|
|
|
Publicat : December 09, 2007 |
Autor : Mihai T.
Categoria : Caracterizari | Vazut de
: 2862 ori | Rating :  
|
|
|
Stefan Gheorghidiu
- personaj principal de roman modern de analiza psihologica, subiectiv si realist -
- personaj modern -
- personaj-narator -
- tipul intelectualului -
"Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi",
de Camil Petrescu
- roman modern de analiza psihologica,
subiectiv si realist -
Adept al modemismului lovinescian, Camil Petrescu (1894-1957), este cel care, prin opera lui, fundamenteaza principiul sincronismului, altfel spus, contribuie la sincronizarea literaturii romane cu literatura europeana (europenizarea literaturii romane), prin aducerea unor noi principii estetice ca autenticitatea, substantialitatea, relativismul si prin crearea personajului intelectual lucid si analitic, in opozuue evidenta cu ideile samanatoriste ale vremii, care promovau "o duzina de eroi plangareti". Camil Petrescu opineaza ca literatura trebuie sa ilustreze "probleme de constiinta", pentru care este neaparata nevoie de un mediu social, in cadrul caruia acestea sa se poata manifesta.
Camil Petrescu propune o creatie literara autentica, bazata pe experienta traita a autorului si reflectata in propria constiinta-"Sa nu descriu decat ceea ce vad, ceea ce and, ceea ce inregistreaza simturile mele, ceea ce gandesc eu... Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti...[...] Din mine insumi, eu nu pot iesi... Orice as face eu nu pot descrie decat propriile mele senzatii, propriile mele imagini. Eu nu pot vorbi onest decat la persoana intai...".
In "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" (1930) , Camil Petrescu surprinde drama intelectualului lucid, insetat de absolutul sentimentului de iubire, dominat de incertitudini, care se salveaza prin constientizarea unei drame mai puternice, aceea a omenirii ce traieste tragismul unui razboi absurd, vazut ca iminenta a mortii. Autointrospectia constiintei si a sufletului scot in evidenta, prin monolog interior, zbuciumul interior al personajului, cauzat de aspiratia spre absolut.
Romanul este scris la persoana I, naratorul-personaj identificandu-se in partea a doua cu autorul. Modalitatea narativa se remarca, asadar, prin prezenta marcilor formale ale naratorului, de unde reiese apropierea acestuia de evenimente, pana la substituirea lui de catre personaj, definind viziunea narativa "impreuna cu". Perspectiva temporala este discontinua, bazata pe alternanta temporala a evenimentelor, pe dislocari sub forma de flash-back si feed-back. Perspectiva spatiala reflecta un spatiu real, deschis - frontul, Bucuresti, Odobesti, Campulung -, dar mai ales un spatiu imaginar inchis, al framantarilor, chinurilor si zbuciumului din constiinta personajului.
Protagonistul romanului "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", Stefan Gheorghidiu, este personajul-narator al evenimentelor si personaj "rotund" ("care nu poate fi caracterizat succint si exact'', E.M. Forster) prin complexitatea si profunzimea psihologica. El traieste in doua realitati temporale, cea a timpului cronologic (obiectiv), in care povesteste intamplarile de pe front si una a timpului psihologic (subiectiv), in care analizeaza drama lubirii. Toate faptele, reale sau psihologice, sunt consemnate in jurnalul de front, in care Gheorghidiu investigheaza cu luciditate atat expenenta subiectiva a iubirii, cat si cea obiectiva, traita, a razboiului.
La inceputul romanului, Gheorghidiu este sublocotenent intr-un regiment de infanterie, trimis pentru fortificarea vaii Prahovei, ceea ce constituie pentru el "o lunga deznadejde". Dialogul ofiterilor la popota privind un fapt divers comentat de presa despre achitarea - de catre tribunal - a unui barbat care isi ucisese sotia surprinsa in flagrant de adulter provoaca reactia violenta a protagonistului, care considera ca "cei care se iubesc au dreptul de viata si de moarte unul asupra celuilalt". Astfel, in mintea lui Gheorghidiu se declanseaza amintirea propriei povesti de dragoste, pe care o aduce in timp real prin memorie involuntara si retrospectie si o consemneaza in jurnal: "Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma insala". Face eforturi sa obtina o permisie de doua zile pentru a merge la Campulung, unde fusese chemat urgent de sotia lui, Ela, cu care se impacase de curand.
Eroul traieste in doua realitati temporale, cea a timpului cronologic (obiectiv), in care povesteste intamplarile de pe front si una a timpului psihologic (subiectiv), drama iubirii.
Stefan Gheorghidiu este o natura reflexiva, care analizeaza in jurnalul de front starile interioare cu o constiinta unica si cu luciditate, fiind insetat de certitudini si adevar: "Atentia si luciditatea nu omoara voluptatea reala, ci o sporesc, asa cum de altfel atentia sporeste si durerea de dinti."
Prima experienta de cunoastere, iubirea, e traita sub semnul incertitudinii si constituie un zbucium permanent in cautarea adevarului. Stefan primeste pe neasteptate o mostenire de la unchiul Tache si, ca urmare, sotia sa, Ela, se lasa in voia tentatiilor mondene, devenind din ce in ce mai preocupata de lux, petreceri si escapade, fapt ce intra in totala contradictie cu viziunea lui despre iubire, despre idealul sau de feminitate: "As fi vrut-o mereu feminina, deasupra acestor discutii vulgare" (despre bani - n.n.). Student la filozofie, Inzestrat intelectual, Stefan traieste in sfera ideilor, a cartilor, o lume in totala contradictie cu pragmatica realitate a unchiului Tache, a lui Nae Gheorghidiu si Tanase Lumanararu, cu care eroul nu are nicio legatura spirituala.
|
|
|
 Visitor's Comments ! |
|
|
|
Ales la intamplare |
|
Trasaturile morale reies, indirect, din faptele, gesturile si atitudinea personajului, care intregeste triunghiul conjugal al familiei Maxentiu. Lica este "oaia neagra a familiei" Hallipa, fiind singurul care nu se dedubleaza, care nu-si ascunde firea. |
|
|
|
Statistici |
| » Numar total de articole |
345
|
| » Numar total de autori |
90
|
| » Articole vazute |
2508027
|
| » Numar categorii |
26
|
|
