Literatura romana
Proza, poezia si dramaturgia pentru elevii de liceu


Buna vizitatorule !
te poti autentifica sau te poti inregistra gratis.


Home | Archives | Submit Article | Top Rated | Advance Search | Contacts Us | Rss Feeds

    Categorii principale
» Autori
» Basme
» Caracterizari
» Comentarii
» Dramaturgia
» Fabule
» Momente si schite
» Nuvela
» Poezia
» Povesti
» Proza
» Roman
» Termeni
» Versuri si proza

  Mai Multe Optiuni
» Cele mai citite articole
» Cele mai votate articole

   Abonament articol
Aboneazate acuma si vezi primi articole gratuite.
» Nume » Email

dupa titlu dupa descriere    Cautare avansata

Publicat : October 23, 2007 | Autor : Mihai T. Categoria : Roman modern | Vazut de : 57599 ori | Rating :

  


Ultima noapte de dragoste,
intaia noapte de razboi

de Camil Petrescu (autor canonic)
roman subiectiv modern
roman subiesctiv de analiza psihologica

    In perioada interbelica, Eugen Lovinescu initiaza curentul literar numit modernism, al carui program traseaza noi directii pentru dezvoltarea literaturii romane, printre care: trecerea de la tema rurala, la tema urbana, de la personajele taranesti la cele intelectuale, precum si crearea romanului de analiza psihologica.
    Adept al modernismului lovinescian, Camil Petrescu (1894-1957), este cel care, prin opera lui, fundamenteaza principiul sincronismului, altfel spus, contribuie la sincronizarea literaturii romane cu literatura europeana (europenizarea literaturii romane), prin aducerea unor noi principii estetice ca autenticitatea, substantialitatea, relativismul, si prin crearea personajului inteiectual lucid si analitic, in opozitie evidenta cu ideile samanatoriste ale vremii, care promovau "o duzina de eroi plangareti". Camil Petrescu opineaza ca literatura trebuie sa ilustreze "probleme de constiinta", pentru care este neaparata nevoie de un mediu social in cadrul caruia acestea sa se poata manifesta.
    Camil Petrescu propune o creatie literara autentica, bazata pe experienta traita a autorului si reflectata in propria constiinta: "Sa nu descriu decat ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce inregistreaza simturile mele, ceea ce gandesc eu... Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti... Din mine insumi, eu nu pot iesi... Orice as face eu nu pot descrie decat propriile mele senzatii, propriile mele imagini. Eu nu pot vorbi onest decat la persoana intai...".
    In "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" (1930) , Camil Petrescu surprinde drama intelectualului lucid, insetat de absolutul sentimentului de iubire, dominat de incertitudini, care se salveaza prin constientizarea unci drame mai puternice, aceea a omenirii ce traieste tragismul unui razboi absurd, vazut ca iminenta a mortii.

    Structura romanului

    Romanul este structurat in doud parti, cu titluri semnificative, surprinzand doua ipostaze existentiale: "Ultima noapte de dragoste", care exprima aspiratia catre sentimentul de iubire absoluta si "intaia noapte de razboi", care ilustreaza imaginea razboiului tragic si absurd, ca iminenta  a mortii. Daca prima parte este o fictiune, deoarece prozatorul nu era casatorit si nici nu traise o drama de iubire pana la scrierea romanului, partea a doua este insa o experienta traita, scriitorul fiind ofiter al armatei romane, in timpul primului razboi mondial.

