Sara pe deal

de Mihai Eminescu (autor canonic)
poezie romantica
idila-pastel

"Sara pe deal buciumul suna cu jale,
Turmele-l urc - stele le scapara-n cale,
Apele plang clar izvorand din fantane,
Sub un salcam, draga, m-astepti tu pe mine.

Luna pe cer trece-asa sfanta si clara,
Ochii tai mari cauta-n frunza cea rani,
Stelele nasc, umezi pe bolta senina,
Pieptul de dor, fruntea de ganduri ti-e plina.

Nourii curg, raze-a lor sjruri despica,
Stresine vechi, casele-n luna ridica,
Scartaie-n vant cumpana de la fantana,
Valea-i in fum, fluiere murmura-n stana.

Si osteniti oameni cu coasa-n spinare
Vin de la camp, toaca rasuna mai tare,
Clopotul vechi imple cu glasul lui sara,
Sufletul meu arde-n iubire ca para.

Ah! in curand satul in vale-amuteste,
Ah! in curand pasu-mi spre tine grabeste,
Langa salcam sta-vom noi noaptea intreaga,
Ore intregi spune-ti-voi cat imi esti draga!

Ne-om rezima capetele-unul de altul
Si surazand vom adormi sub inaltui,
Vechiul salcam. - Astfel de noapte bogata
Cine pe ea n-ar da viata lui toata?"

Definitie: Idila este o specie a liricii peisagiste si erotice, care prezinta in chip idealizat iubirea, intr-un cadru rustic, fiind ilustrate prin imagini artistice si figuri de stil tablouri din natura si puternice trairi interioare, cu predilectie sentimentul de dragoste.
    Poezia "Sara pe deal" a fost scrisa de Mihai Eminescu la Viena, in 1871-1872, mai intai ca o varianta a poeziei "Ondina" si a fost publicata in revista "Convorbiri literare" abia la 1 iulie 1885, de aceea ea se incadreaza in prima etapa a poeziei erotice, perioada dominata de optimism, in care imaginea iubirii este luminoasa.
    Poezia "Sara pe deal" este o idila - pastel, construita cu elemente descriptive de natura, in cadrul careia se manifesta sentimentul de dragoste, exprimat intr-o viziune specific eminesciana.
    Tema poeziei o constitute aspiratia poetului pentru o dragoste ideala, o poveste de dragoste ce se imagineaza intr-un cadru natural rustic.
Ideea poetica ilustreaza intensitatea iubirii, dorinta celor doi indragostiti de a fi fericiti prin trairea deplina a sentimentului, fapt ce inalta dragostea la valori cosmice, universale, prin puternice si profunde accente filozofice.
    Titlul este specific pastelului si precizeaza timpul "sara" sj locul "pe deal", care constituie cadrul natural in care urmeaza sa se manifeste iubirea.
    Structura, semnificatii, limbaj artistic
Poezia este o idila cu puternice note de pastel si este alcatuita din sase strofe si doua secvente poetice, distribuite astfel: prima secventa cuprinde primele patru strofe, dominate de pastel, in care notele rustice terestre se impletesc cu elemente ale Cosmosului, ilustrand lirismul obiectiv; secventa a doua (ultimele doua strofe). este dominata de lirism subiectiv si intensifica accentele de idila, finalul fiind impresionant prin valoarea absoluta pe care o are iubirea, in numele careia eul liric este gata sa ofere sacrificiul suprenr. "...- Astfel de noapte bogata/ Cine pe ea n-ai da viata lui toata?"
Aceeasi idee a sacrificiului suprem in numele iubirii absolute se regaseste si in alte poezii erotice eminesciene:

"Reia-mi al nemuririi nimb
Si focul din privire,'
Si pentru toate da-mi in schimb
O orade iubire..."

{"Luceafarul")

"O ora sa fi fost amici,
Sa ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici
O ora, si sa mor"

("Pe langa plopiifara sot")

