Literatura romana
Proza, poezia si dramaturgia pentru elevii de liceu


Buna vizitatorule !
te poti autentifica sau te poti inregistra gratis.


Home | Archives | Submit Article | Top Rated | Advance Search | Contacts Us | Rss Feeds

    Categorii principale
» Autori
» Basme
» Caracterizari
» Comentarii
» Dramaturgia
» Fabule
» Momente si schite
» Nuvela
» Poezia
» Povesti
» Proza
» Roman
» Termeni
» Versuri si proza

  Mai Multe Optiuni
» Cele mai citite articole
» Cele mai votate articole

   Abonament articol
Aboneazate acuma si vezi primi articole gratuite.
» Nume » Email

dupa titlu dupa descriere    Cautare avansata

Publicat : November 07, 2007 | Autor : Mihai T. Categoria : Dramaturgia | Vazut de : 4530 ori | Rating :

  



atunci: parvenitismul, demagogia, prostia, incultura, perfidia. ramolismentul. Trasaturile caricaturale si cornice, sunt evidente inca de la sosirea "cu birza tinti postii hodoronc-tronc, zdronca-zdronca [...] si clopotei... imi tiuie urechile".
    Printr-un comic de situatie magistral construit, Caragiale creeaza un personaj grotesc, santajul exercitat de Catavencu pare nevinovat in comparatie cu gestul abject al lui Dandanache, de a nu inapoia scrisoarea. Pentru a fi ales, Agamita foloseste ca instrument de santaj, "o scrisorica de amor", gasita in pardesiul uitat la el acasa de un musafir, "persoana insemnata ... da' becher" (necasatorit, celibatar)".                     Dandanache ameninta ca va publica scrisoarea daca nu capata imediat un mandat de deputat si nu "s-aledze". Mai ticalos decat Catavencu, Dandanache nu inapoiaza scrisoarea, pentru ca "la un caz, iar ... pac! la «Razboiul»". Singurul argument pe care-l aduce in sprijinul meritelor sale politice este ridicol: "familia mea de la patuzsopt ...si eu In toate Camerele, cu toate partidele, ca rumanul impartial... si sa raman fara coledzi!".
    Prost, demagog, peltic, amnezic si senil, incurca mereu pe prefect cu Trahanache, spunandu-i lui Tipatescu: "Eu la masa o sa stau ori langa d-ta, ori langa consoarta d-tale...", spre disperarea Zoei, care izbucneste: "A! Idiot!". Spiritul sau machiavelic, miselia sunt relevate printr-o replica ce contureaza perfect personajul, autorul scriind in paranteza "aparte", sugerand astfel imbecilitatea lui: "E slab de tot prefectul, ti spui de doua ori o istorie si tot nu pritepe", referindu-se, bineinteles, la Trahanache.
    Dandanache, inconstient de josnicia gestului sau, repeta mereu intamplarea: "Cand i-am pus pitorul in prag - ori coledzi, ori «Razboiul», ma-ntelegi -tranc! depesa aiti...". Daca Nae Catavencu exercitase santajul cu discretie, Dandanache este mandru de ideea care-i venise: "Asa e, puicusorule, c-am intors-o cu politica?".
    Dandanache, indemnat de Zoe si Tipatescu sa rosteasca discursul politic prin care sa se adreseze alegatorilor, este incapabil sa rosteasca ceva inteligibii, fluent sau logic, uitand chiar motivul pentru care se afla acolo si pentru care luptase -"si da-i si lupta, si lupta si da-i"- cu atata ravna. Comicul de limbaj este ilustrat prin anacolut: "In sanstatea alegatorilor... care au probat patriotism si mi-au acordat (nu nemereste)... asta... cum sa zic, del... zi-i pe nume, de!...a! sufradzele lor; eu care, familia mea, de la patuzsopt in Camera, si eu ca rumanul impartial, care va sa zica... cum am zite... in sfarsit sa traiasca!". Magistral construit, discursul lui Dandanache este, poate, cea mai convingatoare si sugestiva ilustrare a incompetentei si demagogiei oamenilor politici, din toate comediile lui Caragiale.
    "Agamita Dandanache e mai mult un balbait si un marginit mintal, simbol trist al necesitatilor electorate si lamentabil exponent de clasa." (G.Calinescu).
    Comicul de nume este relevant, prin alaturarea ridicola a numelui viteazului razboinic grec, conducator de osti si bun strateg - Agamemnon - cu Dandanache, care sugereaza incurcatura, dandanaua.
    Cetateanul turmentat, reprezentantul omului simplu, al alegatorului care nu are ambitii, dar nu este nici el tocmai cinstit, pentru ca, ducand scrisoarea "andrisantului", mai intai o citeste sub felinar, din care cauza li este furata de Catavencu. Ajuns "apropitar", deci cu drept de vot, este vicios pentru ca e mereu beat, asteapta sa fie dirijat, pentru ca el nu are nici o opinie, "apoi daca-i pe pofta, eu nu poftesc pe nimeni".         Abureala lui este sugestiva nu pentru ca este bautor, ci pentru ca toata viata politica a vremii ameteste pe omul de rand, care se si simte agresat de aceasta, "nu ma-mpinge, c-ametesc", "nu ma zgudui!". Este o fire lenesa, comoda, gasindu-si scuze superficiale, "da-i cu bere, da-i cu vin, da-i cu vin, da-i cu bere", pentru a se disculpa de pierderea scrisorii. Replica cea mai sugestiva pentru caracterul sau labil si pentru lipsa de opinie a devenit memorabila: "Eu cu cine votez?", iar pentru ca Zoe il lamureste, voteaza disciplinat cu cine i s-a indicat, apoi bea "in sanatatea coanii Joitichii ca e dama buna!"-. Cetateanul turmentat este cel care creeaza un comic de situatie remarcabil, prin gasirea, pierderea si inapoierea scrisorii de amor, cel care provoaca intriga actiunii, dar si cel care aplaneaza conflictul in finalul piesei. El apare in momentele cele mai nepotrivite, enerveaza pe toata lumea cu prezenta lui, este dispretuit tocmai de clasa politica, desi este reprezentantul electoratului care urma sa se prezinte la vot pentru a-si desemna alesul in Camera Deputatilor.
    Cetateanul turmentat nu are nume, el este alegatorul anonim, bulversat de campania electorala confuza pentru omul de rand, care simte nevoia sa fie indrumat de catre cineva care, crede el, se pricepe la politica, de aceea intrebarea "Eu pentru cine votez?" devine obsedanta.
Personajele lui Caragiale sunt luate din viata, asa ca, in afara de o trasatura dominants, ele sunt exponente tipice ale clasei umane in orice timp si societate, diferentiindu-se prin statut social, temperament, intelect sau limbaj. Eroii lui Caragiale sunt actuali si astazi, deoarece "natura nu lucreaza dupa tipare, ci-l toarna pe fiecare dupa calapod deosebit: unul e sucit intr-unfel, altul intr-alt fel, fiecare infelul lui, incat nu te mai saturi sd-i vezi si sa-tifaci haz de ei." (I.L.Caragiale)













