Balada populara "Miorita" a fost culeasa de Alecu Russo de la niste pastori din muntii Vrancei, pe cand se afla in exil la Soveja si publicata in 1852 in prima culegere de "Poezii poporale. Balade (Cantice batranesti) adunate si indreptate de Vasile Alecsandri", al carei motto a devenit celebru: "Romanul e nascut poet".
    Personajele, reale ori fabuloase, au atitudini specifice in naratiunea baladei, in functie de rolul pe care il atribuie autorul anonim fiecaruia in parte: cei doi ciobani pun la cale un omor, oita nazdravana este ingrijorata pentru viata stapanului, ciobanasul moldovean priveste moartea cu seninatate, iar maicuta batrana isi cauta cu infrigurare fiul.
    Poetul anonim o plaseaza pe maicuta batrana intr-o secventa lirica de un dramatism sfasietor, menit sa sensibilizeze si mai mult pe cititor, portretul ei avand o pronuntata functie estetica, fiind construita ca un personaj secundar imaginar.
    Portretul fizic este succint, fiind alcatuit prin mijloacele caracterizarii directe dintr-un singur element sugestiv, epitetul
"batrana" si un detaliu tipic pentru portul popular, "cu braul de lana". Portretul moral este dominat de suferinta cutremuratoare a mamei care-si cauta cu disperare flul disparut. Mijloacele de caracterizare indirecta sugereaza durerea sfasietoare a maicutei batrane - "Din ochi lacrimand"-, care incearca sa-si gaseasca baiatul: "Pe toti intreband/ si la toti zicand". Imagine auditivd din aceste versuri este ilustrata prin gerunziile ce gradeaza ascendent disperarea maicutei. Indurerata si deznadajduita, ea compune un portret induiosator fiului sau, care este, poate, cel mai frumos chip barbatesc din intreaga literatura nationala. Alcatuit din diminutive - "ciobanel", "fetisoara", "mustefioara", "perisorul", "ochisorii" - si dativul etic -"mi-au vazut" - portretul ciobanului amplifica zbuciumul launtric al batranei, sugerand afectivitatea materna ce atinge sublimul estetic si emotional. Trasaturile concrete ale infatisarii fiului, pe care maicuta le enumera, identifica un anumit pastor, individualizandu-l si prin monorima "-lui", care caracterizeaza aceasta secventa.
    Limbajul artistic ilustreazzi profunda sensibilitate a "romanului nascut poet", prin varietatea figurilor de stil: metafore -  "picior de plai", "gura de rai", "lacrimi de sange"-, epitete oi "mandre si cornute", "negru zavoi", "miorita laie, bucalaie"-, personificari - "soarele si luna / mi-au finut cununa", "preoti, muntii mari", "paseri, lautari"-, diminutive popuiare -"ciobanel", "miorita", "bolnavioara", "fluieras", "maicuta", "fetisoara", "mustetioara", "perisor", cuvinte popuiare cu iz arhaic -"ortoman", "plavita", "barsana", "strunga"-, precum si formele popuiare ale viitomlui verbelor -"de-o fi", "s-ar strange", "daca-i intaini". In "Miorita" se manifesta spiritualitatea cea mai profunda a romanilor dintotdeauna, deoarece "prin toata structura ei aceasta balada unica este asa de artistica, plina de simtire, asa de inalta pentru natura etema, incat eu o socotesc drept cea mai nobila manifestare poetica a neamului nostru." (Mihail Sadoveanu).