|
|
|
Publicat : November 12, 2007 |
Autor : Mihai T.
Categoria : Termeni | Vazut de
: 16608 ori | Rating :  
|
|
|
intr-un izvor limpede, "ce curgea pe un nisip de diamant, pe langa el arbori nalti, verzi, stufosi raspandeau o umbra racorita si mirositoare".
Planul fabulos al basmului este ilustrat de mitologia crestina, eroul fiind salvat de divinitate. Pe vremea aceea, Dumnezeu si Sfantul Petre umblau pe pamant, iar picioarele lor infierbantate de nisipul pustiului calca in apa racoroasa a izvorului. Domnul bea apa "si-si spala fata sa cea sfanta si luminata", gandindu-se la tatal sau din cer, iar sf. Petre, ascultand "doina izvorului plangator", il roaga sa faca acest izvor ce fusese mai inainte. Rostind "Amin!", Domnul ridica "mana sa cea sfanta, dupa care apoi se departara inspre mare, fara a mai privi inapoi". Ca prin farmec, pieri izvorul si copacii, iar Fat-Frumos se trezi ca dintr-un somn lung, vazand "chipul cel luminat al Domnului, ce mergea pe valurile marei [...] si pe sf.Petrea, care, mergand in urma lui si invins de firea lui cea omeneasca, se uita inapoia sa s-i facea lui Fat-Frumos din cap". Flacaul intelege minunea invierii sale si ingenuncheaza spre "apusul acelui soare dumnezeiesc".
Sfatuit si de data aceasta de fiica Genarului, Fat-Frumos se angajeaza cu simbrie la o baba care are sapte iepe si, daca reuseste sa le pazeasca, va primi drept rasplata un manz. Totusi, vicleana baba scoate toate inimile din toti caii si le pune intr-unul singur, incat, cel ce-i pazeste iepele, alege aproape mereu un cal fara inima, care este mai neputincios decat unul obisnuit. Fat-Frumos reuseste sa treaca si de aceasta proba cu ajutorul unei tinere care o servea pe baba, alegand calul "caruia-i priveai prin coaste" de slab ce era si in care baba pusese cele sapte inimi pe care le scosese din ceilalti cai.
Voinicul pleaca impreuna cu fata si, reuseste sa scape de baba aruncand in spate obiecte magice, asa cum il sfatuieste tanara: peria, cutea (piatra, gresie - n.n.) si naframa care ridica in urma lor o padure neagra si deasa, un munte urias. si o apa mare intinsa si adanca.
Fat-Frumos izbuteste s-o fure pe fata Genarului si sa scape cu viata de mania acestuia, deoarece calul voinicului avea sapte inimi, pe cand celalalt avea numai doua. Genarul promite calului lui Fat-Frumos ca, daca-si arunca stapanul in nori, il va hrani cu miez de nuca s-l va adapa cu lapte dulce. Fat-Frumos promite si el calului Genarului, ca il va adapa cu para de foc si-l va hrani cu jaratec. Atunci, calul il arunca pe Genar in inaltul cerului, pana in nori, care "inmarmurira si se facura un palat sur si frumos, iar din doua gene de nouri se vedea doi ochi albastri ca cerul"; erau ochii Genarului, care fusese "exilat in imparatia aerului".
Ajunsi la imparatie, Fat-Frumos isi gaseste mireasa orbita de atata plans, insa noaptea fata viseaza ca Maica Domnului "desprinsese din cer doua vinete stele ale diminetii si i le asezase pe frunte"si a doua zi, isi recapatase vederea.
Fat-Frumos il cununa pe imparat cu fata Genarului, iar in ziua urmatoare a avut loc nunta lui Fat-Frumos cu Ileana. In spirit tipic eminescian, intreaga natura vibreaza emotional pentru unirea celor doi, nunta, asemenea celor din basme, a fost cea mai frumoasa de pe fata pamantului, Fat-Frumos si Ileana au trait ani multi si fericiti, "iar dac-a fi adevarat ce zice lumea, ca pentru fetii-frumos.i vremea nu vremuieste, apoi poate c-or fi traind si astazi".
