|
|
|
Publicat : January 06, 2008 |
Autor : Mihai T.
Categoria : Momente si schite | Vazut de
: 648 ori | Unrated
|
|
|
FIVE O'CLOCK
Five o 'clock pe englezeşte însemnează cinci ceasuri. în lumea mare, fiecare damă-şi hotărăşte o zi pe săptămână (jour fixe), când primeşte, la ceasurile cinci după-amiazi, vizite şi face musafirilor trataţie cu ceai; de aceea se mai zice şi five o 'clock tea, adică pe româneşte ceaiul de la cinci ceasuri. In genere, damele din lumea mare publică în carnetul lui Claymoor, spre ştiinţa numeroaselor lor cunoştinţe, ziua lor de primire. De exemplu, citim în 'Independance roumaine:
,JVIadame Esmeralde Piscopesco, five o 'clock tea tous Ies jeudis".
„Azi e joi. Haide - zic eu - la madame Piscopesco."
Feciorul în frac şi cu mănuşi albe mă introduce în salonul splendid al somptuosului hotel Piscopesco. Dar nu văz pe nimeni... A! în fund! auz, în salonaşul intim de cel mai pur stil Louis XV, ciripind pe-ntrecute, ca doi scatii, două glasuri de coconite. Merg acolo. Madam Măndica Piscopesco cu surioara sa, madam Tincuţa Popesco. Cocoana Măndica mă întâmpină cu graţia-i obicinuită. Mărturisesc drept... Am mare slăbiciune de ceea ce francezul numeşte la causerie, şi de aceea frecventez bucuros cercurile mondains. îmi place adică, pe româneşte, să stau de vorbă cu damele din lumea mare. Găsesc în conversaţia lor mult mai multă graţie decât în conversaţia bărbaţilor. Femeile ştiu să spună o mie şi o sută de nimicuri într-un mod mult mai interesant decât spun bărbaţii lucrurile cele mai serioase... O floare, o panglicuţă, o deosebire d-abia simţită între două nuanţe, un nimic, distilate prin mintea subtilă a unei femei şi exprimate prin acele dulci modulaţiuni de voce şi prin jocul acela încântător al luminilor ochilor, capătă, pentru mine cel puţin, un farmec indicibil. Iată-mă dar în elementul meu... Aci desigur am să petrec câteva momente delicioase.
Eu: Madam Piscopesco, daţi-mi voie... Măndica: Vii tocma la pont. Tincuţa: Ai fost...?
Măndica: Taci, tu!... Las' să-1 întreb eu... Ai fost aseară la circ? Eu: Am fost.
Tincuţa: Cine mai...
Măndica: Taci, soro] n-auzi? (Către mine:) Ai văzut pe Miţa?
Eu: Pe sora matale?
Măndica: Nu... Pe Miţa, pe Potropopeasca a tânără? Łm: Da; era într-o lojă în faţa mea... Măndica (Tincuţii): Ai văzut? Tincuţa (mie): Cu cin'... Măndica: Taci!... (Mie:) Cu ce pălărie era? Eu (încurcat): Cu... (Tincuţa vrea să mă-ntrerupă.) Măndica (astupându-i gura cu mâna): Cu o pălărie mare...
isw (răsuflând): Da...
Măndica (Tincuţii): Ai văzut? fMz'e.-j Bleu gen-darme...
Eu (răsuflând): Da...
Măndica (mie): Cupamblici vieux-rose...
(Eu dau din cap afirmativ.)
Măndica (Tincuţii): Te mai prinzi aldata?
Tincuţa: Stai, să vedem... (Mie:) Era cu bărbatu-său...
Măndica (Tincuţii): Taci tu!
Tincuţa: Apăi, lasa-ma şi pe mine, sorol... Tot tu?
Măndica (mie): Era cu Potropopescu?
Eu (încurcat): Mi se pare că...
Măndica: Nu era cu Haralâmbina?
Eu (şi mai încurcat): Cu care Haralâmbina?...
Tincuţa: Cu mă-sa.
Eu:...
Măndica: O bătrână mică, urâtă, parcă-i o smochină uscată, şi gătită-gătită... Eu (răsuflănd): Da. Tincuţa: Cu părul roşu vopsit... Eu: Da, da.
Tincuţa (Măndichii): Ai văzut? Măndica: Ce să văz?... parcă mărsa nu ştie! (Mie:) A venit cineva în lojă la ele? Eu:...
Tincuţa: Mitică...
Eu: Care Mitică?
Măndica: Ei! care Mitică...
Tincuţa: Lefterescu, locotenentul...
Eu: Să mă credeţi, cuconiţelor, pe onoarea mea vă spun, că nu pot să zic, pentru că eu...
Măndica: Pentru că dumneta eşti cavaler şi nu vrei să spui.
Tincuţa: Da pe Lefterescu l-ai văzut în circ? Eu: Mi se pare că era într-un stal, drept în faţa mea. Măndica: Lângă loja ei!... (Tincuţii:) Ai văzut? Ai înţeles acuma pontul?... Vezi, daca eşti proastă? Tincuţa: Peste poate!
Eu (aruncând o privire pe fereastră şi văzând o trăsură închisă, care a tras la scară): Vorbeşti de lup şi madam Potropopescu la uşe.
