|
|
|
Publicat : November 07, 2007 |
Autor : Mihai T.
Categoria : Dramaturgia | Vazut de
: 4001 ori | Rating : 
|
|
|
O scrioare pierduta
de Ion Luca Caragiale (autor canonic)
comedie
Ion Luca Caragiale (1852 - 1912), dramaturg si prozator, a fost un observator lucid si ironic al societatii romanesti din vremea lui, un scriitor realist si moralizator, un exceptional creator de oameni si de viata. Comediile sale - "O scrisoare pierduta", "D-ale carnavalului", "O noapte furtunoasa" si "Conu Leonida fata cu reactiunea" - ilustreaza un spirit de observatie necrutator pentru cunoasterea firii umane, de aceea personajele lui traiesc in orice epoca prin vicii, impostura, ridicol si prostie. El foloseste cu maiestrie satira si sarcasmul, pentru a ilustra moravurile societatii romanesti si a contura personaje dominate de o tara (defect) morala reprezentativa pentru tipul si caracterul uman. Intrucat Caragiale a dat viata unor tipuri umane memorabile, unor tipologii unice in literatura romana, Garabet Ibraileanu afirma ca dramaturgul face "concurenta starii civile", iar Tudor Vianu considera ca formula artistica a lui'Caragiale este "realismul tipic".
Caragiale a avut intentia de a contribui la indreptarea moravurilor sociale, fiind adeptul cugetarii clasice, "ridendo castigat mores" ("rasul indreapta moravurile"), idee pe care o afirma el insusi, convins fiind ca "nimic nu arde mai rau pe ticalosi decat rasul".
In comediile sale I.L.Caragiale ramane fidel propriei conceptii, conform careia cuvantul este cea mai sincera exprimare a gandirii, riscul cel mai mare prin care se poate demasca prostia, incultura, demagogia si fariseismui. "Mciodata gandirea n-are alt vrajmas mai cumplit decat vorba, cand aceasta nu-i vorba supusa si credincioasa, nimic nu arde pe ticalosi mai mult ca rasul".
Comedia "O scrisoare pierduta" de I.L.Caragiale s-a jucat cu un succes rasunator pe scena Teatrului National din Bucuresti, la data de 13 noiembrie 1884.
Tema. "O scrisoare pierduta" este o comedie realista de moravuri politice, ilustrand dorinta de parvenire a burgheziei in timpul campaniei electorate pentru alegerea de deputati. Pe fondul agitatiei oamenilor politici aflati in campanie eiectorala, se nasc conflicte intre reprezentantii opozitiei - Catavencu si grupul de "intelectuali independent!" - si membrii partidului de guvernamant- Stefan Tipatescu, Zoe, Zaharia Trahanache, Farfuridi si Branzovenescu, personaje ridicole puse in situatii cornice, cu scopul de a satiriza moravurile politice ale
vremii.
Semnificatia titlului. "O scrisoare pierduta" ilustreaza simetria clasica a piesei, sintetizand, totodata, intriga subiectului. Prima scrisoare de amor, trimisa de Tipatescu Zoei, este pierduta de aceasta, gasita de Cetateanul turmentat, care o "pierde" pentru ca i-o fura Catavencu, iar acesta o pierde - la randul lui - si o gaseste din nou Cetateanul turmentat, care o inapoiaza "andrisantei", inchizand astfel cercul. Cealalta "scrisorica de amor" este a unei doamne din inalta societate bucuresteana catre o "persoana insemnata... da' becher" si gasita de Dandanache in buzunarul paltonului acestuia, care-i fusese musafir. De data aceasta "scrisorica" este pierduta definitiv de becherul bucurestean, care nu o mai primeste inapoi, pentru ca "mai trebuie s-aldata". In ambele situatii, scrisoarea de amor este totodata si o arma politica, deoarece, tocmai pentru ca este pierduta de persoane influente in viata politica si gasita de oameni politici dornici de a parveni, devine obiectul de santaj cel mai eficient si singura cale pentru a-si asigura victoria in alegeri.
Structura comediei
Piesa este structural in patru acte, fiecare dintre ele fund alcatuit din mai multe scene. Personajele piesei, numite de catre autor "persoane", sunt mentionate cu numele sj statutul social pe care il are fiecare in cadrul comediei. Perspectiva spatiala" este reala sj deschissi, fiind precizata de catre autor, iar timpul in care se petrec intamplarile este plasat la sfSr§itul secolului al XlX-lea: "In capitala unui judet de munte, in zilele noastre". Relatiile temporale sunt in cea mai mare parte cronologice, adica prezentate in ordinea derularii evenimentelor, iar in cateva situatii perspectiva temporala este discontinua, in care se remarca alternanta temporala a intamplarilor, prin flash-back.
