Tofana Sbilt
- personaj principal de tragedie -
- personaj tragic -
- cocheta -
"Patima rosie",
de Mihail Sorbul
- tragedie -
In primavara anului 1916, in ziua de 3 martie, a fost reprezentata pe scena Teatrului National din Bucuresti piesa "Patima rosie" de Mihail Sorbul (1885-1967). Spectacolul a avut un mare rasunet atat in randul publicului, neobisnuit cu teme indraznete, cat si in presa vremii. Critica teatrala a reactionat in favoarea piesei, consacrandu-l defmitiv pe Mihail Sorbul intre dramaturgii de valoare ai literaturii romane.
Dramaturgul isi subintituleaza piesa "Patima rosie" drept "comedie tragica in trei acte". Titlul face trimitere la "patima" pentru sange de care era stapanit bunicul Tofanei si al lui Sbilt, pe nume Haralambie Sbilt, care fusese hingher si practicase aceasta dezgustatoare meserie cu pasiune si din vocatie, fiind cuprins de o adevarata frenezie si exaltare atunci cand arunca sbiltul (latul cu care sunt prinsi cainii de catre hingheri- n.n.) de gatul cainilor vagabonzi. Din aceasta cauza, factorul genetic si mediul ambiant determina caracterul Tofanei.
Piesa ilustreaza o imagine a societatii bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea, in care oamenii au un mod de viata dubios si contradictoriu, un comportament necuviincios, traiesc in conditii de imoralitate, fara idealuri, degradarea umana mergand pana la abjectie (ticalosie -n.n.) si crima. Tragedia are accente naturaliste, deoarece personajele mostenesc genele predecesorilor, cauzele comportamentului trivial si ipocrit avand radacini genetice adanci.
Tofana Sbilt, personajul principal al tragediei, este studenta in ultimul an la Facultatea de Litere si Filozofie din Bucuresti. Majoritatea trasaturilor reies, in mod indirect, din faptele, gandurile si vorbele personajului. Ca un adevarat erou de tragedie, ea este dominata de vointa, care-i conduce si-i determine intregul comportament. Inzestrata cu un orgoliu exagerat (hybris) si o personalitate puternica, Tofana este parvenita intretinuta de Castris, tanarul bogat si de familie buna, care-i asigura o viata de lux. Ea face eforturi deosebite pentru a-si lua licenta, iar visul ei este sa devina profesoara in capitala. Cu toate acestea, Tofana nu este o intelectuala autentica, asa cum se autocaracterizeaza - "Eu sunt o intelectuala" -, deoarece nu studiaza dintr-o pornire spirituala, nu este pasionata de generoasa si nobila profesie de a forma si instrui tinerele generatii, ci este manata exclusiv de dorinta de a urea pe scara sociala si de a avea, astfel, independenta din punct de vedere material: "Nu e rau ca si noi sa ne castigam painea". Tofana este o ratata in plan intelectual, esec motivat, indirect, si de originea sa dintr-o familie obscura si saracacioasa. Bunicul ei, Haralambie Sbilt, fusese hingher si practicase meseria cu pasiune, aruncand cu frenezie sbiltul (latul -n.n.) de gatul cainilor vagabonzi, fiind dominat de patima sangelui. Mostenind de la bunicul ei frigiditatea sentimentala, Tofana simte o adevarata atractie pentru crima, impuscandu-si cu satisfactie amantul, dupa care se sinucide cu o exaltare nefireasca. Sorbul se apropie, prin trimiterea la mostenirea genetica, de naturalism. Eugen Lovinescu a observat ca in piesa lui Sorbul existao influenta a prozei lui Emile Zola sau a dramaturgiei lui Maxim Gorki. Tofana implineste fatalitatea blestemului ce planeaza asupra familiei Sbilitilor, ispasind jertfa de sange a ascendentilor, gandind cu totul gresit ca numai "oamenii inculti sunt fatalisti".
Incapabila de trairi sufletesti profunde, Tofana accepts fara ezitare concubinajul cu tanarul Castris, pe care, nu numai ca nu-l iubeste, dar nu-i pretuieste nici dragostea sincera, nici generozitatea si nici sacrificiile facute de dragul ei, tratandu-l cu o superioritate nejustificata: "Simt ca viata pe care o ducem impreuna nu e tot ce se poate oferi unui suflet ca al meu". Atunci cand Castris ii spune, fericit, ca obtinuse acordul tatalui de a se casatori, Tofana il refuza cu brutalitate si fi dezvSluie, cu cinism, ca cei patru ani petrecuti impreuna au fost chinuitori pentru ea, "n-am catusi de putin porta sa ma jertfesc tie toata viata", adaugand cu dispret aluziv, citandu-l pe Sbilt: "pamantul e o pepiniera de nerozi!".
Relative cu celelalte personaje contureaza, indirect, un caracter egoist si rautacios, insusiri amplificate de un orgoliu exagerat (hybris) si de efortul deosebit pe care-l face pentru- a-si depasi propria conditie umila, aceea a nasterii ca descendenta de hingher.
