|
|
|
Publicat : November 13, 2007 |
Autor : Mihai T.
Categoria : Caracterizari | Vazut de
: 4644 ori | Rating :  
|
|
|
Imparatul Verde- personaj secundar de basm cult -"Povestea lui Harap-Alb",
de Ion Creanga
- basm cult -
Ion Creanga (1837-1889) este considerat creatorul basmului cult in literatura romana, a carui principala particularitate este caracterul realist al intamplarilor, iar personajele sunt puternic umanizate si individualizate. Spatiul desfasurarii actiunii este ancorat intr-o realitate sociala si istorica determinata, iar faptele ilustrate izvorasc din legile firii care guverneaza omenirea.
"Povestea lui Harap-Alb" este cel mai reprezentativ basm al lui Ion Creanga, fiind publicat la 1 august 1877 in revista "Convorbiri literare", reprodus apoi de Mihai Eminescu in ziarul "Timpul".
Imparatul Verde, fratele craiului si unchiul lui Harap-Alb, este un personaj secundar si pozitiv, erou de basm numai prin motivul popular al imparatului aflat in impas, deoarece nu avea mostenitori baieti. Altfel, personajul este realist, deoarece Ion Creanga scoate in evident mai ales trasaturile taranului-gospodar, care reusise in viata, intemeindu-si o gospodarie solida si indestulata, care-si educase fetele in spiritul respectului patern si al bunei-cuviinte.
Trasaturile morale ale eroului sunt conturate atat prin caracterizarea directs facuta de narator sau de celelalte personaje, cat si prin caracterizare indirecta, faptele si vorbele sale compunand un model uman demn de urmat.
Pastrator al tradifiilor strabune, imparatul Verde apeleaza la fratele lui "sa-i trimita grabnic pe cel mai vrednic dintre nepoti, ca sa-l lase imparat in locul sau, dupa moartea sa", intrucat el avea numai fete. Ospitalier si increzator in oameni, el il intampina cu bucurie pe nepotul sau "si pe data il si face cunoscut curtii si fetelor sale, care il primesc cu toata cinstea cuvenita unui fiu de crai si mostenitor al imparatul ui".
El strabatuse in tinerete acelasi drum initiatic pana la statutul actual de conducator recunoscut, energic si respectat, care isi castigase dreptul de a sedea la ospete inconjurat de oameni de vaza, de a colectiona pietre pretioase scumpe, de a organiza mese luxoase, cu fast si bucate alese: "imparatul facu un ospat foarte mare in cinstea nepotu-sau, la care ospat au fost poftiti cei mai straluciti oaspeti: imparati, crai, voievozi, capitanii ostirilor, mai-marii oraselor si alte fete cinstite".
Mandru de imparatia sa vestita in toata lumea, tara sa se abata de la valorile etice strabune, imparatul isi educase fetele in respectul cuvenit parinfilor si, chiar daca acestea aveau alte opinii, ele nu indrazneau sa incalce poruncile tataiui: "Dar cum erau sa iasa ele cu vorba inaintea tataiui lor?".
Prin modalitatile caracterizarii indirecte, se evidentiaza si alte trasaturi ce reies din atitudinile si conceptiile personajului. Intelept, imparatul Verde pretuieste omul si calitatile lui, indiferent de statutul social, pentru el fiind prioritare valorile morale ca vrednicia, cinstea, supunerea si loialitatea: "la, cand as avea eu o sluga ca aceasta, nu i-as trece pe dinainte."; "la, sa am eu o sluga asa de vrednica si credincioasa ca Harap-Alb, as pune-o la masa cu mine, ca mult pretuieste omul acesta". Educatia solida si nobletea sutleteasca reprezinta insusirile fundamentale pentru care imparatul nu reactioneaza la jignirile Spanului, caruia "ii mergea gura ca pupaza", ci, neobisnuit cu astfel de purtari necuviincioase, se simtea "ametit" de vorbele rautacioase ale acestuia.
Demn si cinstit din fire, imparatul nu suspecteaza niciun moment viclenia Spanului, astfel incat, atunci cand acesta este demascat, "imparatul Verde si fetele sale au ramas incremeniti de ceea ce au auzit". Ospitalier si generos, o primeste pe fata imparatului Ros cu toata cinstea si onorurile cuvenite: "le iese inainte imparatul Verde, fetele sale, Spanul si toata curtea imparateasca, ca sa-i primeasca". Este necrutator cu minciuna si viclenia, atunci cand fata il demasca pe Span.
Imparatul Verde le da binecuvantarea celor doi tineri si le organizeaza o nunta ca-n povesti, la care au fost poftiti oaspeti de seama din toate imparatiile, incat "Lumea de pe lume s-a strans de privea,/ Soarele si luna din ceriu le radea".
Limbajul imparatului Verde este acela al taranului de frunte din Humulesti, mandru de gospodaria sa, care exprima in expresii si cuvinte populate pilde de viata desprinse din propria experienta, intre care aceea ca omul este sortit sa treaca prin multe patanii: "unii oameni is mai a dracului decat dracul; nu se astampara nici in ruptul capului, macar ca au patit multe, tot cearca prin padurea lui sa vada nu l-or putea gabui cumva?"; "si afla, nepoate, ca asemine pietre fac podoaba imparatiei mele; nu se gasesc altele mai mari si mai frumoase decat aceste la nicio imparatie, si de aceea s-a dus vestea despre ele in toata lumea. Multi imparati si crai inadins vin sa le vada si li-i de-a mirarea de unde le am".
Desi personaj secundar, imparatul Verde este modelul demn de urmat al omului care a trait in cinste si adevar, care pretuieste valorile morale si a reusit in viata tocmai datorita acestui comportament exemplar.
De altfel, Ion Creanga a ilustrat in opera sa propria experienta de viata, pe care a povestit-o "sub forma de memorial; a invaluit-o in mit si a sugrumat-o intr-o experienta fantastica, valabila pentru om in genere; si el a luptat cu spanii, cu primejdiile si nevoile, si el s-a facut frate cu dracul, ca sa treaca puntile vietii, iar nemurirea si-a dobandit-o din apa vie si apa moarta a creatiei lui artistice" (Pompiliu Constantinescu).
|
|
|
 Visitor's Comments ! |
|
|
|
Ales la intamplare |
|
Când ies de dimineaţă din casă, o trăsură din trap mare intră pe strada mea; în trăsură, madam Caliopi Georgescu, o bună prietină. O salut respectos. Cum mă vede, opreşte trăsura, înfigând cu putere vârful umbreluţei în spinarea birjarului. |
|
|
|
Statistici |
| » Numar total de articole |
345
|
| » Numar total de autori |
90
|
| » Articole vazute |
2507850
|
| » Numar categorii |
26
|
|
