|
|
|
Publicat : November 08, 2007 |
Autor : Mihai T.
Categoria : Caracterizari | Vazut de
: 2295 ori | Rating :  
|
|
|
Toma Alimos
- personaj principal de balada populara -
- haiducul -
"Toma Alimos"
- balada populara -
Literatura populara este o componenta esentiala a folclorului romanesc, deoarece insumeaza totalitatea productiilor intelepciunii poporului nostru, (artistice, literare, muzicale, plastice, coregrafice, dramatice), create si transmise prin cuvant si practici din generatie in generatie. Folclorul face parte integrala din cultura nationala si defineste spiritualitatea unui popor. Creatiile literaturii populare au fost publicate pentru prima oara de catre poetul Vasile Alecsandri in culegerea "Poezii poporale. Balade. (Gintice batranesti)" din 1852, al carei motto a devenit celebru: "Romaul e nascut poet", despre care bardul de la Mircesti afirma ca este "inzestrat de natura cu o inchipuire stralucita si cu o inima simtitoare".
Toma Alimos este personajul principal si eponim (care da numele operei - n.n.) al baladei popuiare. Pe langa titlu, Toma Alimos imprima baladei atat tema haiduciei, cat si admiratia autorului anonim pentru vitejia eroului popular, ca model de curaj si de infaptuire a dreptatii.
Balada incepe cu prezentarea statului social al eroului si fixarea locului natal: "Haiduc din Teara de jos". Portretul fizic este realizat prin caracterizare directa inca din expozitiune, Toma fiind un adevarat ideal de frumusete masculina ca si ciobanasul din balada populara "Miorita". Printr-o singura sintagma de maxima concentrare a semnificatiilor, "nalt la stat", se sugereaza forta, maretie, precum si frumusete a trupului. Prin modalitati indirecte, se evidentiaza si caracteristicile morale ca spiritul justiciar, onestitatea si intelepciunea, imbinate in expresia populara "mare la sfat". Insusirea cea mai de pret a haiducului este vitejia, ilustrata in mod direct printr-un superlativ popular absolut: "Viteaz cum n-a mai stat". Toate aceste calitati definesc un personaj exemplar, un erou popular de balada.
Legatura ancestrala a romanului cu natura este relevata sugestiv prin plasarea personajului in peisajul rural, "In mijlocul/ Campului/ La putul/ Porumbului", natura fiind ocrotitoare si umanizata prin personificarea "Codrul se cutremura". Manea inchina in cinstea codrului ocrotitor, pe care-l considera cel mai bun si mai loial prieten al sau: "Inchinare-oi codrilor,/ ulmilor/ si fagilor,/ brazilor,/ paltinilor,/ ca-mi sunt mie fratiori/ de poteri ascunzatori".
Increzator in oameni, Toma nu are niciun fel de suspiciune in ceea ce priveste rautatea si perfidia lui Manea, ba chiar ii raspunde politicos si prietenos boierului hain: "Multumescu-ti, frate Mane". Dorind sa faca pace cu acesta, voinicul ii intinde plosca sa bea, dar este atacat miseleste: "Manea stanga/ si-ntindea,/ sa ia plosca si sa bea,/ iar cu dreapta/ ce-mi facea?/ Palos mic ca rasucea,/ pantecele i-atingea,/ matele i le varsa". Toma nu si-a luat masuri de prevedere atunci cand s-a intalnit cu boierul deoarece, corect si cinstit, haiducul nu s-a gandit ca boierul poate fi atat de las incat sa-l atace miseleste.
Curajul, vointa si vitejia, sunt principalele calitati care-l definesc si-l ajuta pe Toma Alimos sa infaptuiasca dreptatea. Inzestrat cu puteri.supranaturale, Toma isi oblojeste singur rana si, spirit justiciar, aiearga dupa ucigas ca sa-l pedepseasca si sa faca dreptate: "D-alelei, fecior de lele /[...]/ Nu fugi c-o sa-mi dai seama./ Vreme multa nu pierdea,/ Matele ca-si aduna,/ Cu brau lat se incingea". Toma si reteaza capul boierului dintr-o singura lovitura, barbateste - "si cu sete mi-l lovea;/ capu-n pulbere-i cadea,"-, ceea ce sugereaza, indirect, setea de dreptate a eroului, ura lui profunda tmpotriva celor rai, hapsani si lasi, precum si satisfactia implinirii dreptatii: "Ce-am gandit/Am faptuit".
