Literatura romana
Proza, poezia si dramaturgia pentru elevii de liceu


Buna vizitatorule !
te poti autentifica sau te poti inregistra gratis.


Home | Archives | Submit Article | Top Rated | Advance Search | Contacts Us | Rss Feeds

    Categorii principale
Autori
Basme
Caracterizari
Comentarii
Dramaturgia
Fabule
Momente si schite
Nuvela
Poezia
Povesti
Proza
Roman
Termeni
Versuri si proza

  Mai Multe Optiuni
Cele mai citite articole
Cele mai votate articole

   Abonament articol
Aboneazate acuma si vezi primi articole gratuite.
Nume Email

dupa titlu dupa descriere    Cautare avansata

Publicat : December 14, 2007 | Autor : Mihai T. Categoria : Caracterizari | Vazut de : 39450 ori | Rating :

  


Nae Catavencu

- personaj de comedie -
- personaj comic -
- demagogul si parvenitul (arivistul) -

"O scrisoare pierduta",
de Ion Luca Caragiale
- comedie -

    Ion Luca Caragiale (1852-1912) a ramas definitiv in literatura romana printr-o opera monumentala, alcatuita din comedii, nuvele, momente si schite, prin intermediul carora scriitorul face o adevarata radiografie a societatii romanesti, inaugurand o epoca literara de inalta valoare artistica, atat din punct de vedere tematic, cat si al limbajului surprins cu maiestrie neegalata pana astazi. Sarcastic si necrutator, Caragiale satirizeaza schpitor incultura, imoralitatea, coruptia, prostia omeneasca in cea mai larga acceptie a cuvantului, toate acestea fiind imbracate in mantia transparent a unei spoieli de cultura, a unui parvenitism provocator, atitudini ce se manifesta nu numai la indivizi izolati, ci la intregi categorii sociale.
    In comediile sale, I.L.Caragiale ramane fidel propriei conceptii, conform careia cuvantul este cea mai sincera exprimare a gandirii, riscul cel mai mare prin care se poate demasca prostia, incultura, demagogia si fariseismul: "Niciodata gandirea n-are alt vrajmas mai cumplit decat vorba, cand aceasta nu-i vorba supusa si credincioasa, nimic nu arde pe ticalosi mai mult ca rasul".
Comedia "O scrisoare pierduta" de I.L.Caragiale s-a jucat cu un succes rasunator pe scena Teatrului National din Bucuresti, la data de 13 noiembrie 1884.
    "O scrisoare pierduta" este o cornedic realista de moravuri sociale si politice, in care Caragiale ilustreaza dorinta de parvenire a burgheziei in timpul campaniei electorale pentru alegerea de,deputati. Pe fondul agitatiei oamenilor politici aflati in campanie electoraia, se nasc conflicte intre reprezentantii opozitiei - Catavencu si grupul de "intelectuali independenti" - si membrii partidului de guvernamant- Stefan Tipatescu, Zoe, Zaharia Trahanache, Farfuridi si Branzovenescu, personaje ridicole puse in situatii cornice, cu scopul de a satiriza moravurile politice ale
vremii.
    Nae Catavencu, avocat, directorul ziarului "Racnetul Carpatilor", seful opozitiei politice din judet, ilustreaza tipul demagogului si al parvenitului. El este reprezentantul unei adevarate "scoli" de frazeologie patriotarda (fals patriotism - n.n.) manifestare ce are la baza lipsa de continut a ideilor exprimate cu emfaza. Catavencu este fondator si presedinte al Societatii Enciclopedice "Aurora Economica Romana", a carei prescurtare - A.E.R.- este sugestiva pentru statutul de societate fantoma, prin care isi insuseste ilegal sume importante de bani. Dovada ilegalitatilor financiare este polita falsificata pe care o gaseste, fara efort, Trahanache, prin care Catavencu isi Tnsusise fraudulos 5000 de lei din fondurile societatii: "Girurile astea doua cu care onorabilul d.Catavencu a ridicat cinci mii de lei de la Sotietate, sunt tot pentru enteresul tarii?".
