabule
» Momente si schite
» Nuvela
» Poezia
» Povesti
» Proza
» Roman
» Termeni
» Versuri si proza

  Mai Multe Optiuni
» Cele mai citite articole
» Cele mai votate articole

   Abonament articol
Aboneazate acuma si vezi primi articole gratuite.
» Nume » Email

dupa titlu dupa descriere    Cautare avansata

Publicat : October 25, 2007 | Autor : Mihai T. Categoria : Termeni | Vazut de : 48857 ori | Rating :

  



    Dispretuieste orice preocupare intelectuala, considera ca prea multa carte strica mintile oamenilor, de aceea il intelege pe Titi, caruia-i curge sange din nas de prea multa invatatura, desi acesta implinise 22 de ani si ramasese repetent mereu, nereusind sa-si termine scoala. Proasta si rautacioasa, greseste profund in metodele de educafie, pe Titi il trimite sa se legene ca sa se linisteasca, amplificandu-i astfel boala psihica, iar pe Aurica o indeamna sa-si gaseasca un barbat si sa se marite, iubirea neintrand in calculele sale. Pe sotul ei, desi bolnav, il desconsidera, il ignora, iar in cele din urma il abandoneaza intr-un ospiciu, fiind total lipsita de sentimente umane. Autoritara si plina de venin fata de toata lumea, anihileaza personalltatea copiilor ei, pe care nu-i intelege si care esueaza lamentabil: Olimpia e parasita de Stanica, Titi cade tot mai mult in mania "leganatului", iar Aurica ramane fata batrana.
    Invidioasa si rea, Aglae o uraste profund pe Otilia, pe care o dispretuieste pentru ca e "orfana", o jigneste fara nici un fel de jena, spunandu-i "stricata" si "dezmatata", dand-o drept exemplu negativ Auricai.
    Zgarcita si rapace, avida de bani si de avere, ea mosteneste pana la urma numai o cladire ruinata si darapanata, fiind inselata de Stanica, de Costache, desi instalase in casa fratelui ei un adevarat cartier general, organizase un asediu militar, astfel ca nimeni sa nu poata scoate nimic din casa.
    Aglae se contureaza si din opiniile celorlalte personaje. Otilia spune ca este o "vipera", iar Weissmann o numeste "baba absoluta, fara cusur in rau". Stanica este uimit de rautatea soacra-si, "scarboasa femeie" si "veninoasa", iar atunci cand cheama doctorul pentru Simion si Aglae se tocmeste cu el, constata cu dispret: "Aglae, soacra-mea, e o vrajitoare, n-are inima nici de un gram. Ii moare barbatul si se tocmeste cu doctorul. Si e plina de bani".
    Aglae Tulea este un personaj grotesc, prin faptul ca nu are nici o trasdturd pozitiva, chiar calitatea de mama iubitoare este daunatoare si distructiva pentru copii.
    Simion Tulea este sotul Aglaei si tatal celor trei copii, Olimpia, Aurica si Titi. Fost mecanic, acum pensionar, devine senil si apatic, evoluand treptat spre nebunie. Starea lui se manifesta prin crize de melancolie sau, dimpotriva, de agitatie, devine obsedat de mancare, se crede Iisus Hristos, lucreaza la gherghef fete pentru perne decorative, picteaza tablouri copiind carti postale ilustrate.
    Portretul fizic este conturat direct, prin ochii lui Felix, inca de la inceputul romanului. Simion Tulea era "un barbat in varsta, cu papuci verzi in picioare si cu o broboada pe umeri", cu mustati "pleostite si un mic smoc de barba". Simion se imbolnaveste, "slabea vazand cu ochii", desi manca incontinuu, ca sa faca muschi, pe care-i arata cu mandrie la toata lumea, fiind ridicol, deoarece era numai piele si os. Se credea Iisus, "purtatorul cuvantului dumnezeiesc" si spunea ca tocmai a inviat: "Ieri am inviat". Nu are nici un fel de responsabilitate de tata, nu-si iubeste copiii, iar despre Olimpia spune ca nu e fiica lui. Innebuneste, este internat cu ajutorul lui Weissmann intr-un ospiciu, unde este abandonat de intreaga familie.
