Literatura romana
Proza, poezia si dramaturgia pentru elevii de liceu


Buna vizitatorule !
te poti autentifica sau te poti inregistra gratis.


Home | Archives | Submit Article | Top Rated | Advance Search | Contacts Us | Rss Feeds

    Categorii principale
» Autori
» Basme
» Caracterizari
» Comentarii
» Dramaturgia
» Fabule
» Momente si schite
» Nuvela
» Poezia
» Povesti
» Proza
» Roman
» Termeni
» Versuri si proza

  Mai Multe Optiuni
» Cele mai citite articole
» Cele mai votate articole

   Abonament articol
Aboneazate acuma si vezi primi articole gratuite.
» Nume » Email

dupa titlu dupa descriere    Cautare avansata

Publicat : November 04, 2007 | Autor : Mihai T. Categoria : Proza | Vazut de : 14994 ori | Rating :

  


 Testament
de Tudor Arghezi (autor canonic)
arta poetica moderna


   Definitie: Conceptul de arta poetica exprima un ansamblu de trasaturi care compun viziunea despre lume si viata a unui autor, despre menirea lui in univers si despre misiunea artei sale, intr-un limbaj literar care-l particularizeaza.

"Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa moarte
Decat un nume adunat pe-o carte.
In seara razvratita care vine
De la stramosii mei pana la tine,
Prin rapi si gropi adanci,
Suite de batranii mei pe branci,
Si care, tanar, sa le urci te-asteapta,
Cartea mea-i, fiule, o treapta.

Asaz-o cu credinta capatai.
Ea e hrisovul vostru cel dintai,
Al robilor cu saricile, pline
De osemintele varsate-n mine.

Ca sa schimbam acum intaia oara,
Sapa-n condei si brazda-n calimara,
Batranii-au adunat, printre plavani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
Si leagane urmasilor stapani.
Si framantate mii de saptamani,

Le-am prefacut in versuri si-n icoane.
Facui din zdrente muguri si coroane.
Veninul strans l-am preschimbat in miere,
Lasand intreaga dulcea lui putere.
Am luat ocara, si torcand usure
Am pus-o cand sa-mbie, cand sa-njure.
Am luat cenusa mortilor din vatra
Si am facut-o Dumnezeu de piatra,
Hotar inalt, cu doua lumi pe poale,
Pazind in piscul datoriei tale.

Durerea noastra surda si amara
O gramadii pe-o singura vioara,
Pe care ascultand-o a jucat
Stapanul ca un tap injunghiat.
Din bube, mucegaiuri si noroi
Iscat-am frumuseti si preturi noi.
Biciul rabdat se-ntoarce in cuvinte
Si izbaveste-ncet pedepsitor
Odrasla vie-a crimei tuturor.
E-ndreptatirea ramurei obscure
Iesita la lumina din padure
Si dand in varf ca un ciorchin de negi
Rodul durerii de vecii intregi.

Intinsa lenesa pe canapea,
Domnita sufera in cartea mea.
Slova de foe si slova faurita
Imparechiate-n carte se marita,
Ca fierul cald imbratisat in cleste,
Robul a scris-o, Domnul o citeste,
Far-a cunoaste ca-n adancul ei
Zace mania bunilor mei."
    Poezia "Testament" de Tudor Arghezi (1880 - 1967), aflata in fruntea primului volum, "Cuvinte potrivite" (1927), reflecta lirismul subiectiv si constituie, poate, cea mai cunoscuta arta poetica din lirica romaneasca. Alte poezii programatice sunt "Portret", "Ruga de seam", "Ia aminte".

    Tema poeziei "Testament" exprima conceptia despre arta a lui Arghezi si defineste programatic intreaga creatie lirica a poetului, in care cuvantul este atotputernic, stapan absolut al universului, iar opera literara este rodul harului divin si al trudei.
    Titlul "Testament" este sugestiv pentru ideea fundamentala a poeziei, aceea a relatiei spirituale dintre generatii si a responsabilitatii urmasilor fata de mesajul primit de la strabuni. De asemenea, titlul ilustreaza si in sens propriu faptul ca poezia este un "act oficial" intocmit de poet, prin care lasa mostenire urmasilor opera sa literara:
"Nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte,
Decat un nume adunat pe-o carte."
Structura, compozitie, limbaj poetic
    Incipitul este o adresare directa, forma negativa a verbului la persoana a II-a singular avand rolul de a accentua valoarea deosebita a mostenirii, opera literara, bunul cel mai de pret al poetului, pe care acesta o lasa prin testament viitorimii: "Nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte, /Decat un nume adunat pe-o carte."
    Creatia literara constituie o acumulare spirituals mostenita "de la strabunii mei", realizata cu mult efort si in mod evolutiv: "Prin rapi si gropi adanci,/ Suite de batranii mei pe branci"
    Continuarea traditiei stravechi si a operei infaptuite de stramosi constituie o treapta in evolutia spirituaia a omenirii, simbolizata aici prin vocativul "fiule", o adresare directa, care da poeziei un ton familiar, intim, ce apropie predecesorii de viitorime: "si care, tanar, sa le urci te-asteapta,/ Cartea mea-i, fiule, o treapta."
    Ca mesager al trudei si durerii strabunilor, poetul asaza "cartea" la capataiul civilizatiei omenesti, cu indemnul, din nou adresat direct, de a respecta acest bun spiritual si a-l duce spre progres, asemuind opera cu biblia: "Asaz-o cu credinta capatai,/ Ea e hrisovul vostru cel dintai".
    Evolutia spirituala este ilustrata prin instrumentele pe care poetul le enunta in poezie, de la munca fizica, "sapa" si "brazda", omenirea a progresat catre o activitate intelectuaia, "condei", "caiimara": "Ca sa schimbam acum, intaia oara,/ Sapa-n condei si brazda-n calimara".
    Limbajul poetic vine din vorbirea batranilor, din limba populara, "Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite", din care poetul a "ivit cuvinte potrivite", ceea ce constituie o marturisire de credinta, careia ti ramane devotat. Inovatia stilistica argheziana face ca poetul sa valorifice cuvintele in sens estetic, sa le dea o noua semnificatie, intrucat cuvantul este la Arghezi atotputernic: "Le-am prefacut in versuri si-n icoane./ Facui din zdrente muguri si coroane,/ Veninul strans l-am preschimbat in miere,/ Lasand intreaga dulcea lui putere."
    Cuvantul arghezian este omnipotent, el poate sa mangaie sau sa pedepseasca, sa aline sau sa ocarasca: "Am luat ocara, si torcand usure/ Am pus-o cand sa-mbie, cand sa-njure."
    Cuvantul este divin, este dat de la Dumnezeu, poetul facand trimitere la Biblie, unde se spune ca "mai intai a fost cuvantul", iar generatiile viitoare au datoria de a-l pastra si a-l inaita: "Am luat cenusa mortilor din vatra/ Si am facut-o Dumnezeu de piatra,/ Hotar inalt, cu doua lumi pe poale,/ Pazind in piscul datoriei tale. "
    Datoria poetuiui este aceea de a ilustra in poezia sa, simbolizata prin "vioara", durerile neamului romanesc, imaginea grotesca a stapanului jucand "ca un tap injunghiat" fiind subliniata de ideea biciului rabdat intors in cuvinte, ca simbol al izbavirii si pedepsirii celor ce au provocat suferintele. Limba poetica in care sunt exprimate aceste idei este surprinzatoare prin inovatie stilistica, Arghezi aducand in literatura romana estetica uratului, o noua maniera literara de a exprima frumosul, dandu-i astfel o noua valoare: "Din bube, mucegaiuri si noroi/ Iscat-am frumuseti si preturi noi."
    Tudor Arghezi considera poezia o domnita rasfatata, aleasa, plina de sensibilitate si de noblete spirituals: "Intinsa lenesa pe canapea/ Domnita sufera in cartea mea."
    Ultima strota da o definitie concreta operei literare care, in conceptia lui Arghezi este o imbinare armonioasa intre har, talent, inspiratie si truda, efort, intre care exista o uniune perfect!: "Slova de foe si slova faurita/ Imparecheate-n carte se marita,/ Ca fierul cald imbratisat in cleste."
    Poetul se considera robul cititorului, care este "Domnul", el creeaza o opera care sa fie citita de urmasi, e cel care trudeste din greu pentru' ca cititorul sa fie constient de datoria sa de a contribui la evolutia civilizatiei spirituale a omenirii: "Robul a scris-o, Domnul o citeste".
Intreaga opera literara este rodul unei traditii stramosesti in care se inscrie si opera lui in mod evolutiv, progresiv, pe care o lasa mostenire urmasilor, asa cum si el a preluat-o si a infrumusetat-o, a imbogatit-o, a inaltat-o spiritual: "Far-a cunoaste ca-n adancul ei/ Zace mania bunilor mei."
    Limbajul artistic (estetica uratului) se individualizeaza in intreaga noastra literatura prin modalitati originate si novatoare:
Sintagme poetice aflate in relatii de opozitie: "graiul lor cu indemnuri pentru vite"/ "am ivit cuvinte potrivite"; "bube, mucegaiuri si noroi" / "Frumuseti si preturi noi"; "Zdrente"/ "muguri si icoane"; "veninul'/ "miere";
Metafore surprinzatoare ca semnificatii: pentru sensul de opera, poetul foloseste o multitudine de metafore: "carte", "hrisov", "ocara", "cuvinte potrivite", "Dumnezeu de piatra", "ciorchini de negi", "slova de foc si slova faurita";
Epitetele se disting prin inovatie, prin alaturarea de cuvinte surprinzatoare: "dulcea lui putere", "durerea surda si amara", "torcand usure";
Sintaxa surprinde prin inversarile de topica: "Si dand in varf, ca un ciorchin de negi,/ Rodul durerii de vecii intregi.";
Limbajul popular este semnificativ in poezie prin expresiile si cuvintele populare: "pe branci", "saricile", "plavani", "poale", "zdrente", "tap injunghiat", "se marita".
    Versurile au metrica variabila, iar lexicul e abrupt, colturos, in consonants cu asprimea ideilor transmise.
Orice act creator spiritual implica si cultul poetului pentru traditie, pentru stramosi si totodata responsabilitatea creatorului fata de urmasi, idee exprimata de Arghezi in mod explicit: "Poezia e insasi viata, e umbra si lumina care catifeleaza natura si da omului senzatia ca traieste cu planeta lui in cer. Pretutindeni in toate este poezie, ca si cum omul si-ar purta capul cuprins intr-o aureola de icoana."



Most viewed articles in Proza category

ACI SOSI PE VREMURI
Testament
Most recent articles in Proza category

Testament
ACI SOSI PE VREMURI

 Visitor's Comments !

there are no comments...


    Ales la intamplare
De la ştreaja Vergului până la Biserica Delea-Nouă, un nor de praf galben se ridică de la pământ, mânat ca într-o albie printre casele şi gradinele şoselei nepietruite.


    Statistici
» Numar total de articole
345
» Numar total de autori
139
» Articole vazute
4545436
» Numar categorii
26

    Linkuri
» Gazduire web
» Gazduire blog
» Dex
» Servere Vps
» Cono
» Mai util ca util


Sterge cookile facute de acest site. | Sus