George Bacovia, pe numele sau adevarat George Vasiliu, s-a nascut in septembrie 1881 la Bacau, tatal sau fiind comerciant. Pseudonimul de Bacovia il imprumuta de la numele roman al orasului Bacau, asa cum el insusi precizeaza intr-un interviu aparut in 1943: "Pseudonimul [...] vine de la numele roman al Bacaului, care se zicea Bacovia, a§a numindu-se probabii intreaga regiune din aceasta parte a Moldovei. Eu 1-am luat [...] din dictionarul lui Hasdeu, cum cred ca va fi facut si Arghezi in legatura cu raul Argesului".
    A. Temele fundamentale ale liricii bacoviene:
    1. Lumea orasuiui de provincie, a targului sufocant, care este, probabii Bacaul, ilustreaza o lume bolnava, degradata fizic si psihic:
    a.  Mahalaua populata de o lume ftizica, aflata in descompunere lenta, sub actiunea intemperiilor: ploaia, zapada, vantul, frigul, ceata si arsita, in nopti halucinante de toamna sau iarna:
    b.  Orasul in ruina, in descompunere, in care coexista cadavrele in descompunere cu fastul burghez, cu iluminatui electric, iar poetul, alungat din propria sa locuinta, este bantuit de obsesii, spaime si nevroze:
    c.  Oras-ul inspaimantator, periculos pentru viata onuilui, in care se petrec fapte zguduitoare, cum ar fi scenele de viol:
    d.  Orasul vazut ca un muzeu alfigurilor de ceara este ilustrat in poezia "Panorama":
    2. Singuratatea (solitudinea) este una din temele predilecte ale lui G.Bacovia, constituind si principala sa componenta spirituala.
    a.  Camera poetului nu e o ambianta benefica, asa cum este la Macedonski, un spatiu de creatie, sau ca la Eminescu, ci este un loc inspaimantator, generator de spaime:
    b.  Dragostea si actul reflex al creatiei sunt singurele elemente salvatoare intr-o singuratate ca o tortura pentru poet, care se simte bine numai in intimitatea protectoare a camerei iubitei:
    3.   Natura se afla sub puterea unor forte distructive, natura bacoviana fiind o stare de spirit.
    a. Anotimpurile sunt obsedante si creeaza stari nevrotice:
    b.  Apa nu este un simbol al vietii, ca la Eminescu, ci este un element distrugator de materie, degradant, provocatoare de disperare, de isterie:
    c.  Zapezi apocaliptice care acopera, astupa fara posibilitate de scapare, intreaga existenta umana:
    d. Primavara bacoviana este provocatoare de isterie, de nevroza, nu este anotimpul renasterii la viata a naturii, asa cum este in lirica lui Alecsandri sau Cosbuc:
    4. Iubirea nu este un sentiment inaltator pentru spiritul uman.
    a.  Iubita este o fecioara palida, despletita, care canta la clavir muzica funebra, gemand ca in delir:
    b.  Iubita este descrisa cu accente pamfletare, fata de care poetul are dispret:
    5. Moartea este o obsesie fascinanta, o stare de disperare, de dezagregare a materiei, a fiintei, a existentei cosmice:
    a. senzatia de funebru este permanenta in lirica bacoviana, fiind o componenta a eului poetic, chiar si a sentimentului de iubire:
    b. moartea este o dezagregare totala, absoluta a omenirii:
    B. Arta poetica
    1. Muzica este una din principalele modalitati simboliste intalnite in lirica bacoviana, deoarece poetul percepe lumea la nivel auditiv ("Natura scoate arpegii, acorduri, armonii, [...] muzica sonoriza orice atom"), idee sustinuta printr-o larga varietate artistica de sugerare a muzicalitatii, folosind:
    - instrumente muzicale (clavirul, vioara, buciumul, talanga, tambalul, goarna, flasneta, piculina, flautul, fluierul, lira, harfa);
    - compozitii muzicale (simfonia, marSul funebru, valsul), sugerand trairi sufleteSti ale poetului: "Canta celebrul mars al lui Chopin" ("Mars funebru");
    - zgomote diverse (fosnete, scartaituri, trosnete, gemete, plansete, soapte, suspine, oftaturi, tuse, pocnete, ecouri):
    - verbe auditive care exprima disperarea, spaima, starea de nevroza (strig, plangand, izbeste, plouand, se prabusesc, scartaie):
    "De-atatea nopti aud plouand,
    Aud materia plangand [...]
                            ("Lacustra")
    - muzicalitatea interioara a versurilor, realizata prin alternarea vocalelor ca consoanele (plumb), prin repetitia unor cuvinte ("Copacii albi, copacii negri"), versuri-refren:


    2. Cromatica are profunde sensuri in definirea starilor sufletesti ale eului poetic, dupa cum insusi Bacovia marturisea: "In poezie m-a
obsedat totdeauna un subiect de culoare. Pictura cuvintelor sau auditie colorata. Fiecarui sentiment ii corespunde o culoare". Astfel, exista un cod al interpretarii culorii bacoviene, intre care verdele crud, rozul si albastrul sugereaza starea de nevroza, violetul halucinatia, albul inexistenta, negrul si rosul simbolizeaza moartea:
Combinative de culori au efecte halucinante:
    3. Olfactivul se regasese ilustrat prin mirosuri puternice, uneori agresive, exprimate direct sau sugerate: