Literatura romana
Proza, poezia si dramaturgia pentru elevii de liceu


Buna vizitatorule !
te poti autentifica sau te poti inregistra gratis.


Home | Archives | Submit Article | Top Rated | Advance Search | Contacts Us | Rss Feeds

    Categorii principale
Autori
Basme
Caracterizari
Comentarii
Dramaturgia
Fabule
Momente si schite
Nuvela
Poezia
Povesti
Proza
Roman
Termeni
Versuri si proza

  Mai Multe Optiuni
Cele mai citite articole
Cele mai votate articole

   Abonament articol
Aboneazate acuma si vezi primi articole gratuite.
Nume Email

dupa titlu dupa descriere    Cautare avansata

Publicat : November 06, 2007 | Autor : Mihai T. Categoria : Dramaturgia | Vazut de : 46862 ori | Rating :

  


O noapte furtunoasa

de Ion Luca Caragiale (autor canonic)
comedie


    Ion Luca Caragiale (1852 - 1912), dramaturg si prozator, a fost un observator lucid si ironic al societatii romanesti din vremea lui, un scriitor realist si moralizator, un exceptional creator de oameni si de viata. Comediile sale - "O scrisoare pierduta", "D-ale carnavalului", "O noapte furtunoasa" si "Conu Leonida fafa cu reactiunea" - atesta un spirit de observatie necrutator pentru cunoasterea firii umane, de aceea personajele lui traiesc in orice epoca prin vicii, imposture, ridicol si prostie. El foloseste cu maiestrie satira si sarcasmul, pentru a ilustra moravurile societatii romanesti si a contura personaje dominate de o tara (defect) morala reprezentativa pentru tipul si caracterul uman.                 Intrucat Caragiale a dat viata unor tipuri umane memorabile, unor tipologii unice in literatura romana, Garabet Ibraileanu afirma ca dramaturgul face "concurenta starii civile", iar Tudor Vianu considera ca formula artistica a lui Caragiale este "realismul tipic".
    Caragiale a avut intentia de a contribui la indreptarea moravurilor sociale, fiind adeptul cugetarii clasice, "ridendo castigat mores" ("rasul indreapta moravurile"), idee pe care o afirma el insusi, convins fiind ca "nimic nu arde mai rau pe ticalosi decat rasul".
    Comedia "O noapte furtunoasa" de Ion Luca Caragiale a fost citita la Iasi, in cadrul cenaclului "Junimea" in ziua de 12 noiembrie 1878 si a avut premiera la 18 ianuarie 1879, pe scena Teatrului National din Bucuresti. Piesa a fost publicata in revista "Convorbiri literare" in 1879 si inclusa in volumul de "Teatru" din 1889.
    Tema. "O noapte furtunoasa" este o comedie a moravurilor de mahala, ilustrand aspecte sociale si psihologice specifice locuitorilor de la periferia Capitalei, cu scandaluri si "ambituri" de familisti, cu nelipsitul triunghi conjugal, o lume pe care Caragiale a iubit-o cu patima: "Ma innebunesc dupa evenimentele de senzatie, vesele sau funebre, parade, accidente, crime, sinucideri, scandaluri... [...] Imi trebuiesc dimineata cum deschid ochii stiri palpitante, daca nu adevarate, macar... altfel. Dezmintirea lor seara ma mahneste peste masura si nu ma pot mangaia decat a doua zi cu o nascocire si mai si". Principalul mijloc artistic de realizare a acestei comedii este comicul de situatie, alaturi de care se manifesta si comicul de limbaj, comicul de nume, comicul de caracter si comicul de intentie.
    Semnificatia titlului. Comedia lui Caragiale "O noapte furtunoasa sau NumaruI 9" sintetizeaza evenimentele tensionate, zbuciumate petrecute intr-o singura noapte in casa lui Jupan Dumitrache, situata la periferia Bucurestiului. S-au tras focuri de arma, au fost urmariri, spaime, agitatie peste masura pentru ca nu cumva sa se atenteze la "onoarea de famiiist" a stapanului casei, care avea "ambitul" de a nu fi inselat de nevasta. De altfel, Rica Venturiano, cel care provoaca toata incurcatura, dupa ce reuseste cu chiu cu vai sa scape de urmaritorii dezlantuiti, exclama surescitat: "O, ce noapte furtunoasa!". Subtitlul "Numarul 9", ilustreaza un comic de situatie, reiesit din confuziile provocate de numarul 6 la care se afla casa lui Dumitrache si pe care mesterul care a tencuit zidul de la poarta l-a batut invers, devenind numarul 9.
    Structura comediei. Piesa este alcatuita din doua acte, fiecare dintre ele avand cate noua scene. Personajele piesei, numite de catre autor "persoane", sunt mentionate cu numele si statutul social pe care il are fiecare. Perspectiva spatiala este reala si deschisa, fiind precizata de catre autor, "in Bucuresti, la Dumitrache". Subiectul piesei reflecta, asadar, viata mahalalelor din capitala, reprezentata de familia lui Jupan Dumitrache Titirca, poreclit "Titirca Inima-Rea", care este "cherestegiu si capitan in garda civica". Relatiile temporale sunt complexe, manifestandu-se in aceasta comedie atat perspectiva cronologica, adica in ordinea deruiarii evenimentelor, cat si perspectiva discontinue, in care se remarca alternanta temporala a intamplarilor, prin flash-back.