    Comicul de caracter releva insusirile ce reies, in mod indirect, din atitudinea, faptele si vorbele acestui politician, iar in mod direct din didascalii sau din relatiile cu celelalte personaje, conflictul dramatic fiind realizat prin intreaga varietate a comicului.
Nae Catavencu este ridicol, principalele trasaturi decurgand din manifestarea diversificata a comicului, care defineste contradictia dintre esenta si aparentd. Patron de ziar si conducatorul opozitiei politice, Catavencu vrea sapara un cetatean onorabil, dator sa informeze opinia publica despre moravurile amoroase ale prefectului, dar in esenia este un santajist josnic, folosind scrisoarea ca unealta in dorinta de parvenire, aceea de a obtine postul de deputat ("Vreau... mandatul de deputat, iata ce vreau: nimic altceva!").
    Sef al partidului de opozitie, Nae Catavencu se comporta fara niciun scrupul in lupta political. El ajunge in posesia scrisorii de amor pierdute de Zoe prin inselaciune si viclenie: il surprinde pe Cetateanul turmentat citind o scrisoare si, recunoscand scrisul prefectului, Catavencu il invita "la o tuica", il imbata si-i fura documentul. In ambitia sa nemarginita de a parveni, de a ocupa un loc in Parlament, Catavencu nu se sfieste sa cerseasca postul de deputat in schimbul scrisorii, recurgand la santaj: "vreau ce mi se cuvine dupa o lupta de atata vreme, vreau ceea ce merit in orasul asta de gogomani unde sunt eel dintai ... intre fruntasii politici [... ] Vreau... mandatul de deputat, iata ce vreau: nimic altceva!". Comicul de limbaj ii ilustreaza prostia, deoarece el se autoinclude intre "gogomanii" politici din fruntea judetului.
    Parvenit, santajist, grosolan si impostor, se conduce dupa deviza "scopul scuza mijloacele", pusa insa, din pricina inculturii, pe seama "nemuritorului Gambetta", pe care-l confunda cu Niccolo Machiavelli, acesta fiind, de altfel, celebru pentru acest principiu al succesului in parvenitism. Catavencu este infumurat si impertinent atata timp cat se afla in posesia scrisorii, arma santajului ("Ma omoara vampirul! prefectul asasin! ajutor!"), dar devine umil, slugarnic si lingusitor atunci cand pierde scrisoarea: "In sanatatea iubitului nostru prefect! Sa traiasca pentru fericirea judetului nostru!".
    Prin comicul de situatie reies, in mod indirect, si alte trasaturi ale lui Catavencu. Lipsit de demnitate si de coloana vertebrala, el conduce manifestatia festiva in cinstea rivalului sau politic, Dandanache, fara niciun scrupul, intuind ca sansa de a castiga in viitor este legata de Zoe.
Demagogia este principala trasatura de caracter a lui Catavencu -"nu bratul care loveste, vointa care ordona e de vina"-, iar atunci cand ea imbraca forme patriotarde, personajul este de un ridicol desavarsit: "Nu voi, stimabile, sa stiu de Europa d-tale, eu voi sa stiu de Romania mea si numai de Romania...".
    Comicul de limbaj se manifesta mai ales in discursurile politicianului, care reliefeaza personajul semidoct, dar infatuat, plin de importanta. Atunci cand ia cuvantul la adunarea electorala care precede alegerile, Catavencu isi construieste cu ipocrizie "o poza" de patriot ingrijorat de soarta tarii, rostind cu greu cuvintele din cauza emotiei care-l ineaca, dramaturgul evidentiind aceste atitudini ridicole prin didascalii: "Tertati-ma, fratilor, daca sunt miscat, daca emotiunea ma apuca asa de tare... suindu-ma la aceasta tribuna... pentru a va spune si eu... (plansul il ineaca mai tare.)