    Prima secventa poetica. Incipitul il constituie versul de pastel, indicand locul si timpul naturii personificate: "Sara pe deal buciumul suna cu jale".
    Strofa intai a poeziei ilustreaza tabloul inserarii intr-un peisaj natural, in care imagimle vizuale se impletesc cu cele auditive, cu figuri de stil specifice descrierii, ceea ce motiveaza specia literara numita pastel. Personiftcarea buciumului care "suna cu jale" si a apelor care "plang" semnifica armonia perfecta a naturii cu sentimentele poetuiui, care aspira spre un sentiment de iubire desavarsita. Imaginile vizuale si motorii "Turmele-l urc, stele le scapara-n cale" si cele auditive exemplificate mai sus compun cadrul natural in care urmeaza sa se manifeste sentimentul de dragoste.
    Ultimul vers al acestei prime strofe este si primul vers al idilei: "Sub un salcam, draga, m-astepti tu pe mine".
Strofa a doua imbina alternativ elementele de pastel, descriptive, predominant cosmice, cu cele de idila, care exprima sentimente la fel de inalte, ce confera o sugestiva deschidere spre Univers. Elemente simbolice ale Cosmosului "luna pe cer" si "stelele [...] pe bolta senina", care constituie motive romantice, sunt in relatie semnificativa cu ochii iubitei "Ochii tai mari cauta-n frunza cea rara", ultimul vers al acestei strofe accentuand nerabdarea si dorinta arzatoare a trairii sentimentului de iubire: "Pieptul de dor, fruntea de gaduri ii-e plina".
    Strofele a treia si a patra redau imaginea rustica a satului, in stil panoramic, de la nori, raze, la stresini, case, fantani, stane, fluiere, omul obosit, adica de la general la detaliu: "Nourii curg, raze-a lor siruri despica,/ Stresine vechi casele-n luna ridica,/ Scartaie-n vant cumpana de la fantana,/ Valea-i in fum, fluiere murmura-n stana". Imaginea satului se compune din imagini vizuale si imagini auditive, de la oamenii ostenit care vin de la camp, latoaca si clopotul care, prin personificare, "imple ci glasul lui sara".
    Ultimul vers, "Sufletul meu arde-n iubire ca para", accentueaza, printr o expresie popular a tipica idilei, nerabdarea, intensitatea dorintei de iubire.
    Imbinarea armonioasa a planului uman-terestru cu planu universal-cosmic este sugestiv relevata de prezenta elementelor specifici fiecaruia dintre ele: "stresine", "case", "fantana", "stana" si respectiv "luna", "nourii". Trebuie remarcate in mod deosebit in aceste strofe de pastel imaginile auditive si cele vizuale, care compun tabloul pictural a satului in amurg.
    A doua secventa poetica (ultimele doua strofe) reveleaz ritualul iubirii specific eroticii eminesciene, exprimand emotia ? nerabdarea eului liric ca stari sentimentale ale fiorulut iubirii, redate de interjectia sugestiva: "Ah!" care se repeta la inceputul primelor dou versuri. Dorinta indragostitilor de a trai in profunzime sentimentul de iubire este insotita de declaratie erotica: "Ore intregi spune-ti-voi cat imi esti draga".             Ritualul este revelat si de verbele la viitor, sugerand gesturi tandre, mangaietoare de dragoste, daca ea s-ar infaptui: "Ne-om rezima capetele unul de altul/ si surazand vom adormi sub inaltul,/ Vechiul salcam [...]". E prezenta aici si ideea proiectiei iubirii intr-un viitor, candva, precum si ipostaza naturii ocrotitoare a iubirii, care izoleaza cuplul erotic de restul lurnii: "sub salcam", idee ilustrata si in prima strofa. Poezia are si un usor optimism, dat de verbul "surazand", sugerand bucuria eventualei impliniri a iubirii ideale.
    Ideea sacritlciului suprem tn numele iubirii ideale, a perfectiunii in dragoste este sugerata si in finalul acestei poezii:".. .-Astfel de noapte bogata/ Cine pe ea n-ar da viata lui toata?", sacrificiu de care este capabil numai omul superior, geniul, singurul care poate aspira spre idealul de iubire.
    Limbajul artistic. Armonia dintre planul uman si planul naturii este realizata de Eminescu prin personificari ('buciumul suna cu jale", "apele plang"), natura umanizata aflandu-se in deplin acord spiritual cu trairile poetului.
    Comparatiile -"sufletul meu arde-n iubire ca para"-, metaforele -"stelele nasc umezi"-, epitetele -"luna [...] "sfanta si clara", "inaltul, vechiul salcam"- dau sentimentului de iubire sensibilitate, emotie, frumusete interioara, intensificand trairile.
Sugestive sunt, de asemenea, imaginile vizuale si imaginile auditive specifice pastelului, a caror imbinare perfecta compun un emotionant si semnificativ tablou natural, in care sentimentul de iubire se integreaza in mod desavarsit:
    - imagini vizuale: "Turmele-l urc, stele le scapara-n cale", "Luna pe cer trece-asa sfanta si clara", "si osteniti oameni cu coasa-n spinare Vin de la camp ..." etc.
    - imagini auditive: "buciumul suna cu jale", "Scartaie-n van cumpana de la fantana", "toaca rasuna mai tare", "Clopotul vechi imple ci glasul lui sara" etc.
    Registrul stilistic este predominant romantic, in care motivul poetice - luna, stelele, cerul, noaptea - ca simboluri cosmice se imbin armonios cu motivele poetice terestre - salcamul, satul in amurg, dealul.
    Prozodia este deosebita prin masura versului de 12 silabe, ritmi fiind, in mod cu totul surprinzator, format dintr-un coriamb, doi dactili: un troheu, iar rima este pereche si feminina (ultima silaba neaccentuata da o mare gingasie, delicatete si puritate poeziei.
    Poezia eminesciana este dominata, ea la majoritatea romanticilo de tema iubirii si a naturii, care la Eminescu se innobileaza cu o inalta cosmica, spatiu in care se regasesc natura si iubirea deopotriv ingemanate prin sensibilitate, emotie, vibrare interioara.