|
|
|
Publicat : November 29, 2007 |
Autor : Mihai T.
Categoria : Caracterizari | Vazut de
: 347 ori | Unrated
|
|
|
Taranimea
- personaj de roman traditional, realist obiectiv -
- personaj realist -
- personaj colectiv -
"Ciocoii vechi si noi",
de Nicolae Filimon
- roman social traditional,
de factura romantica -
Romanul "Ciocoii vechi si noi" de Nicolae Filimon a fost publicat mai intai sub forma de foileton in "Revista romana", iar in volum a fost publicat in 1863. Romanul lui Filimon este precedat de mai multe incercari narative, cele mai multe nerealizate sub raport literar: "Tainele inimii" de Mihail Kogalniceanu (1855), "Manoil" (1855) si " Elena" (1862) de Dimitrie Bolintineanu.
"Ciocoii vechi si noi sau Ce naste din pisica soarece mananca", subintitulat de autor "romant original", este considerat primul roman romanesc, desi exista mai multe stangacii in epica operei si chiar in constructia personajelor. Romanul este realist, de factura romantica, deoarece realizeaza o monografie a Tarii Romanesti din prima jumatate a secolului al XlX-lea (1814 - 1830), iar maniera artistica de conturare a personajelor este antiteza, acestea fiind construite in alb si negru.
Intrebandu-se de unde vine totusi rezisfenta romanului in literatura romana, George Calinescu isi explica acest lucru prin "marea siguranta a desenurilor si a tonurilor fundamentale. Tabloul este lucrat repede, in fierbinteala intuitiei prin contururi si gesturi schematice, renuntandu-se la detalii". Pentru realizarea romanului, Nicolae Filimon a depus o munca de arhivar, cercetand si conspectand documentele epocii cuprinse intre 1814 - 1830, pe care scriitorul o ilustreaza in opera, mai ales ca era functional" la Arhivele Statului inca de la infiintare, din 1862, unde ramane pana sfarsitul vietii.
Taranimea este infatisata realist de scriitor, care construieste un personaj colectiv destul de convingator din punct de vedere literar. Fie smerita sau darza, incovoiata de nedreptati ori revoltandu-se spontan, taranimea este supusa unui sondaj psihologic, pornind de la manifestarile exterioare spre cele interioare, naratorul omniscient insistand asupra fizionomiei, gesturilor, vestimentatiei, mediului de viata.
Personajul colectiv se constituie treptat, prin replicile strigate de fiecare in parte, prin relatari succinte ale necazurilor cauzate de asuprirea atroce exercitata de arendasul Chir Cristodore, apoi de Dinu Paturica. Plangerile lor au loc dupa o logica tarancasca, jeluindu-se "care mai de care" sau "toti deodata" asupra urgiei "care a cazut pe capul lor".
Dupa ce Dinu Paturica ia in posesie judetele peste care devenise stapan, isi pune in functii oameni noi, dupa chipul si asemanarea sa, intre care pe Neagu Rupe-Piele, "om nascut sa. fie calau", celebru pentru cruzimile nemaiauzite. Darile erau de cateva ori mai mari decat s-ar fi cuvenit dupa lege si cand taranii nu mai aveau cu ce plati alte biruri inventate suplimentar, Neagu Rupe-Piele ii schingiuia cu cele mai ingrozitoare mijloace: "ii ungea cu pacura si ii lega de copaci, ca sa-i intepe viespile si tantarii, apoi le vindea dobitoacele si, dupa ce-i saracea cu desavarsire, ii inchidea in cosare, ca sa nu poata reclama la stapanire". Mai lacom ca niciodata, Paturica recurge la cele mai marsave metode de a aduna pungi de bani, taranit fund chinuiti, torturati si adusi la conditia umila de muritori de foame, desi munceau asiduu pe mobile ciocoiului.
In spiritul moralizator al romanului, ticalosia are si ea un sfarsit si raul este rasplatit cu mai mult rau. Atunci cand pe scaunul Tarii Romanesti se instaleaza primul domnitor pamantean (roman), Grigore Ghica, taranii "s-au sculat cu mic cu mare", schimbarile politice incurajandu-i sa se infatiseze la palat "cu rogojina aprinsa-n cap si cu jalba-n protap". Ei au intratin Bucuresti dis-de-dimineata, iar pentru a atrage atentia asupra lor, "unui dintr-insii facu un sul de rogojina si, dandu-i foc la partea de sus, il puse in cap; apoi, scotand jalba din san, o puse in varful unui protap lung si intra in curtea domneasca". Imaginea pe care Filimon o contureaza multimii de tarani este la fel de impresionanta: "400-500 de tarani imbracati in trente, desculti, vesteji la fata si cu ochi stinsi de saracie si de alte suferinte; ba inca unii purtau pe corpul lor chiar semnele torturarilor, abia cicatrizate, iar cei de tot schiloditi erau transportati in care cu boi". Afland de grozaviile infaptuite de Dinu Paturica asupra taranilor, voda il pedepseste condamnandu-l pe viata la ocna, unde ciocoiul moare in chinuri ingrozitoare.
Romanul este moralizator, Nicolae Filimon pedepsindu-si exemplar personajele negative. Actul justiciar al domnitorului roman aduce alinare suferintelor indurate de tarani atat prin faptul ca Dinu Paturica este aruncat in ocna parasita cat si prin decizia ca "toata starea acelui talhar o sa despagubeasca pe acesti saraci".
|
|
|
 Visitor's Comments ! |
|
|
|
Ales la intamplare |
|
A fost odată într-o ţară un balaur mare, nevoie de cap. El avea şapte capete, trăia într-o groapă, şi se hrănea numai cu oameni. Când ieşea el la mâncare, toată lumea fugea, se închidea în case şi sta ascunsă până ce-şi potolea foamea cu vreun drumeţ pe care îl trăgea aţa la moarte. Toţi oamenii locului se tânguiau de răutatea şi de frica balaurului. Rugăciuni şi câte în lună şi în soare se făcuseră, ca să scape Dumnezeu pe biata omenire de acest nesăţios balaur, dară în deşert. |
|
|
|
Statistici |
| » Numar total de articole |
345
|
| » Numar total de autori |
90
|
| » Articole vazute |
2517101
|
| » Numar categorii |
26
|
|