Mihai Eminescu pastreaza din basmul popular numai filonul epic si elementul fabulos si, spre deosebire de creatia folclorica, naratorul foloseste tehnica detaliului pentru creionarea romantica a portretelor, a peisajelor, precum si pentru descrierea palatelor si castelelor imparatesti.
Personajele basmului eminescian sunt construite din detalii sugestive pentru ilustrarea trasaturilor, creand portrete literare prin folosirea mijloacelor stilistice specifice limbajului sau artistic. O atentie deosebita acorda Eminescu crearii personajelor feminine. Astfel, portretul imparatesei este unul romantic, scriitorul zabovind asupra trasaturilor fizice, pe care le descrie detaliat si care au semnificatii in starile sufletesti ale eroinei.
Natura este personificata, in totala armonie cu sentimentele si trairile eroilor, participand la emotiile acestora, fiind ea insasi un personaj fabulos: "Vaile si muntii se uimeau auzindu-i cantecele, apele-si ridicau valurile mai sus ca sa-l asculte, izvoarele isi tulburau adancul ca sa-si azvarle afara undele lor, pentru ca fiecare din unde sa-l auda, fiecare din ele sa poata canta ca dansul cand vor sopti vailor si florilor".
Limbajul basmului este asadar artistic, in maniera specific eminesciana, cu metafore si epitete surprinzatoare, "Serpii rosii rupeau trasnind poala neagra a norilor", "aurul noptii"; comparatii, "Florile triste si turburi se nalbira ca margaritarul cel stralucit", "Luna limpede inflorea ca o fata de aur pe seninul cel adanc al cerului", "lacrimi curate ca diamantul". De remarcat si in acest basm prezenta astrului tutelar eminescian, luna, care observa si participa la toate intamplaiile, ocrotind iubirea, precum si existenta mitului oniric, "visa in vis ca Maica Domnului desprinsese din cer doua vinete stele ale diminetii..." care sugereaza starea spirituala superioara a iubirii.
Fat-Frumos din lacrima este totodata si un personaj metafizic, intelectual, prin cugetarile filozofice superioare cu trimiteri la haosul primordial, "oamenii [...] nu erau decat in germenii viitorului" si la scurgerea ireversibila a timpului individual ori la eternizarea omului prin iubire, "pentru fetii-frumosi vremea nu vremuieste".
Fat-Frumos din lacrima este viteaz, curajos si lupta pentru valori morale superioare, adica este capabil de sacrificiul suprem in numele iubirii ideale, pentru implinirea cuplului erotic, dar si in numele prieteniei adevarate, aducandu-i "fratelui de cruce" iubita din casa Genarului.
Aparitia, in 1870, a basmului "Fat-Frumos din lacrima", pe care Mihai Eminescu il subintituleaza "Poveste", inaugureaza in literatura romana o noua specie literara, basmul cult sau basmul de autor, specie in care va excela Ion Creanga.
Nicolae Iorga este cel care scrie in 1890 o prima apreciere critica privind basmul eminescian, afirmand ca: "E un juvaer povestea aceasta [...] nicaieri limba romaneasca culta n-a ajuns la asa de mare mladiere si plasticitate", remarcand si deosebirea fata de creatiile populare care consta in aceea ca fantasticul atinge la Eminescu "dimensiuni uriase si n-are nimic a face cu acel al adevarate lor povesti".
|
|
|
 Visitor's Comments ! |
|
|
|
Ales la intamplare |
|
Constantin Brancovanul este personajul principal si eponim (care da numele operei - n.n.) al baladei populare. Personaj atestat istoric, Constantin Brancoveanu a fost domnitorul Tarii Romanesti intre anii 1688-1714, perioada de progres economic si de independenta fata de puterile straine, ceea ce a starnit furia turcilor, care l-au ucis cu salbaticie, impreuna cu cei trei fii ai sai. |
|
|
|
Statistici |
| » Numar total de articole |
345
|
| » Numar total de autori |
90
|
| » Articole vazute |
2507801
|
| » Numar categorii |
26
|
|
