Balada populara "Monastirea Argesului" a fost publicata - alaturi de "Miorita", "Toma Alimos", "Dolca" - de Vasile Alecsandri in prima culegere de creatii populare romanesti din 1852, intitulata "Poezii populare. Balade (Cantice batranesti) adunate si indreptate de-,Vasile Alecsandri". Valoarea artistica a acestor creatii folclorice a fost - probabil - motivul pentru care Alecsandri a asezat la inceputul culegerii de "nestemate" populare un motto devenit celebru: "Romdnul e nascut poet".
    Balada populara "Monastirea Argesului" ilustreaza mitul estetic in literatura populara si are la baza credinta ca nimic durabil si unic prin frumusete nu se poate cladi fara sacrificiul de sine al creatorului.
    Negru-voda este un personaj secundar, deoarece participa la actiune numai in trei tablouri. Este un personaj atestat istoric, deoarece este ctitorul Tarii Romanesti, dar manastirea Argesului a fost construita in vremea domnitorului Neagoe Basarab. Autorul anonim a preferat insa sa plaseze constructia in vremuri stravechi, in timp mitic romanesc.
    Voievodul este orgolios si autoritar, el alege pe cei mai priceputi mesteri ca sa construiasca o manastire "Cum n-a mai fost alta" si, gasind zidul parasit, decide locul constructiei: "Aici aleg eu/ Loc de monastire/ Si de pomenire". Crud si violent, el ii ameninta cu moartea pe mesteri, daca acestia nu vor reusi sa cladeasca manastirea atat de frumoasa precum si-o doreste el: "lar de nu, apoi/ V-oi zidi pe voi,/ V-oi zidi de vii/ Chiar in temelii".
    Negru-voda, in antiteza cu Manole, este arogant si egoist, autorul anonim caracterizandu-1 indirect prin faptele lui. Atunci cand zidurile se surpa, voda ii ameninta cu brutalitate pe mesteri: "Domnul se mira/ S-apoi ii mustra,/ S-apoi se-ncrunta/ Si-i ameninta/ Sa-i puie de vii/ Chiar in temelii!". Infatuarea si violenta voievodului inspaimanta pe mesteri, care nu mai lucreaza din pasiune, ci de teama: "Tremura lucrand,/ Lucra tremurand". Este ipocrit, necinstit si nu-si respecta cuvantul dat la inceputul baladei, cand le promisese mesterilor ca daca vor reusi sa zideasca manastirea ii va rasplati pe masura muncii: "Ca v-oi da averi,/ V-oi face boieri". Negru-voda este inzestrat cu sensibilitate artistica si cand vede "falnica zidire" se bucura, avand satisfactia reusitei: "Domnul o privea/ Si se-nveselea". Cand afla ca mesterii ar putea construi si alta manastire "Mult mai luminoasa/ Si mult mai frumoasa!", egoismul si infatuarea il duc la o decizie criminala, poruncind sa li se ia schelele si scarile, ca sa sfarseasca parasiti pe acoperisul manastirii.
     Principala trasatura a voievodului este orgoliul nemasurat, reiesit din faptele si vorbele sale pline de cruzime, pe care aulorul anonim le ilustreaza foarte sugestiv: "Domnu-i asculta/Si pe ganduri sta/ [...] Iar pe cei zidari,/ Zece mesteri mari,/ Sa mi-i paraseasca,/ Ca sa putrezeasca,/ Colo pe grindis,/ Sus pe coperis". Numele Negru-Voda sugereaza firea intunecata, sumbra si egoista.
    Caracterizarea indirecta a personajului se realizeaza, asadar, prin fapte, ganduri, relatii cu alte personaje - cu Manole si cu mesterii -, prrecum si prin antiteza dintre Negu-voda - care intruchipeaza orgoliul nemasurat si cruzimea conducatorului infatuat si Manole, artistul de geniu, capabil de sacrificiul suprem pentru a-si implini idealul de creatie.
    Pentru a evidentia trasaturile personajelor, autorul Jmbina armonios cele trei moduri de expunere. Naratiunea scoate in evidenta calitatile morale ale eroului, descrierea pune in lumina comuniunea cu natura, iar dialogul evidentiaza starile sufletesti si gandurile personajelor, precum si relatiile dintre ele.