    Compozitia romanului

    Romanul este scris la persoana I, naratorul-personaj identificandu-se in partea a doua cu autorul. Modalitatea narativa se remarca, asadar, prin prezenta marcilor formale ale naratorului, de unde reiese apropierea acestuia de evenimente, pana la substituirea lui de catre personaj. Perspectiva temporala este discontinua, bazata pe alternanta temporala a evenimentelor, pe dislocari sub forma de flash-back si feed­back. Perspectiva spatiaia reflecta un spatiu real, frontul, Bucuresti, Odobesti, Campulung, dar mai ales un spatiu imaginar inchis, al framantarilor, chinurilor si zbuciumului din constiinta personajului.
    Romanul este un monolog liric, deoarece eroul se destainuie, se analizeaza cu luciditate, zbuciumandu-se intre certitudine si incertitudine, atat in plan erotic, cat si in planul tragediei razboiului, cand omenirea se afla intre viata si moarte. Eroul, stefan Gheorghidiu, este intelectualul lucid, inselat de absolut, domic de cunoastere, de autenticitate, dominat de incertitudini si care se confeseaza" introspectand cele mai adanci zone ale constiintei, in cautarea permanenta a iubirii absolute, ca sentiment al existentei umane superioare.
    Romanul este alcatuit pe baza unui jurnal de campanie, in care timpul obiectiv (cronologic) evolueaza paralel cu timpul subiectiv (discontinuu), acestea fiind cele doua planuri compozitionale ce-l motiveaza pe Camil Petrescu drept novator al esteticii romanului romanesc.     In plan subiectiv, memoria involuntara aduce in timpul obiectiv experienta interioara a eroului, aflat in permanenta in cautare de certitudini privind sentimentui profund de iubire, care se dilueaza in fata unei drame mai complexe, aceea a razboiului.
    Jurnalul de campanie, pe care sublocotenentul stefan Gheorghidiu il incepe o data cu experienta frontului, consemneaza drama iubirii adusa in memoria eroului de o discutie pe aceasta tema, purtata de ofiteri la popota regimentului. In jurnalul ce consemneaza evenimentele traite de erou in timp obiectiv (imaginea frontului), sunt rememorate (prin memorie involuntara) episoadele casniciei lui cu Ela, aduse in timp subiectiv, deoarece ele se petrecusera cu doi ani inainte de a fi consemnate in jurnal.
    Ideea literal este adoptata de Camil Petrescu de la scriitorul francez Marcel Proust, iar conferinta sa despre "Noua structura si opera
 lui Marcel Proust" constitute un adevarat manifest literar de credinta. O apropiere vizibila este si intre eroii lui Stendhal si aceia ai lui Camil Petrescu, in special in inzestrarea lor cu energie, forta interioara si loialitate. La ambii scriitori eroii sfarsesc tragic, fiind invinsi de propria pasiune, de propriul ideal. Insa personajele lui Camil Petrescu dobandesc energii uriase declansate de pasiuni devoratoare, fiind impresionante prin capacitatea lor de a trai idei.

    Semnificatia titlului

    Cuvantul "noapte" repetat in titlu reda simbolic incertitudinea, indoiala, irationalul, nesiguranta si absurdul, necunoscutul si tainele firii umane. Cele doua "nopti" din titlu sugereaza si doua etape din evolutia personajului principal, dar nu si ultimele, intrucat - in final - stefan Gheorghidiu este disponibil sufleteste pentru o noua experienta existentiala.