    Aurica Tulea este fata cea mica a Aglaei, conturata in antiteza cu feminitatea si delicatetea Otiliei, supusade la inceput si pana la sfarsit unui automatism psihologic si intruchipeaza tipul fetei batrane.
    Portretul fizic este conturat direct, prin ochii lui Felix inca de la sosirea acestuia in casa Giurgiuveanu: "o fata cam de treizeci de ani, cu ochii proeminenti ca si ai Aglaei, fata prelunga, sfarsind intr-o barbie ca un ac, cu tample mari incercuite de doua siruri de cozi impletite", aratand mult mai in varsta, deoarece se fardeaza strident, are trupul slab si uscat, parul rarit.
    Avida dupa barbati, este obsedata de maritis si vede in oricine un posibil pretendent. Insistentele ei insinuoase, comportamentul agasant de "fata cuminte" pun pe fuga toti barbatii. Este "indragostita" din principiu, luand in calcul orice barbat aflat in preajma: pe Felix care fugea cand o vedea apropiindu-se, pe Pascalopol, pe care nu-l intelegea in dragostea lui pentru Otilia ("ce-o fi vazand Pascalopol la Otilia?"), pe                     Weissmann, pe care l-ar vrea de barbat chiar daca el este de alta religie. Rautatea si ura ei se indreapta tot asupra Otiliei, despre care crede, ca si mama sa, ca stie sa se agate de gatul barbatilor. Invidia ii intuneca judecata in asemenea grad, incat se lanseaza in aprecieri defaimatoare, debiteaza invective, devenind nesuferita si artagoasa. Cand Otilia era mai mica, Aurica se ducea la ea la scoaia si, intrebata fiind daca o cauta pe verisoara ei, ea raspundea mieros: "Mda, [...] dar nu mi-e verisoara. E o fata pe care o crestem din mila. Numai de-ar invata."
Lipsita de farmec, de generozitate, de nobiete, de delicatete si sensibilitate, ea seamana cu Aglae, devenind acra, rea, arfagoasa, nesuferita.
Plimbarile ei pe Calea Victoriei, in goana dupa barbati, devin din ce in ce mai dese si mai rapide, adevarate raiduri ce denota disperarea nestapanita, schimbandu-i vizibil fizionomia, imbatranind de timpuriu, iar toate fardurile nu puteau ascunde asemanarea cu maica-sa. Ea ramane nemaritata si realizeaza, instinctiv, drama pe care o traieste din cauza unei mame posesive si autoritare, care-i ingradise libertatea de gandire si de actiune. Cand Otilia, generoasa, ii daruieste pianul, ea izbucneste intr-o efuziune sentimentaia sincera: "Totdeauna te-am iubit pe tine, ca ai fost sincera si n-am aprobat-o pe mama. [...] Te fericesc in fond, ca esti libera si poti sa faci ce vrei. Daca n-aveam eu familia pe cap, azi eram fericita".
    Titi Tulea - tipul retardatului, este mezinul familiei Tulea, un tanar neputincios, incapabil de a gandi creativ.
    Descrierea detaliata a infatisarii lui Titi este facuta, in mod direct, de Felix, cu prilejul primei lui vizite la familia Tulea. Tanarul era "mai in varsta decat Felix cu cativa ani", avea "o usoara mustata si barbia despicata in doua", semanand cu Simion la barbisonul abia schitat de cateva tuleie.
    Este dominat de automatisme, copiaza note muzicale si carti postale, nu este in stare sa invete si ramane repetent de mai multe ori, abandonand scoala. Este incurajat de mama sa, Aglae, in manifestable psihice, cand, aflat in criza, se legana ore in sir. Il mosteneste ereditar pe tatal sau, Simion Tulea, devenind treptat la fel de apatic si dezinteresat de tot ce se petrece in jurul lui. O asculta pe Aglae si in relatiile amoroase, aceasta dirijandu-i intreaga viata, fiind autoritatea suprema cu care ii si ameninta pe cei care-l supara: "Va spun la mama!"
