Lica Petrescu zis Lica Trubadurul
- personaj de roman modern de analiza psihologica,
obiectiv si realist -
- personaj realist modern -
-arivistul snobul -
"Concert din muzica de Bach",
de Hortensia Papadat- Bengescu
- roman modern de analiza psihologica,
obiectiv si realist -
Romanul "Concert din muzica de Bach" este al doilea din ciclul Hallipilor si a aparut in anul 1927, fiind una dintre cele mai realizate creatii din intreaga proza a Hortensiei Papadat-Bengescu (1876 -1955).
Toate romanele acestui ciclu urmaresc destinul Hallipilor, al rudelor si prietenilor lor, care fac parte din lumea mondena a Capitalei, asa-zisa "lume buna", o fauna care este compusa mai ales din snobi si mai putin din aristocrati adevarati, exagerat stilizati.
Perspectiva auctoriala asupra lumii este adesea grotesca, romanele Hortensiei Papadat-Bengescu fiind create prin modalitati narative moderne, in care investigatia psihologica si fiziologica introspecteaza cele mai obscure zone ale constiintei personajelor, care sunt, in general, imbogatitii de data recenta si isi pun intreaga energie in slujba parvenirii pe scara sociala, pentru a li se uita originea umila si a patrunde in inalta societate.
Viziunea narativa se defineste prin naratiunea la persoana a III-a, naratorul este observatorul prezent in desfasurarea tuturor evenimentelor, asadar "se manifesto atat naratorul omniscient, cat si personaje-reflector prin care se multiplica perspectivele" (N.Manolescu).
Prezentarea evenimentelor si a personajelor facuta direct de narator alterneaza cu introspectia, analiza psihologica intreprinsa de catre personajul insusi, precum si cu diferite puncte de vedere ale celorlalte personaje asupra aceleiasi situatii (relativismul), toate aceste procedee indirecte de caracterizare sunt definitorii pentru conturarea eroului de roman modern.
George Calinescu a interpretat magistral esenta psihologica a personajelor Hortensiei Papadat-Bengescu: "Un aspect caracteristic al acestei lumi este ca indivizii nu sunt preocupati de bani decat la inceput, in momentul intrarii in clasa. Toti sunt mai mult sau mai putin bogati, dar aflati in afara oricarei griji materiale. Averea este unicul mediu in care pot pluti aceste fiinte diafane. [...] Aici n-avem de-a face cu ambitiosi politici, cu avari, cu speculanti, ci cu persoane preocupate de «ce zice lumea», ambitionand sa dea serate, sa fie primite la anumite recepfii dificile, sa reactioneze in toate momentele vietii, chiar cele mai grave, in modul cel mai distins".
Contrastele intre esenta si aparenta nu apeleaza la ridicol, de aceea imaginea personajelor nu este comica, asa ca la Caragiale, deoarece eroii sunt deprinsi cat de cat cu stilul de viata adoptat. Insa egoismul, imoralitatea, lipsa sentimentelor, fac aceasta lume detestabila, pana la accente parodice prin reactii pasionale vulgare.
Romanul este construit - in principal - pe destinul a trei cupluri: Lina si profesorul Rim; Elena si inginerul Draganescu; Ada Razu si printul Maxentiu. In cadrul fiecarui cuplu intervine un intrus, care destabilizeaza relatiile familiale ale partenerilor, prin triunghi conjugal.
Personaj realist modern, Lica Petrescu, zis Lica Trubadurul, pe numele adevarat Vasile Petrescu, intruchipeaza tipul snobilor si al parvenitilor ce compun, in general, inalta societate a Bucurestiului, purtatori de masti, pentru salvarea aparentelor si convenientelor sociale mondene.
Trasaturile morale reies, indirect, din faptele, gesturile si atitudinea personajului, care intregeste triunghiul conjugal al familiei Maxentiu. Lica este "oaia neagra a familiei" Hallipa, fiind singurul care nu se dedubleaza, care nu-si ascunde firea. Fugea de acasa inca de mic si se invatase sa traiasca pe drumuri, sa umble hai-hui, "o lichea simpatica", un vagabond "rentier, deoarece nu se lasa niciodata fara 5 lei in buzunarul pantalonilor".
Lica apare in toate cele patru romane ale ciclului Hallipa. El este fiul accizarului Petrescu din Mizil, fratele Lenorei, unchiul Elenei, al Cocai-Aimee si Mikai-Le, varul Linei si tatal Siei.
Autoarea ii intocmeste o adevarata fisa fiziologica: "Desi apropiat, nu era prietenos. Era totusi singuratic. Femeile ii erau devotate, dar el nu le lua in serios si nu avea incredere in ele, decat pentru treburile femeiesti: pentru carpit, tesut, spalat, calcat si pentru dadacit fata. Discret si prudent din fire, avea si un fel de sfiala pentru traiul lui mahalagesc", personajul fiind urmarit in special in "Concert din muzica de Bach".
Portretul fizic are semnificatii transparente pentru interiorul sufletesc, Lica este "subtirel, sprinten, cu figura placuta, cu ochii vioi de veverita, parul negru din care se lasa o bucla mare pe frunte, cu mainile si picioarele mici si subtiri si dinti albi, marunti".
Mediul ambiant este un alt procedeu artistic de caracterizare indirecta a personajului realist, ca tip reprezentativ pentru arivistul snob intruchipat de Lica Trubadurul. El evolueaza de la "baiatul nostim", "umil si obraznic", "cu apucaturi lipsite de orice precepte", "ce nu prinsese tnca mecanismul vietii noi", catre un "domn bine ca la cihematograf", un "gentleman in haine negre", un viitor deputat de Bihor, in romanele urmatoare ("Drumul ascuns" si "Radacini").