Fata de varul sau, Sbilt, nu manifesta deloc bunavointa sau o minima intelegere, il intretine financiar cu infatuare si batjocura pentru saracia lui: "Latri, ca la urma sa sfarsesti prin a-mi cere bani. Ia-i si ispraveste...". Pe Crina, colega ei de facultate, o umileste, sfatuind-o sa se lase intretinuta de un barbat, de pe urma caruia sa profrte din punct de vedere material: "ia-ti si tu un amant". Tofana este, asadar, o ratata si in plan sufletesc. Ea esueaza pe toate planurile: intelectual, sentimental, prietenesc si familial.
Atitudinea eroinei scoate la iveala, in mod indirect, insusiri care-i determina destinul. Trufia excesiva, lipsa masurii in tot ce intreprinde in viata si mai ales hybrisul o duc la pierzanie. Perversa si abjecta, Tofana il insala pe Castris si construieste, In acelasi timp, un plan diabolic de tradare: "Vreau cu orice pret sa-mi iau acuma in iunie licenta, pentru ca rudele lui Castris sa-mi gaseasca un post de suplinitoare in capitals. [...] O data profesoara, Rudy, te voi lua de brat si vom intra alaturi in biserica". Dorind sa traiasca o alta experienta erotica prin care sa inceapa un capitol nou in viata "ei, unul fara compromisuri, Tofana se straduieste din rasputeri sa-l iubeasca pe Rudy, dar nu poate depasi atractia carnala, ea fiind, de altfel, constienta ca Rudy este numai o "secarura mica". Femeia este autoritara si poruncitoare si in aceasta noua iubire: "Nu-mi place sa mi te opui. Cand te poftesc sa te asezi la masa, asaza-te si nu ma mai enerva". Sterila sufleteste, nu-l iubeste cu adevarat pe Rudy, ci amorul lor se naste din orgoliul ei exagerat, din nevoia de dominatie, de aceea relatia erotica sfarseste tragic, prin moartea amandurora. Tofana are sentimentul ca a tost tradata, nu atat in iubire, cat mai ales in ambitia ei de a iesi la liman, de a se ridica deasupra mediului care a produs-o.
Complexul de inferioritate cauzat de clasa sociala (mediul ambiant) din care provenea (bunicul sau fusese hingher) o determina sa accepte compromisul de a se lasa intretinuta de fiul unui bogat mosier si senator, Castris. Orgoliul sau exagerat o chinuie si compromisul devine insuportabil, simtind mereu superioritatea aristocratica a amantului. De aceea, atunci cand apare Rudy, un aventurier care-i este inferior atat din punct de vedere intelectual cat si material, crede ca a sosit momentul sa inceapa o alta viata, casatoria cu el i-ar fi redat mandria in plan social, iar postul de profesoara i-ar fi asigurat demnitatea si independenta financiara. Insa planul sau esoieaza si, cuprinsa de disperare si constienta ca niciodata nu-si va putea depasi umila conditie a nasterii, ea il impusca pe Rudy si apoi se sinucide razand isteric.
Tofana este caracterizata in mod direct de celelalte personaje ale piesei. Crina o considera, in mod eronat, o intelectuala, dar remarca autoritatea ei dominatoare: "Tu esti un suflet de elita, un suflet distins si dominator". Castris, subjugat de iubirea pe care i-o poarta, o innobileaza cu trasaturi imaginare si o considera, in mod fals, un spirit intelectual, motivand ca "Universitatea ti-a mutilat sufletul" si ca, temporar, ea se afla intr-o "zapaceala sufleteasca". Se poate spune ca eforturile Tofanei de a parea o intelectuala autentica au avut efect asupra celor din jur, dar esenta ei spirituala ramane dominata de sterilitate intelectuala si sufleteasca.
Tofana implineste fatalitatea blestemului ce planeaza asupra familiei Sbiltilor, ispasind jertfa de sange a ascendentilor, gandind cu totul gresit ca numai "oamenii inculti sunt fatalisti".
Ca personaj de tragedie, Tofana se afla in conflict cu propriul destin, incercand din rasputeri sa corijeze provenienta umila a nasterii intr-o familie inferioara atat din punct de vedere intelectual, cat si moral. Ea merge la facultate, invata cu incrancenare, desi nu avea inclinatie catre studiu, accepta compromisul de a fi intretinuta de Castris ca sa traiasca pe o treapta sociala si materiala superioara si-si urmareste cu in capatanare telul de a deveni profesoara in capitala. Cu toate acestea, genele mostenite de la bunicul hingher, care "se topea de fericire la zvacniturile dobitocului sugrumat de sbilt!", sunt mai puternice decat eforturile tinerei, ea fiind incapabila de sentimente, egoista si orgolioasa. Cu toate stradaniile depuse, Tofana nu-si poate ocoli conditia genetica si sfarseste tragic, implinindu-si destinul: patima pentru sange prin uciderea lui Rudy, dupa care se sinucide.
Critica teatrala a remarcat faptul ca spectatorii care vizioneaza piesa "Patima rosie" raman pentru multa vreme impresionati de forta personajului feminin, nu atat de imoralitatea vietii in care se complacea cu luciditate taioasa, nici de gestul ei asasin, ci mai ales de cauza ascunsa a comportamentului ei: dorinta si neputinta de a se realiza si de a-si schimba destinul.
|
Categorii principale
Visitor's Comments !