Pages : 1 2 3 4 5 [ 6 ]


Most viewed articles in Dramaturgia category

Mesterul Manole
O noapte furtunoasa
Sursele comicului in "O scrisoare pierduta"
Jocul ielelor
Razvan si vidra
Most recent articles in Dramaturgia category

CAII LA FEREASTRĂ
Iona
Mesterul Manole
Jocul ielelor
Sursele comicului in "O scrisoare pierduta"

 Visitor's Comments !

there are no comments...


    Ales la intamplare
A fost odată un împărat mare şi puternic. Abia la vremea cărunteţei dobândi şi el un copil. Bucuria lui fu nespusă când se văzu şi el tată, şi toată împărăţia lui fu veselă dimpreună cu dânsul, căci acest împărat era bun, drept şi temător de Dumnezeu. Pentru aceasta, el făcu mult bine poporului său. Şi toţi într-un gând şi într-o glăsuire dete mărire Domnului că s-a îndurat a le da un moştean al împărăţiei.


    Statistici
» Numar total de articole
345
» Numar total de autori
90
» Articole vazute
2507949
» Numar categorii
26

    Linkuri
» Gazduire web
» Gazduire blog
» Dex
» Servere Vps
» Cono
» Mai util ca util


Sterge cookile facute de acest site. | Sus