Atitudinea haiducului in fata mortii este una mioritica, el nu se teme de moarte, ci o accepta firesc, asemenea ciobanasului din balada "Miorita", considerand ca moartea ar putea fi un alt mod de continuare a vietii prin contopirea cu natura ve§nica. Prin testamentul sau, Toma Alimos isi exprima dorinta de a ramane In amintirea celor pe care i-a iubit, intrand astfel in vesnicie: "Iar la cap si la picioare/ Pune-mi, pune-mi cate-o floare:/ La cap, floare/ De bujor,/ Sa mi-o ia mandra cu dor,/ La picioare,/ Busuioc,/ Sa ma planga mai cu foc."
Haiducul transmite tovarasilor sai dorinta testamentara de a continua lupta pentru implinirea dreptatii, facandu-si calul mesager al aspiratiilor sale si dincolo de moarte: "Apoi, mare, sa te duci,/ Drumu-n codri sa apuci/ Pan la paltinii trasniti,/ Unde-s fratii popositi". Toma Alimos isi pune nadejdea intr-un tanar prieten care va fi capabil sa-i continue idealul de dreptate: "Fratior de vitejie,/ Tovaras de haiducie". Elementul fabulos revine in finalul baladei, haiducul fiind intins pe pat de fanisor in groapa sapata de calul sau: "Murgul jalnic rancheza,/ cu copita ca-mi sapa,/ groapa mica ca-i facea,/ fanisor ii asternea,/ floricele ca-i sadea/ cu trei lacrami le stropea." Motivul sadirii florilor la mormant este o rugaminte testamentara a haiducului si un obicei popular ancestral (stravechi - n.n.). Armonia desavarsita dintre sufletul viteazului haiduc si natura reiese si din faptul ca eroul este jelit de codrul fratern, in chip de ultim omagiu adus mortii acestuia: "Codrul se cutremura,/ ulmi si brazi/ se clatina,/ fagi si paltini se pleca,/ fruntea de i-o saruta/ si cu freamat il plangea."
Toma Alimos este erou popular de balada si, prin aceasta ipostaza, un personaj exemplar intruchipand idealul de frumusete fizica si morala al poporului nostru.
PoetuI anonim are sentimente de admiratie fata de eroul sau pe care-1 caracterizeaza direct in expozitiune. Caracterizarea indirecta se realizeaza prin fapte, ganduri, relatii cu alte personaje - Manea si calul - idealuri si mai ales prin antiteza dintre viteazul Toma si personajul negativ al baladei, boierul Manea, care intruchipeaza slutenia fizica si morala ("Manea slutul si uratul").
Pentru conturarea personajelor, autorul imbina armonios cele trei moduri de expunere: naratiunea, care evidentiaza prin fapte calitatile morale ale eroului, descrierea, care accentueaza comuniunea cu natura, iar monologul si dialogul introspecteaza starile sufletesti ale eroului, gandurile personajelor si relatiile dintre ele.
Registrul stilistic este definit de limbajul popular, care amplifica eroismul, vitejia si maretia morala a haiducului Alimos, iar ritmul trohaic al versurilor, cat si prin monorima realizata prin verbe la imperfect: "cutremura", "clatina", "pleca", "saruta", "plangea" desavarsesc maiestria poetului anonim
Referindu-se la creatia populara "Toma Alimos", criticul si istoricul literar Ion Rotaru aflrma ca "frumoasa balada voiniceasca" ilustreaza "o alta conceptie morala inalta caracteristica tuturor timpurilor, prezenta in toate marile si micile epopei eroice", aceea de a evoca "barbatia, frumusetea fizica si morala a spetei" omenesti.
|
|
|
 Visitor's Comments ! |
|
|
|
Ales la intamplare |
|
Stefan cel Mare este si un personaj clasic pentru ca actioneaza mereu sub imperiul datoriei fata de tara si popor, iar intre ratiune si pasiune invinge totdeauna ratiunea, responsabilitatea de domnitor al Moldovei detinand suprematia in fata slabiciunilor omenesti. |
|
|
|
Statistici |
| » Numar total de articole |
345
|
| » Numar total de autori |
78
|
| » Articole vazute |
2188908
|
| » Numar categorii |
26
|
|