Tincuţa: Ea!
Măndica: Vezi ce obraznică e!...
Eu (având un presentiment şi luându-mi pălăria): Doamnelor, daţi-mi voie să vă salut... îmi pare bine că vă găsesc totdeauna vesele şi graţioase... Eu trebuie să mă retrag.
Tincuţa (tăindu-mi calea): Aşa degrab'?
Eu: Vă asigur că... o afacere... urgentă...
Măndica (acoperindu-mi uşa): Fără să iei măcar un ceai?
Eu (apăsat din ce în ce mai mult de negrul meu presentiment): Parol... Măndica: Tocma acu?
Tincuţa (smulgându-mipălăria): Peste poate!
(Eu, trebuind să cedez, cad zdrobit pe un puf.)
Feciorul: Madam Potropopescu.
(Măndica se face roşie, Tincuţa vânătă, eu galben. Madam Miţa Potropopesco apare, uimitoare de frumuseţe şi de toaletă ca totdeauna, purtând pălăria bleu gendarme. Cele trei dame se sărută foarte afectuos.)
Miţa: E un ger afară, maşer, că nu-ţi poţi face o idee... Daca o ţine aşa toată noaptea, se duce dracului rapiţa!
Eu: Nu crez... Am vorbit cu arendaşi... Miţa: Aş! Nu mi-a scris azi Potropopescu al meu? Măndica (Miţii): Ai fost aseară... Tincuţa (Măndichii): Taci, tu! Las' şă-ntreb eu! (Miţii:) Ai fost aseară la circ, madam Potropopesco? Miţa: Da. Măndica: Sin...
Tincuţa: Taci!... (Miţii:) Singură?
Mita: Nu; cu maman.
Tincuţa: Cu maman?... Bravo!
Eu (sculându-mă): Doamnelor, eu...
Măndica (împiedicându-mă să-mi iau pălăria, şi încet): Tocma la pont? (Merge să apese nasturele soneriei.)
Tincuţa: Şi... era multă lume la circ?
Miţa: Foarte multă.
Măndica (sunândprelung): Ce slugi dobitoace! (Feciorul vine.)
Măndica: Nu te-am chemat pe dumneata: treaba dumitale e să stai la uşe ; unde e dobitoaca de Roza? Ce face cu ceaiul?
(Feciorul iese.)
Tincuţa (Miţii): Era cineva dintre cunoscuţi? Miţa: Mai nimeni... Era Costandineasca, Dumi-treasca, Vasileasca, Georgeasca, Ogretinencile...
(Roza, subreta, apare.) Măndica: Ce faci cu ceaiul ăla? Roza: E gata, coniţă.
Măndica: Apăi, de ce dracu nu-1 aduci odată?
Roza: E gata, în salon.
Măndica: Atunci, de ce nu spui, proasto!
(Roza pleacă bombănind.)
Măndica: Să nu bombăneşti, obraznico!
(Toată vremea asta, madam Tincuţa Popesco tace, bătându-se pe palma stângă cu un cuţit de sidef pentru tăiat corespondenţa; pe când madam Potropopescu se consideră în oglindă, drăcuindu-şi un cârlionţ rebel din frunte, care nu vrea să stea cum trebuie. Madam Piscopesco cu un gest degajat ne pofteşte în salonul cel mare la ceai. Un samovar şi un serviciu de argint cu coroană de conte deasupra monogramei E.P. -Esmeralde Piscopesco - de toată frumuseţea.)
Tincuţa (Miţii): Apropo, nu mi-ai spus cine mai era la circ.
Miţa: Ba ţi-am spus. Ogretinencile... Tincuţa: Nu... Dintre bărbaţi... Miţa: Dintre bărbaţi?
(Eu trec repede din salonaş şi-mi iau pălăria.) Măndica: Nu iei ceaiul? Eu (ţinându-mi în sus şi bine pălăria): Ba da. Tincuţa: Mitică... nu era?
Miţa: Mitică?... nu ştiu care Mitică...
Tincuţa: Lefterescu!... sublocotenentul!
Eu (frigându-mă cu ceaiul, către Măndica): Pardon, eu trebuie să...
Miţa (râzând foarte veselă, către Tincuţa): A! Lefterescu! Mitică al dumitale...
Tincuţa: Ba al dumitale, obraznico!
Miţa: Ba al tău, mojico!
(Eu, scăpând din mână paharul cu ceai, împing pe madam Piscopesco cât colo, dau în lături pe fecior şi într-o clipă sunt în curte. în poartă întâlnesc pe bravul Lefterescu.)
Łw:Un' te duci?
Mitică: Lafive o 'clock, la madam Piscopesco. Eu: Fugi, nenorocitule!
|
|
|
 Visitor's Comments ! |
|
|
|
Ales la intamplare |
|
"Dan, capitan de plai"(1874) este un poem eroic de factura romantica, tn care se imbina realul cu fabulosul, fiind inspirat din faptele de vitejie ale eroilor populari, Alecsandri aureoland cu insusiri legendare personajele. |
|
|
|
Statistici |
| » Numar total de articole |
345
|
| » Numar total de autori |
90
|
| » Articole vazute |
2507811
|
| » Numar categorii |
26
|
|