    Constructia subiectului

    Incipitul romanului il constituie prezentarea lui stefan Gheorghidiu, potrivit jurnalului de front al acestuia, ca proaspat sublocotenent rezervist in primavara anului 1916, contribuind la amenajarea fortificatiilor de pe Valea Prahovei si din apropierea Dambovicioarei.
    Scris la persoana I, naratorul-personaj incrimineaza cu ironie usturatoare incompetenta sistemului de aparare militara a tarii, in preajma primului razboi mondial. Desi frontul se intindea pe zece-cincisprezece kilometri de frontiera, armata romana "fortificase" trei sute de metri cu "niste santulete ca pentru scurgere de apa", pe care "zece porci tiganesti, cu boturi puternice" le-ar fi ramat intr-o jumatate de zi.
    Discutia ofiterilor la popota se poarta in jurul unui fapt divers comentat de presa privind achitarea - de catre tribunal - a unui barbat care isi ucisese sotia surprinsa in flagrant de adulter.
    Prin dialog, fiecare opinie este corelata cu trasaturile fizice si morale ale sustinatorului, ceea ce demonstreaza ca autorul stapaneste cu maiestrie arta portretistica, ilustrand relativismul ca modalitate estetica moderna a prozei romanesti. De pilda, capitanul Dimiu, asezat in rosturi gospodaresti traditionale, considera ca "nevasta trebuie sa fie nevasta si casa, casa [...] dacs-i arde de altele sa nu se marite". Capitanul Corabu, "tanar si crunt ofiter", este - in mod surprinzator - adeptul liberei exprimari a sufletului omenesc: "Dragostea-i frumoasa tocmai pentru ca nu cunoaste nici o silnicie." Floroiu, un capitan fin, delicat si visator, considera ca "dreptul la dragoste e sfant [...] unei femei trebuie sa-i fie ingaduit sa-si caute fericirea." Interventia lui  stefan Gheorghidiu este exploziva,  agresiva si surprinzatoare pentru ceilalti, confirmana principiul estetic ca poti vorbi sincer numai despre tine, despre trairile si perceptiile proprii: "Cei care se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt".
    Discutiile starnite minimalizeaza superioritatea sentimentului de dragoste in conceptia eroului si-i declanseaza acestuia prima experienta a cunoasterii, iubirea, simtita cu forta si dominata de incertitudini.
    Memoria involuntara, declansata de discutia de la popota, Gheorghidiu aduce in prezent (timpul subiectiv), prin retrospectie si discontinuitatea temporala a feed-back-ului, experienfa erotica, pe care o noteaza in jurnalul de campanie: "Eram insurat de doi ani si jumatate cu.o colega de la Universitate si banuiam ca ma insala". Iubirea lor fusese alimentata si de orgoliul tanarului, intrucat Ela era cea mai frumoasa studenta de la litere si stefan, student la filozofie, era "magulit de admiratia pe care o avea mai toata lumea pentru mine, pentru ca eram atat de patimas iubit de una dintre cele mai frumoase studente". Casatoria lor este linistita o vreme, mai ales ca due o existenta modesta, aproape de saracie, iubirea fiind singula lor avere. Fiind invitati la masa la unchiul Tache, Stefan il infrunta pe batranul avar si pe Nae Gheorghidiu, scena capatand accente balzaciene atat prin descrierea casei ("casa veche mare cat o cazarma"), cat si prin construirea tipului de avar ursuz si dificil care, desi bogat, locuia intr-o singura camera ce indeplinea toate functiunile, fiind in acelasi timp sufragerie, birou si dormitor. Tot un personaj balzacian este si Vasilescu-Lumanararu, milionarul analfabet, personaj mai putin conturat in acest roman.
    Moartea unchiului Tache ii aduce lui stefan Gheorghidiu o mostenire substantiaia, fapt care surprinde pe toata lumea si schimba radical viata tanarului cuplu, societatea mondena capatand pentru Ela importanta primordiala. Stefan descopera ca sotia sa este subjugata de problemele pragmatice, amestecandu-se in certurile iscate de testament, in afaceri, desi el ar fi vrut-o "mereu feminina, deasupra discutiilor acestea vulgare".
    Gheorghidiu este incapabil sa se descurce in paienjenisul afacerilor, isi da seama ca nu face parte din aceasta lume si se reintoarce cu sete nepotolita la studiul filozofiei si la cursurile de la Universitate.
