Nicolae Baicescu (1819-1852) a fost om politic, istoric, scriitor si unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai revolutiei de la 1848. In opera sa, Baicescu a slavit vitejia romaneasca si a evocat figura marelui voievod Mihai Viteazul (domnitor al Tarii Romanesti intre anii 1594 si 1601), care capata aura legendara atat pentru victoria in lupta de la Calugareni impotriva turcilor, cat si pentru incercarea lui de a uni tarile romane. Principala creatie, "Istoria romanilor supt Mihai-Voievod Viteazul", sintetizeaza personalitatea complexa a lui Nicolae Baicescu sub toate aspectele: istoric, sociolog, filozof si scriitor. Figura lui Mihai Viteazul ocupa centrul dirjii, de unde reiese pretuirea si admiratia lui Baicescu pentru maretul voievod. Autorul il venereaza pe Mihai Viteazul pentru patriotismul sau, pentru vitejia si curajul de pe campul de lupta, pentru abilitatile de strateg militar, pentru idealul sau de a uni Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania.
    Capitolul "Mihai Viteazul" face parte din opera ampla intitulata "Istoria romanilor supt Mihai-Voievod Viteazul" si contureaza portretul domnitorului, care devine personaj literar. Intamplarile acestui fragment sunt plasate in secolul al XVI-lea, la Craiova.
    Prin descriere, prozatorul ilustreaza in mod direct trasaturile fizice si morale ale lui Mihai, banul (functie de mare dregator, conducatorul unei regiuni - n.n.) Craiovei. Succinte elemente biografice (despre viata cuiva -n.n.) dezvaluie faptul ca Mihai era fiul lui Patrascu-Voievod, care domnise in Tara Romaneasca (1545-1557) si carmuise cu blandete si dragoste poporul, de aceea fusese supranumit "cel Bun". Faptul ca este nobil prin nastere motiveaza si o serie de insusiri ale banului Craiovei, pe care prozatorul le evidentiaza in mod direct: "barbat ales si vestit si laudat prin frumusetea trupului sau".
    Descrierea portretului continua cu enumerarea unor virtuti remarcabile, exprimate direct de catre autor prin expresii sugestive pentru insusirile caracteriale ale protagonistului (personaj principal - n.n.). Mihai se distinge prin "credinta catre Dumnezeu", prin patriotismul inflacarat ("dragostea catre patrie"), prin omenia cu care se comporta atat fata de cei egali cu el, cat si fata de cei umili. Spirit justitiar, sincer, cinstit si darnic sunt alte insusiri morale ale lui Mihai, care contureaza "mult laudatul sau caracter".
    Trasaturile morale ale banului Mihai reies in continuare prin naratiune, prozatorul povestind o intamplare sugestiva pentru maretia personaj ului. Faptele vitejesti si firea bland a a banului Craiovei au facut sa fie indragit de popor, care s-a pus nadejdea in curajul si intelepciunea lui. In acel timp, Tara Romaneasca era carmuita de "crudul" Alexandru-Voda si viata romanilor era plina "de chin si de jale". Voievodul era invidios pe succesele si calitatile lui Mihai si planuieste uciderea acestuia. Banul descopera la timp complotul si incearca sa fuga la Gonstantinopol, dar oamenii domnitorului il prind si il duc la Bucuresti, unde il intemniteaza. De teama ca poporul sa nu se revolte si sa se ridice in apararea banului Mihai, voievodul il condamna la moarte. La locul osandei, gadele (calau - n.n.) nu are taria sa-i reteze capul si, aruncand satarul (secure.a caiaului - n.n.), "fuge prin multimea adunata", strigand ca el nu-l poate ucide "pe acest om". Multimea este electrizata (inflacarata, entuziasmata - n.n.) de aceasta intamplare, considera ca a fost un semn ceresc si cere cu "un glas detunator" mila si iertare pentru banul Mihai.
    Spre sfarsitul secolului al XVI-lea, in 1594, banul Craiovei devine domnitorul Tarii Romanesti, numele fiind urmat de un epitet caracterizator si foarte sugestiv pentru gloria sa: Mihai Viteazul.
    Nicolae Balcescu a construit cu maiestrie figura voievodului Mihai Viteazul prin intermediul personajului principal din opera "Romanii supt Mihai-Voievod Viteazul", reunind trasaturile fizice si morale intr-un portret literar complex.