Dramaturg si prozator, Ion Luca Caragiale ( 30 ianuarie 1852 - 9 iunie 1912) a fost un observator lucid si ironic al societatii romanesti din vreme lui, un scriitor realist si moralizator, dovedind un spirit de observatie necrutator pentru cunoasterea firii umane, de aceea personajele lui traiesc in orice epoca prin vicii, imposture, ridicol si prostie. Inzestrat cu o inteligenta sclipitoare si cu o imaginatie iesita din comun, el foloseste cu maiestrie ironia, satira si sarcasmul, pentru a ilustra moravurile societatii romanesti si a contura personaje dominate de o tara (defect - n.n.) morala reprezentativa pentru tipul si caracterul uman. Intrucat Caragiale a dat viata unor tipuri umane memorabile, unor tipologii unice in literatura romana, Garabet Ibraileanu afirma ca dramaturgul face "concurenta starii civile", iar Tudor Vianu considera ca formula artistica a lui Caragiale este "realismul tipic".
    In schitele sale, I.L.Caragiale creeaza o galerie de tipuri umane reprezentative nu numai pentru societatea din vremea lui, ci pentru intreaga societatea romaneasca din orice timp, de aceea se spune despre acest inegalabil scriitor ca este "contemporan" cu noi.
Schita "D-l Goe..." a aparut in volumul "Momente si schite" (1901), in care Caragiale ridiculizeaza prostia si snobismul familiilor burgheze, caracteristici care au ca rezultat esecul evident in educatia propriilor copii.
    Cele trei personaje - mam'mare, mamita si tanti Mita -nu se deosebesc intre ele, nu se pot individualiza, deoarece apartin aceleiasi familii, provin din acelasi mediu social si seamana foarte mult in privinta atitudinii caraghioase.
Comicul schitei rezulta din ridicolul acestor trei dame, care au impresia ca bunastarea materiala le asigura un loc preferential in societate. Contrastul dintre ceea ce vor sa para "cucoanele" si ceea ce sunt in realitate este evident pe tot parcursul schitei "Frumos gatite", cu un aer important, ele poarta, pe peronul garii, o discutie "filologica" despre forma corecta a cuvantului "marinar". Inculte fiind, nu reusesc sa ajunga la forma corecta si se arata incantate si amuzate atunci cand Goe le caracterizeaza, in mod direct, "proaste".
    Trasaturile damelor reies in mod indirect din comportamentul, vorbele si atitudinile pe care le afiseaza in mod ostentativ. Mam'mare nu si-a pierdut deprinderile de mahala. Cand se urea in tren isi face cruce, ca o femeie de la tara, apoi isi aprinde o tigara. Atitudine de mahalagioaice au cucoanele si la venirea conductorului, deoarece se cearta cu el pentru plata amenzii si a biletului, pe care Goe il pierduse o data cu palaria care-i zburase pe fereastra vagonului. Reactia lor violenta este motivate de vulgaritatea propriemoravurilor de mahala, conductorul neavand nicio vina ca Goe calatorea fara bilet, ci isi facea datoria corect. Tanti Mita dovedeste aroganta si grosolanie atunci cand se adreseaza "uratului" care intervenise in discutie: "- Nu-i treaba dumitale! ce te amesteci d-ta? zice tanti Mita...".
    Lipsa de respect a celor trei dame fata cei din jur este evidentiata, indirect, prin mojicia lor. Ele nu-i atrag niciodata atentia lui Goe ca prin zbieretele sale ar putea deranja pe ceilalti calatori. Nu se respecta nici intre ele, deoarece mamita o trimite pe mam'mare sa-l caute pe Goe, chiar daca aceasta "se ridica batraneste". Necinstite si incorecte, nu recunosc greseala lui Goe de a fi tras semnalul de alarma, ci, la venirea controlului, "Mam'mare doarme in fundul cupeului cu puisorul in brate".
    Cucoanele nu sunt caracterizate numai prin comportament, ci, indirect, si prin limbaj. Ele vor sa para educate, cultivate si folosesc cuvinte frantuzesti - "parol" - insa stalcesc cuvinte din limbajul uzual sau le alatura unor forme de mahala: "n-am declaratara", "n-am platitara", "- Ce faci soro? esti nebuna", "- Ad sa-l pupe...", "sezi binisor", "bulivar".
    Ele insele needucate, constituie un exemplu negativ pentru fiul si nepotelul lor. Incapacitatea de a face educatie copilului este subliniata, indirect, de la inceputul schitei, deoarece il duc la Bucuresti - cu ocazia unei sarbatori nationale - "ca sa nu mai ramaie repetent si anul acesta", metoda recompensei in avans fiind in totala contradictie cu orice principiu educativ. Goe este privit ca un "domn", dar tratat ca un copilas: are biletul pus la panglica palariei si ramane pe coridor "cu barbatii", in schimb, i se castiga bunavointa cu "ciucalata", i se vorbeste cu "puisorule" si este pupat de mam'mare pe nas ca sa-i treaca durerea. Pentru ele, Goe, desi ramasese repetent, este un om "cu carte", de inteligenta caruia cucoanele nu contenesc a se minuna: "- E lucru mare cat e de destept! zice mam'mare", iar tanti Mita adauga: "- E ceva de speriat, parol!".
Entuziasmul ridicol manifestat in fata "formidabilului" lor urmas demonstreaza nivelul intelectual scazut al cucoanelor. Ca si Goe, ele nu sunt cazuri particulare, ci reprezinta categorii umane -sunt deci personaje tipice.
    Cele "trei dame" sunt caracterizate prin naratiune si, mai ales, prin dialog, de unde reies, indirect, incultura si lipsa de educatie, trasaturile lor morale de baza.
    Atitudinca scriitorului este critica, el creeaza personaje ridicole apeland la comicul de situatie si comicul de limbaj, cu intentia vadita de a indrepta, prin ras, defectele morale si de comportament printr-o satira virulenta.
In "Istoria literaturii romane", George Munteanu considera ca I.L.Caragiale va ramane pentru totdeauna "unul dintre cei mai de seama poeti comici din cati a dat la iveala pana acum umanitatea. [...] Adica una dintre acele rare naturi artistice care intrevad si sugereaza «perfectibilitatea» lumii prin statornica luare in ras a «imperfectiunilor»".