    Sub influenta unei verisoare a lui Stefan, aparuta nu se stie de unde, Ela este atrasa intr-o lume mondena, lipsita de griji, dar si de adevarate orizonturi, preocupata numai de moda, de distractii nocturne sau escapade, lume in care ea se simtea uimitor de bine. In casa Anisoarei, cunoscusera "un vag avocat, dansator, foarte cautat de femei", domnul G., si Ela pare foarte fericita in preajma lui, ba mai mult, se straduia sa se afle mereu alaturi de el.
    Fire reflexiva si pasionala, Stefan Gheorghidiu diseca si analizeaza cu luciditate noua comportare a Elei, acumuland progresiv neliniste si indoieli interioare, care devin sfasietoare, pe care le exprima prin monolog interior, "nu mai puteam citi nici o carte, parasisem Universitatea". Stefan se chinuie ingrozitor la petrecerile mondene, cantarind fiecare vorba, fiecare gest al Elei: "trageam cu urechea, nervos, sa prind crampele din convorbirile pe care nevasta-mea le avea cu domnul elegant de alaturi de ea", atitudine care-i face pe ceilalti sa-l considere gelos. El respinge cu fermitate stupiditatea geloziei, considerand-o neconforma cu normalul si realitatea: "Nu, n-am fost nici o secunda gelos, desi am suferit atata din cauza iubirii".
    Excursia la Odobesti declanseaza criza de gelozie a personajului, care pune sub semnul indoielii fidelitatea sotiei, orice element exterior provoaca in sufletul sau catastrofe chinuitoare. Compania insistenta a domnului G., asezarea Elei la niasa langa el, gesturile familiare (mananca din farfuria lui) sunt tot atatea prilejuri de observatie atenta si framantare interioara care provoaca eroului o chinuitoare suferinta, nu numai din orgoliu, deziluzie si neputinta, dar si pentru ca se sileste sa-si ascunda chinurile, se dedubleaza: "Ma chinuiam launtric ca sa par vesel [...] si eu ma simteam imbecil si ridicul". Intre cei doi soti intervine o tensiune stanjenitoare, cu scurte perioade de impacare, la petrecerile mondene dl.G era mai rezervat fata de sotia lui Gheorghidiu, dar acesta continua sa-l spioneze.
    Sosind pe neasteptate intr-o noapte de la Azuga, unde fusese concentrat de doua saptamani, nu-si gaseste sotia acasa, drama se amplifica, iar casa goala i se pare "ca un mormant fara nevasta-mea". Servitoarea nu poate oferi nici o informatie, el o cauta cu disperare pe la rude, este innebunit de deznadejde, iar cand Ela soseste acasa pe la opt dimineata, o goneste fara sa-i asculte explicable, convins ca "niciodata femeia aceasta nu ma iubise", propunandu-i sa divorteze "fara formalitati, fara explicatii multe". Suferinta lui este mistuitoare, fiind framantat de incertitudini, deoarece gaseste intampiator un bilet de la Anisoara, care purta data noptii respective si prin care-i cerea sa petreaca noaptea la ea, deoarece sotul plecase la mosie. Gheorghidiu interpreteaza faptul ca pe o ticluire pusa la cale de ele pentru a-i adormi banuielile, apoi se indoieste de motivul pentru care ar fi recurs ea la o astfel de stratagema, analizand si disecand toate eventual itatile.
    Fiind concentrat in armata ca sublocotenent, aranjeaza ca Ela sa petreaca vara la Campulung, aproape de regimentul sau. Capitolul intitulat "Ultima noapte de dragoste" incheie "cartea intai" a romanului, Stefan

Pages : [ 1 ] 2


Most viewed articles in Roman modern category

Morometii
Maitreyi
Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi
Nunta in cer
Ion
Most recent articles in Roman modern category

Morometii
Nunta in cer
Maitreyi
Patul lui procut
Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

 Visitor's Comments !

there are no comments...


    Ales la intamplare
Eugen Lovinescu (31 octombrie 1881- 16 iulie 1943), istoric şi critic literar, estetician şi prozator, a fost iniţiatorul modernismului, curent literar ce s-a manifestat în jurul grupării culturale de Ia "Sburătorul", formată din revista şi cenaclul literar cu acelaşi nume.


    Statistici
» Numar total de articole
345
» Numar total de autori
143
» Articole vazute
4870796
» Numar categorii
26

    Linkuri
» Gazduire web
» Gazduire blog
» Dex
» Servere Vps
» Cono
» Mai util ca util


Sterge cookile facute de acest site. | Sus