... Ca orice roman, ca orice fiu al tarii sale... in aceste momente solemne... (de abia se mai stapaneste) ma gandesc... la tarisoara mea... (plansul l-a biruit de tot) la Romania... (plange)... la fericirea ei!... la progresul ei!... la viitorul ei! (plans cu hohot. Aplauze zguduitoare)". Ignoranta lui Catavencu este evidenta atat din nonsensul afirmatiilor - "Industria romana e admirabila, e sublima putem zice, dar lipseste cu desavarsire"; "Societatea noastra, dar, noi, ce aclamam noi? Aclamam munca, travaliul care nu se face deloc in tara noastra". Aceeasi lipsa elementara de cultura rezulta si din confuzii semantice, Catavencu numindu-i "capitalisti" pe locuitorii capitalei, iar el autocaracterizandu-se "liber-schimbist", cuvant care defineste pe cel care promoveaza libertatea comertului, neamestecul statului in treburile intreprinzatorului capitalist si nicidecum sensul de flexibil in conceptii.
    Prin comicul onomastic, se sugereaza, indirect, firea de mahalagiu, de palavragiu a lui Catavencu, intrucat cata inseamna persoana rautacioasa, cicaiitoare, iar cuvantul cataveica numeste o haina cu doua fete, de unde reies, indirect, ipocrizia si demagogia individului.
Asadar, principalele mijloace artistice de caracterizare a personajului sunt sursele comicului, foarte variate si sugestive, in conturarea trasaturilor etice remarcandu-se comicul de situatie, de caracter, de limbaj si de nume. Dialogul si monologul constituie modalitati de caracterizare indirecta, ca si vorbele, faptele si gandurile personajului, caracterizarea directa fiind facuta de catre celelalte personaje sau de catre dramaturg. Prin didascalii (parantezele autorului) si indicatii scenice (sugestii pentru regizor), care sunt adevarate fise de caracterizare directa/indirecta, dramaturgul isi "misca" personajele, le da viata si credibilitate, facandu-le atat de reale, incat traiesc si in zilele noastre.
    In studiul intitulat "Comediile d-lui Caragiale", Titu Maiorescu apara valoarea artistica a operei si demonstreaza ca intreaga creatie artistica ilustreaza realitatea politica si sociala a epocii, dand astfel o replica usturatoare inamicilor scriitorului: "Caci pentru orice om cu mintea sanatoasa este evident ca o comedie nu are nimic a face cu politica de partid; autorul isi ia persoanele sale din societatea contemporana cum este, pune in evidenta partea comica asa cum o gaseste, si, acelasi Caragiale, care astazi isi bate joe de fraza demagogica, si-ar fi batut joe ieri de islic si tombatera si isi va bate joe maine de fraza reactionara, si, in toate aceste cazuri va fi in dreptul sau literar incontestabil." Criticul sustine in continuare rolul moralizator al artei, care isi propune sa indrepte tarele si moravurile politice si sociale, iar in cazul lui Caragiale acestea se corijeaza prin ras.



Most viewed articles in Caracterizari category

Ion - caracterizare
Allan - caracterizare
Gavrilescu - caracterizare
Otilia Marculescu - caracterizare
Mara - caracterizare
Most recent articles in Caracterizari category

Zoe Trahanache - caracterizare
Zita - caracterizare
Zaharia Trahanache - caracterizare
Veta - caracterizare
Tache Farfuridi si Iordache Branzovenescu - caracterizare

 Visitor's Comments !

there are no comments...


    Ales la intamplare
Persida este fiica Marei, sora lui Trica, sotia lui Natl si nora macelarului Hubar, dar si una dintre cele mai reusite, mai stralucitoare figuri feminine din literatura romana. Persida este ilustrata de Slavici in evolutia sa de la copilarie la maturitate, ceea ce face ca aceasta opera sa fie si un bildungsroman.


    Statistici
Numar total de articole
345
Numar total de autori
143
Articole vazute
4888911
Numar categorii
26

    Linkuri
Gazduire web
Gazduire blog
Dex
Servere Vps
Cono
Mai util ca util


Sterge cookile facute de acest site. | Sus