    Olimpia Tulea Ratiu este fata cea mare a familiei Tulea si sotia lui Stanica Ratiu. Portretul fizic evidentiaza, prin caracterizare directa, elementul genetic si sugereaza, ca si la celelalte personaje, firea femeii: "Olimpia semana in chip izbitor cu Simion si cu Titi, avand barbia despicata la fel, in doua, in chip suparator pentru o femeie. [...] Sprancenele, ca si la Titi, erau imbinate viguros deasupra nasului". Vorbea "moale sententios si cu o mare convictiune (convingere)". Placida si lenesa, Olimpia nu are energia de a se lupta pentru zestrea pe care i-o promisese Simion, fapt pentru care Stanica nu voia sa se casatoreasca legal cu ea, desi aveau un copil. Barbatul se enerveaza din cauza nepasadi Olimpiei, care "sta ca o dobitoaca, nu cere nimic, nu descopera nimic, o sa moara toti si n-o sa-i ramana nici un ac".
    Dupa ce se casatoresc, Olimpia si Stanica vin mereu la masa la Aglae, uitand cu desavarsjre de copilul care avea numai doua luni. Relu moare din cauza neglijentei si inconstientei Olimpiei, care "primi lovitura cu mare calm, aproape ca o usurare". La inmormantare, Olimpia era "nepasatoare, plictisita" si nici nu se gandea ca ar putea suporta cheltuielile. Cand Stanica devine bogat si-i tine un discurs despre despartire, ea isi inchipuie "ca bate campii ca de obicei", asa ca, somnoroasa fiind, "casca lenesa si adormi adanc", fara sa inteleaga ceva din cuvantarea lui Stanica. In cele din urma, Olimpia accepta sa divorteze si astfel destinul ei se aliniaza aceluia al lui Titi si al Auricai.
    In concluzie, relatiile dintre membrii familiei Tulea sunt degradate, lipsite de sinceritate si de legaturi afectuoase, asa cum remarca Felix: "Curioasa familie [...]. Nici unul nu are cea mai mica iubire pentru celalalt, toti se barfesc si se urasc".
"Enigma Otiliei" de George Calinescu este un roman, fiind o specie a genului epic, in proza, de mare intindere, cu actiune complexa si complicata, desfasurata pe mai multe planuri narative care se intersecteaza si se determind reciproc,avand o intriga complicata.Personajele numeroase si puternic individualizate sunt angrenate in conflicte putemice, structura narativa este ampla si conlureaza o imagine bogata si profunda a vietii. Principalul mod de expunere este naratiunea, iar personajele se conlureaza direct prin descriere detaliata si indirect, din propriile atitudini, fapte, ganduri si vorbe, cu ajutorul dialogului si al monologului interior. Elementele realiste ilustreaza realitatile societatii romanesti de la inceputul secolului al XX-lea, degradata din pricina fortei mistificatoare a banului.
    In 1932, vorbind despre directia pe care trebuie sa o urmeze romanul romanesc, daca sa fie balzacian, stendhalian, tolstoian sau proustian, George Calinescu argumenta ca "trebuie sa fim cat mai originali, si ceea ce confera originalitate unui roman nu este metoda, ci realismul fundamental, [...] literatura nu e in legatura cu psihologia, ci cu sufletul uman".

Pages : 1 2 3 4 5 6 [ 7 ]


Most viewed articles in Termeni category

Enigma Otiliei
Romantismul
Traditionalismul
Modernismul
Poezia
Most recent articles in Termeni category

Lupul si mielul
Norocul dracului
Junimea
Fat-Frumos din lacrima - caracterizare
Drama

 Visitor's Comments !

there are no comments...


    Ales la intamplare
Taranimea este infatisata realist de scriitor, care construieste un personaj colectiv destul de convingator din punct de vedere literar. Fie smerita sau darza, incovoiata de nedreptati ori revoltandu-se spontan, taranimea este supusa unui sondaj psihologic, pornind de la manifestarile exterioare spre cele interioare, naratorul omniscient insistand asupra fizionomiei, gesturilor, vestimentatiei, mediului de viata.


    Statistici
» Numar total de articole
345
» Numar total de autori
90
» Articole vazute
2507783
» Numar categorii
26

    Linkuri
» Gazduire web
» Gazduire blog
» Dex
» Servere Vps
» Cono
» Mai util ca util


Sterge cookile facute de acest site. | Sus