Hutu (Mihai Budulea)
- personaj principal de nuvela psihologica -
- personaj realist -
"Budulea Taichii",
de loan Slavici
- nuvela psihologica -
Ioan Slavici (1848-1925), prozator ardelean, inaintas. al lui Liviu Rebreanu, este un autor realist si moralizator, un creator de tipologii si un fin psiholog. Dupa cum el insusi marturiseste, este adept inflacarat al lui Confucius (551-479 T.Hr.), creatorul unui sistem filozofic etic si social, cu valoroase idei umaniste. Conceptul fundamental in etica sa il constituie "omenia" ("jen"), adica "respectarea omului in om".
Ioan Slavici aplica in opera sa principalele virtuti morale exprimate de Confucianism: curajul, dreptatea, prudenta, cumpdtarea, cinstea, vointa, buna-credinta, harnicia, omenia, iubirea de adevdr etc. Intreaga creatie a lui Slavici este o pledoarie pentru echilibru moral, pentru chibzuinta si intelepciune, pentru fericire prin iubirea de oameni si pastrarea masurii in toate, iar orice abatere de la aceste principii este grav sanctionata de scriitor. Nuvela "Budulea Taichii" de loan Slavici a aparut mai intai in revista "Convorbiri literare" (1880) si apoi in volumul de
debut, "Novele din popor", publicat in 1881. Citita chiar de catre autor intr-una dintre sedintele "Junimii" (noiembrie 1879), nuvela a fost primita de Titu Maiorescu cu entuziasm, acesta notand in jurnalul sau cateva aprecieri despre "splendidul Budulea Taichii de Ioan Slavici".
Actiunea nuvelei se caracterizeaza printr-o constructie epica riguroasa, un singur plan narativ, care se refera la formarea personalitati lui Hutu, devenit mai intai elevul Budulea Mihai, apoi ajuns protopop prin perseverenta si tenacitate, prin tarie de caracter si sarguinta. Evolutia protagonistului constituie si intriga bine evidentiala a nuvelei, bazata pe valorile morale de prietenie si omenie, fara invidie si rautati. Personajele nu incalca, asadar, principiile etice, ba, dimpotriva, promoveaza virtuti morale esentiale pentru structura sufletului omenesc, idee ce se manifesta si in finalul nuvelei, cand vocea auctoriala inalta multumiri evlavioase lui Dumnezeu, care a facut lumea atat de frumoasa si a daruit-o oamenilor ca "locas de vietuire".
Hutu este personajul principal al nuvelei "Budulea Taichii", pe care Ioan Slavici l-a construit ca pe un model uman, inzestrat cu tarie de caracter si cu o vointa de fier. El detine locul central in opera si participa la toate actiunile, fiind eroul prin intermediul caruia scriitorul isi exprima indirect atitudinea moralizatoare, insemnand ca omul trebuie sa se comporte in conformitate cu principalele norme etice si sa pretuiasca virtutile morale esentiale: harnicia, cumpatarea, cinstea, sarguinta, vointa, omenia etc.
Hutu este fiul lui Lepadat Budulea, cimpoier din Cocorasti si al Saftei, fiind urmarit in toata evolutia sa, de la varsta copilariei - cand tinea instrumentele taichii pe la petrecerile la care canta -, pana la maturitate - cand isi intemeiaza o familie si devine protopop.
Titul il defineste indirect pe Hutu, deoarece porecla "Budulea Taichii" - care este si eponimul (care da numele operei - n.n.) nuvelei -, i-au dat-o, cu simpatie, colegii de scoala, preluand apelativul emotional de la tatal sau.
Insa Hutu nu este "numai al Taichii", ci, asa cum afirma naratorul in mod direct si cu afinitate (atractie si simpatie intre persoane, datorita asemanarii de pareri, caracter, gusturi - n.n. el este "al nostru al tuturora", asadar nu doar "taica", ci si ceilalti baieti erau mandri de colegul lor. Din atitudinea admirativa a colegilor reiese, indirect, faptul ca Hutu este un exemplu demn de urmat pentru ceilalti, un model de bunatate, sarguinta si harnicie.
Budulea Taichii nu se bucura de un portret fizic in nuvela, naratorul considerand, probabil, ca sunt mai importante trasatucile caracteriale, virtutile morale care alcatuiesc firea baiatului.
Copil fiind, Hutu il insotea la petreceri pe tatal sau, cimpoiesul Lepadat Buduiea din Cocorasti, care era chemat sa cante la vioara, la fluier sau la cimpoi. Povestitorul il caracterizeaza in mod direct, chiar de la inceputui nuvelei, ca fiind "asezat, retras si intotdeauna intelept". Amintirile naratorului-personaj despre Hutu dateaza din frageda pruncie, cand "la praznice si la ziua numelui" era chemat Buduiea sa cante, o prima trasatura conturata direct fiind aceea de "baiat bun", accentuand faptul ca nu se supiira niciodata.
Dat la scoala datorita insistentelor dascalului Claita, Hutu, devenit in catalog Mihail Buduiea, este mai intai "cenzor", umbland cu o vergea in mana si fiind neindurator cu cei lenesi, de unde reiese, indirect, seriozitatea si corectitudinea personajului in indeplinirea atributiilor date de invatator. Pe la 15 ani, el spunea "Tatal nostru" si citea "Apostolul" in biserica, de uimise tot satul, pentru ca era inteligent si silitor. Eforturile indarjite, dublate de o vointa de fier fac din Hutu un model uman atat pentru personajul-narator cat si pentru ceilalti colegi, impunand respect si starnind admiratia tuturor.
Perceptia protagonistului (personaj principal - n.n.) sufera modificari de-a lungul nuvelei, trasaturile acestuia reiesind indirect din relatia cu celelalte personaje. La inceput, povestitorul il considera strasnic si puternic, pentru ca "dascalul nu tinea la nimeni mai mult ca la dansul", simtindu-se ocrotit in permanenta de Hutu, care era de o bunatate iesita din comun: "la dansul cautam scapare cand eram napastuit". Atunci cand naratorul se intoarce in sat dupa un an petrecut in scolile mari de la oras, Hutu i se pare "cam prost", caracterizarea directa fiind accentuata prin
|
Categorii principale
Visitor's Comments !