In tinerete, Lina avusese un "incident" amoros cu varul ei, Lica, din care se nascuse Sia, pe care o crescuse el, deoarece "urata si proasta se vaitase si bocise", atunci cand "se intamplase buclucul", iar el "nu putea suferi sa vada strambandu-se o urata". Existenta fetitei "cam toanta", nu-i ingradise libertatea "vagabondului inofensiv vesnic cu mainile in buzunar", intrucat, abil si impasibil, tanarul gasea mereu "indragostite" care sa-i gazduiasca o vreme, acest "trai aventuros" asigurandu-i "tacamul pus si patul asternut pretutindeni, fie ca oaspe, fie ca araant". Pentru "femeile devotate" care o cresteau pe rand, Sia provenea "dintr-o mama necunoscuta", fapt care facea sa-l gaseasca "si mai dragut pe strengarul tanar" si sa fie impresionate pana la lacrimi de Lica, "asa de bun cu un copil, pe care i-l facuse o nememica".
Figura complexa, personaj "rotund" ("care nu poate fi caracterizat succint si exact", E.M.Forster), de un realism incontestabil, Lica Trubadurul este un Dinu Paturica ori un Tanase Scatiu in varianta moderna a primelor decenii din secolul al XX-lea in societatea bucuresteana. Lenes si capricios, el incercase tot felul de meserii, dar niciuna nu i-a fost pe plac: plutonier major in armata, agent-voiajor pentru stofe, "detectiv civil" la Politia Capitalei, vechil pe mosia Prundeni a lui Doru Hallipa, cumnatul sau, asociat in comertul cu vinuri al sotului duduiei Mari. Foarte adesea el ramanea fara ocupatie si traia din expediente, profitand de "pacatul" Linei sau de atentiile iubitelor de mahala.
Lica duce o viata intamplatoare si lipsita de griji, fiind un "spirit aventurier", vagabond "inofensiv", cu mainile vesnic in buzunar, guraliv si sobru in acelasi timp, econom cu punga lui, piacandu-i "banul dobandit lesne si prin siretlic", cu un vocabular picant dar delicat in felul lui. El are o situatie aparte in roman, este certat cu familia pentru ca nu-i placuse cartea, iar sora-sa, Lenora, de cand se maritase cu mosierul Hallipa, "il trata ca pe cainii barbatului ei".
Fire libera, siret si nestatornic, Lica rezista cu prudenta incercarilor Adei Razu de a-l stabiliza ca amant, dar accepta pana la urma postul de profesor de echitatie al grajdurilor Maxentiu: "Trecerea lui Lica de la un mediu la altul se facea cu oarecari zbateri". La inceput, Lica se simte stanjenit de somptuozitatea acestui spatiu vital, prea auster pentru gusturile lui, la care insa se adapteaza cu usurinta si intra pe fagasul unei relatii amoroase care-i ofera avantaje. Astfel, in constiinta irubadurului se naste ambitia parvenirii, dirijata si strunita cu hotarare de Ada, mahalagioaica si ea prin origine, ajungand destul de repede un membru al lumii mondene: "Trecuse pragul despartitor al celor doua medii sociale si prinsese gust sa ramana dincoace, unde il condusese destinul lui de parvenitism". El devine cu totul increzator in "regia norocului".
Transformarea lui Lica se produce pe toate planurile, de la tinuta vestimentara, la zona psihologica, de la conduita, la mentalitate. De la ipostaza de "baiat simpatic, fluierand mereu intre dintii marunti", Lica evolueaza pana la "un domn bine", "un artist de filme", un gentilom "cu fata rasa [...] ochiul ascuns sub pleoapa, [...] un colt de gura amar si agresiv si tinuta perfect nemiscata a unui gentleman in haine negre".
Lica Petrescu este - aidoma celorlalte personaje din roman -conturat din mai multe unghiuri de vedere, reflectand principiul estetic modern al relativismului.
Mini, personaj-reflector, surprinde detaliile sugestive ale "de mahala", care semana cu "un apas, ce avea in buzunarul vestonului scurt chei pentru orice sertare", "cu silueta zvelta, juvenila, simpatica si suspecta", parand flamand, stramtorat ori nesigur si-l catalogheaza cu pricepere "un haiduc modern a carui padure e orasul".
Ada li intuieste lichelismul de care - de altfel - este incantata: "Ce canalie! gandi ea ca un compliment", dar si ascensiunea: "Ar putea ajunge ministru!" .
Pentru Maxentiu. Lica este "haimanaua de ulita", pentru Rim era "o lichea", despre care nu se putea sti "daca intr-o zi nu va fura", devenit "simpaticul var Lica" atunci cand "capata" calitatea de tata al Siei.
Una il numea "baiat bun si dragut", Lica ramanand, pentru ea, acelasi tanar care "fluiera demult pe langa garduri, care deunazi fluiera pe Sia sub fereastra Rimilor, care fluiera usor pe buze in atelierul domnului Paul si intre dinti in urechea printesei Ada".
In romanele urmatoare ("Drumul ascuns" si "Radacini"), el se casatoreste cu printesa Ada, intra in politica si devine deputat de Vaslui, "domnul Lica Petrescu".
Referindu-se la personajele Hortensiei Papadat-Bengescu, Mihail Sebastian marturiseste ca are "impresia ca opresti ceva in loc si ca prinzi in ace cu gamalie, pe o panza invizibila, o viata [...] sunt momente cand simti lipsa unui personagiu, ii astepti intrarea, stii ca trebuie sa paseasca in sfarsit, peste pragul paginii".
|
Categorii principale
Visitor's Comments !