    Constructia subiectului
    Actiunea actului I se petrece intr-o "odaie de mahala", decorul fiind alcatuit din mobila de lemn si paie, iar la vedere sta rezemata de fereastra "o pusca de gardist cu spanga (baioneta) atarnata langa ea".
    Jupan Dumitrache Titirca Inima-Rea, "cherestigiu" (persoana care produce sau vinde cherestea) si "capitan in garda civica", imbracat in haine de capitan de garda, ii relateaza lui Nae Ipingescu, "ipistat" (epistat -persoana cu cel mai mic grad de ofiter de politie) si "amic politic" cu el, o intamplare petrecuta in urma cu doua saptamani. Asadar, timpul este discontinuu la inceputul piesei, scena de la Iunion fiind inserata prin flash-back. Episodul este realizat prin procedeul intruziiinii narative, Dumitrache povestind cu indignare "istoria" cu "bagabontul", un "scarta-scarta pe hartie" care "umbla dupa nevestele oamenilor ca sa le faca cu ochiul" si "sa le sparga casele". Vanitatea de a nu fi inselat de nevasta constituie principalul reper conjugal: "Eu am ambit, domnule, cand e vorba la o adica de onoarea mea de famiiist...".
    Dumitrache ii povesteste lui Nae cum, atunci cand mersese impreuna cu nevasta lui, Veta, si cu sora acesteia, Zita, la gradina la "Iunion" ca sa se distreze la "comediile alea de le joaca Ionescu", un "bagabont de amploiat" (funcfionar) se asezase la o masa de alaturi, cu spatele spre "comedii" si se uita "lung si galis la cucoane". Enervat peste masura, Dumitrache ar fi vrut sa-i dea cateva palme, dar fiind un negustor onorabil nu se putea face de ras in public, punandu-si mintea cu un "coate-goale" care mai avea si ochelarii pe nas. Individul ii urmarise apoi pe drumul spre casa, ceea ce-l face pe Dumitrache sa fiarba si acum de manie: "papugiul [...] dupa noi, [...] moftangiul dupanoi; [...] mate-fripte dupa noi". Nu spusese nimic "damelor", pentru ca sa nu se simta jignite sau speriate, mai ales ca Veta era atat de rusinoasa. Peste o saptamana, la insistence Zitei, s-au dus din nou la "Iunion" si Dumitrache il vede din nou, la masa de alaturi, pe "bagabontul, nene, cu sticlele-n ochi, cu giubenul (joben -paiarie inalta si tare) in cap si cu basmaua iac-asa scoasa", care se ia dupa ei pana acasa. Jupan Dumitrache il trimisese pe Chiriac dupa "bagabont", dar acesta disparuse fara urma. "Ambiful" social al lui Dumitrache il impiedicase sa reactioneze in public si sa-l intrebe agresiv: "Ce poftesti, ma musiu?", ori sa-l "umfle" de sa-i sara "ochilarii din ochi si giubenul din cap". Dar nu se facea, pentru ca era un negustor onorabil, comersant respectat si "mi-era rusine de lume; eu del negustor, sa ma pui in poblic cu un coate-goale nu vine bine...".
    Chiriac, angajat cu simbrie la Jupan Dumitrache, in postul de tejghetar (persoana care sta la tejghea ca vanzator sau casier) si, totodata, sergent in garda civica, era omul de incredere si tinea la fel de mult ca si jupanul la onoarea de familist a acestuia, de aceea Veta ramanea in grija lui atunci cand stapanul trebuia sa plece cu treburi negustoresti, "ca omul cu daraveri". De altfel, groaza de a nu fi inselat de nevasta este o idee fixa, pe care Dumitrache o repeta tot timpul, obsesiv. "am ambit, tiu cand e vorba la o adica la onoarea mea de familist". Pe tot parcursul relatarii lui Jupan Dumitrache, Nae Ipingescu i aproba cu interes, ii da dreptate si este de acord cu toate afirmatiile, atitudine exprimata printr-un tic verbal: "Rezon!".
    Dumitrache evoca prin flash-back o alta scena petrecuta in trecut, de data aceasta fiind vorba despre casatoria esuata a Zitei. Tircadau, fostul sot al Zitei, era un betiv notoriu si femeia "dezvortase" de el pentru ca "nu mai putea trai cu mitocanul, domnule...". Zita, sora cu Veta, era o tanara frumoasa si invatase "trei ani la pasion", asa ca era pacat "sa-si manance tineretele cu un ala...", care, pe deasupra, "a tratat-o cu insulte si cu bataie". Timpul  de desfasurare a evenimentelor devine cronologic,

Pages : [ 1 ] 2 3 4 5


Most viewed articles in Dramaturgia category

Mesterul Manole
O noapte furtunoasa
Sursele comicului in "O scrisoare pierduta"
Jocul ielelor
Razvan si vidra
Most recent articles in Dramaturgia category

CAII LA FEREASTRĂ
Iona
Mesterul Manole
Jocul ielelor
Sursele comicului in "O scrisoare pierduta"

 Visitor's Comments !

there are no comments...


    Ales la intamplare
Odata s-au intimplat, Un pasa la Tarigrad sa fie foarte bogat, Si sa aiba un magar pe care umbla calare, Impodobindu-l formos cu tacimuri scumpe foarte ;


    Statistici
Numar total de articole
345
Numar total de autori
143
Articole vazute
4870530
Numar categorii
26

    Linkuri
Gazduire web
Gazduire blog
Dex
Servere Vps
Cono
Mai util ca util


Sterge cookile facute de acest site. | Sus