Constructia si momentele subiectului
Expozitiunea. Actiunea actului I se desfasoara in casa prefectului Stefan Tipatescu, decorul indicand o anticamera in care se afla gazda si Ghita Pristanda, politaiul orasului. Prefectul judetului citeste indignat un articol din ziarul lui Nae Catavencu, "Racnetul Carpatilor", in care este numit "vampir". Servil, Ghita aproba atitudinea de revolta a prefectului -"Eu vampir, 'ai?..."- printr-un tic verbal, "curat", pe care-l alatura comentariilor acestuia: "curat caraghioz", "curat misel", culminand cu o contradictie in termeni, "curat murdar". Politaiul ii relateaza apoi prefectului misiunea pe care o avusese in noaptea precedenta, aceea de a-i spiona pe inamicii politici, tragand cu urechea la ferestrele casei lui Nae Catavencu. Cu acest prilej, Ghita se plange de precara situatie financiara in care se zbate si, prin intruziune narativa, ii povesteste prefectului despre dificila profesie de politai si despre familia lui numeroasa - "noua copii" - si un venit mic - "famelie mare, renumeratie mica, dupa buget". Tipatescu ii reproseaza, cu simpatie si amuzament, afacerea pe care Pristanda o facuse cu steagurile cumparate pentru pavoazarea orasului, in cinstea apropiatelor alegeri. Ghita isi insusise o suma importanta, deoarece, din 44 de steaguri el achizitionase numai 14-15 bucati. Ca sa se dezvinovateasca, politaiul aduna gresit si numara de mai multe ori aceleasi steaguri: "Doua la primarie, optspce, patru lascoli, douazeci si patru, doua la catrindaia la Sf. Niculae, treizeci...", fiind silit sa recunoasca in final, incantat, ca "a tras frumusel condeiul".
Intriga este relevata de episodul realizat prin flash-back si intruziune narativa, in care Ghita Pristanda ii relateaza prefectului Tipatescu intamplarea petrecuta in seara precedenda. In casa lui Nae Catavencu, seful partidului independent, aflat in opozitie, se adunasera intelectualii, "dascaiimea" ora§ului, intre care Ionescu, Popescu, popa Pripici, "toata gasca-n par". Pristanda asculta la fereastra acestuia si afla un fapt ce va deveni hotarator pentru subiectul piesei: Catavencu se afla in posesia unui document foarte important. El "scoate o scrisorica din portofel" si sustine entuziasmat, ca vor vota pentru el in apropiatele alegeri toti cei aflati acum la putere. Politaiul nu putuse afla despre ce fel de document era vorba pentru ca inchisesera geamurile. Tipatescu nu se ingrijoreaza prea tare si se pregateste pentru a merge la Zaharia Trahanache. Ramas singur, Ghita Pristanda mediteaza - printr-un monolog - la statutul de politai aflat in slujba personaia a celor de la putere si o citeaza pe nevasta sa, care-l invata cum sa se comporte cu sefii: "Ghita, Ghita, pupa-l in bot si-i papa tot, ca satulul nu crede la al flamand...".
Desfasurarea actiunii. Zaharia Trahanache, presedintele partidului de guvernamant, filiala judetului X, vine acasa la Tipatescu agitat si indignat de societatea corupta si meschina, in care domina "enteresul si iar enteresul...". EI citeaza admirativ dintr-o scrisoare a fiului sau, student la Bucuresti: "unde nu e moral, acolo e coruptie, si o societate iara printipuri, va sa zica ca nu le are!". Enervat la culme, Trahanache ii relateaza lui Tipatescu - prin flash-back - ca fusese chemat de Nae Catavencu la redactia ziarului, care-i aratase o scrisoare de amor a prefectului catre Joitica, sotia lui. Tipatescu se infierbanteaza, fiind speriat in sine ca relatia amoroasa cu Zoe va fi racuta publica si ameninta ca o sa-l distruga pe Catavencu. Comicul de situatie al acestei scene este monumental, deoarece Trahanache este cel care il consoleaza pe Tipatescu, sustinand ca scrisoarea este o plastografie (un fals) ordinara, desi, amplifica el, cu
|
|
|
 Visitor's Comments ! |
|
|
|
Ales la intamplare |
|
Spanul este un personaj secundar si negativ nu atat prin insusiri supranaturale. ca in basmele populare, ci mai ales prin autenticitatea lui umana. |
|
|
|
Statistici |
| » Numar total de articole |
345
|
| » Numar total de autori |
81
|
| » Articole vazute |
2206948
|
| » Numar categorii |
26
|
|
