|
|
|
Publicat : January 25, 2008 |
Autor : Mihai T.
Categoria : Nuvela | Vazut de
: 428 ori | Rating : 
|
|
|
Provoslavnicul si slaninele
Era odată un biet creştin sărac şi c-o droaie de copii mărunţi. Toată avuţia lui era gura femeii şi a copiilor, care ţipau de fitece. Guri flămânde, şi pace bună!
Bietul creştin, ce făcu, ce drese, s-alese de sfântul Crăciun c-un porc gras. Crăciun fără porc, Paşte fără ouă roşii şi nuntă fără lăutari nu intră în capul românului.
La Ignat vru să taie porcul. Dar cu cine? Muierea lui era cu mâinile legate. Un' s-o lase copiii? Copiii, ca copiii mărunţi, se adunaseră împrejurul ei, şi cel mai mic sugea mereu ce mai avea de stors din ţâţele ei slabe.
Se suci românul, să învârti, dar n-avu cu cine tăia porcul.
Nevoia îl făcu să se gândească la vecin, un vecin ciudat de tot. Bătrân, singur cuc, uscat, ducând o viaţă de pravoslavnic, de pustnic, de sfânt în toată legea, bombănind toată ziulica Viaţa Sfinţilor părinţi.
Şi de, bietul creştin adeseori se gândise: „întruna, întruna, cruci peste cruci; cine face întruna cruci ca crucea se usucă."
Dar, neavând încotro, chemă pe bătrânul pravoslavnic ca să taie porcul. Tăiară porcul.
Aprinseră un foc de paie cu câteva găteje; îl pârliră, îl frecară cu cărămida; îl spintecară; slăninele le făcură în patru şi le atârnară în podul casei.
La urmă, românul, mulţumit, vroi să dea câteva bucăţi de carne pravoslavnicului. Bătrânul îşi făcu cruce, se cutremură şi cu nici un preţ nu voi să primească, zicând c-un glas de mucenic:
- Lasă, lasă, omul lui Dumnezeu, că pentru Dumnezeu am muncit.
Ei, dar cine-mi fusese omul cu crucile!
De lăcomia dracului, când eşti lacom, nici crucile, nici vieţile sfinţilor nu te scapă. Uite aşa, îi rămăsese pe suflet slăninele, groase ca un lat de palmă. Le simţea pe limbă şi în cerul gurii.
Pravoslavnicul aşteptă până dupe miezul nopţii fără să închiză ochii, trudindu-se cu gândul cum să şteargă slăninele spânzurate în podul casii.
Se gândi el ce se gândi, şi înainte cu „Doamne-ajută" şi cu Sfânta Scriptură.
Când ajunse la uşa vecinului, vecinul, sărac, rupt de oboseală şi ghemuit de frig, dormea dus, cu nevasta şi cu copiii, claie peste grămadă.
Cucernicul bătrân vru să încerce cât de adânc le e somnul şi bătând tare în uşe, zise:
- Dăschideţi voi uşile, şi vi se vor dăschide vouă porţile raiului!
Aş! bieţii.oameni dormeau duşi. Nu se auzi nici pâs. Unul barem să se fi întors dup-o parte pe-alta. Ei, e greu să ai năravul de-a te învârti când îţi rămâne spatele gol. Şi ei abia se potriviseră, spate în spate, cu nasul în velinţele zdrenţuite.
Văzând cucernicul bătrân că dorm cu toţii ca nişte bolovani de piatră, începu; şi hâţ în dreapta, hâţ în stânga, până dăscuie uşa omului. înlăuntru - iar ca să vază cum dorm - o luă popeşte, făcând cruci late:
- Acesta este întunericul cel veşnic şi scrâşnirea dinţiiiilor!
Şi nimic, nici o scrâşnire de dinţi. Cucernicul iar îi trase o cruce şi puse mâna pe bărbat, şi-1 hâţâi, cântând prelung şi tare.
- Balaurul acesta pe care l-ai zidit a-l batjocori pre dânsuuul!
Aş! pace! Parcă era mort balaurul acesta. Dibuind până la capătul celălalt al patului, dete peste muiere şi zise:
- Marea aceasta, este mare şi laaatăăă! învârti mâinile pe deasupra copiilor:
- Acolo, juvini mari şi mici, maari şi miiiici... corăbiile umblăăă!
Şi încredinţându-se că dorm toţi ca nişte buşteni, se duse în tindă, orbăcăi până înnemeri scara şi, aşezând-o la gura podului, zise prelung şi pe nas:
- Aceasta este scara pe care, pe care, văzut-o-a Iacov în vis, şi îngerii Domnului se suiau şi coboraaau...
Se sui în pod şi puse mâna pe slănini.
- Suitu-te-ai la înălţime şi robitu-ai robiiiimeee!
Dar hop, ce cu gândul n-ar fi gândit, când voi să se coboare pe scară, tremurându-i mâinele, de frică şi de frig, îi scăpă o slănină. Slănina răbufni în nişte străchini şi le sparse cu mare zgomot, să se fi dăşteptat şi pietrele.
Şi pravoslavnicul făcu o cruce şi zise:
- întristat este sufletul meu până la moarte! Doamne, păzeşte-mă de ceasul acesta şi mă izbăveşte de cel răăău!
Omul din casă se dăşteptă, aprinse o lumânare şi, văzând scara la gura podului şi o slănină trântită jos, ridică toată casa în sus, înhaţă un retevei şi se repezi pe scară.
Pravoslavnicul, speriat, rupse învelitoarea ca să scape şi zise cu glasul tremurând:
- Ruptu-ai sacul tău, Doamne, şi m-ai, m-ai încins cu veseliiie!
Hoţul de păgubaş - în pod, pravoslavnicul - pe casă. Când să sară:
- Şi şchiopii vor sări ca cooorbiii! Şi bâldâbâc jos.
Păgubaşul - dupe hoţ. Fugi pravoslavnicul cu slăninele, fugi păgubaşul. Şi zvârrr! românul cu reteveiul după cucernic si-l pocni în cap. De unde, hoţul să cază!?
Şi de durere, gonea de-i sfârâiau picioarele!
Şi trecându-şi mâna prin păr şi dând de sânge:
- Unsu-ai, Doamne, cu unt, cu undelemn caapul meeeu!
Şi bietul păgubaş, auzindu-1 şi văzând că nu-1 mai ajunge, se opri locului, încrucişa manele pe piept, dădu din cap şi zise şi el cu glas lung, făcând dupe glasul pravoslavnicului:
- Adevăr zic vooooă, că hoţul fuge mai iute decât pă-gubaaaşuuuul...
|
|
|
 Visitor's Comments ! |
|
|
|
Ales la intamplare |
|
Definitie: Basmul este specia epicii populare si culte, cu larga raspandire, in care se nareaza intamplari fantastice ale unor personaje imaginare (feti-frumosi, zane, animale si pasari nazdravane etc.), aflate in lupta cu forte malefice ale naturii sau ale societdtii, simbolizate prin balauri zmei, vrajitoare etc., pe care le biruiesc in cele din urma. Basmul are formule specifice initiate, mediane si finale, metafore tipice si personaje cheie pentru actiunea narativa.
Termemil de "basm" vine din slava veche, de la "basni", care inseamnd "nascocire", "scornire". |
|
|
|
Statistici |
| » Numar total de articole |
345
|
| » Numar total de autori |
90
|
| » Articole vazute |
2507990
|
| » Numar categorii |
26
|
|
