Literatura romana
Proza, poezia si dramaturgia pentru elevii de liceu


Buna vizitatorule !
te poti autentifica sau te poti inregistra gratis.


Home | Archives | Submit Article | Top Rated | Advance Search | Contacts Us | Rss Feeds

Warning: fopen(./templates/article_rating.tpl): failed to open stream: No such file or directory in /home/g0/public_html/literaturaromana/functions.php on line 38

Warning: filesize(): stat failed for ./templates/article_rating.tpl in /home/g0/public_html/literaturaromana/functions.php on line 39

Warning: fread() expects parameter 1 to be resource, boolean given in /home/g0/public_html/literaturaromana/functions.php on line 39

Warning: fclose() expects parameter 1 to be resource, boolean given in /home/g0/public_html/literaturaromana/functions.php on line 42

    Categorii principale
» Autori
» Basme
» Caracterizari
» Comentarii
» Dramaturgia
» Fabule
» Momente si schite
» Nuvela
» Poezia
» Povesti
» Proza
» Roman
» Termeni
» Versuri si proza

  Mai Multe Optiuni
» Cele mai citite articole
» Cele mai votate articole

   Abonament articol
Aboneazate acuma si vezi primi articole gratuite.
» Nume » Email

dupa titlu dupa descriere    Cautare avansata

Publicat : January 06, 2008 | Autor : Mihai T. Categoria : Momente si schite | Vazut de : 7591 ori | Rating :

  


Un pedagog de scoala noua

    D. Mariu Chicoş Rostogan, distinsul nostru pedagog absolut, şi-a început cariera printr-o memorabilă conferenţă didactică.
Vom da aci mai la vale conferenţă în rezumat, apoi câteva note, luate după natură, despre activitatea înpraxă a eminentului pedagog.
Trebuie prealabil să spunem că d-sa, totdeauna înainte de e şi i, pronunţă pe: n ca gn franţuzesc, tcak,d ca gh, g ca j, ceas.
    Aceasta pentru uşurarea citirii citatelor din vorbirea d-sale, pe cari voim să le transcriem pe cât se poate cu pronunţarea lor originală. Cititorul va suplini părţile din cale afară originale, pe cari ne-a fost prea greu să le transcriem exact, ca de ex. gn şi g.

1. CONFERINŢĂ

„Onorat aughitoriu,

Vom căuta să ne roskim astăzi ghespre metode ghe a prăda grămakica în jenăre şi apoi numai doară ghespre metoda intuikivă şi ghespre răspunsurile neapărake, neţăsitake ghe lojica lucrului, amăsurat inkelijinţii şcolerului!"
Aşa începe d. conferenţiar. Cui nu a asistat la conferenţa aceasta trebuie să-i spunem că pedagogul pune întrebările şi presupune şi răspunsurile. Aşa că urmarea, deşi s-ar părea o conversaţie între pedagog şi şcolar, este însuşi corpul conferenţii. Iată rezultatul acestei superioare opere didactice.;
Urmează conferenţiarul:
Pedagogul: No! ce-i grămakica?
Şcolerul: Grămakica iaşte...
Pedagogul: N-o că-z ce iaşte? Că-z doar nu iaşte vun lucru mare.
Şcolerul: numai apoi se răculeje şi răspunghe: grămakica iaşte o ştiinţă ghespre cum lucră limba şi lejile mai apoi la cari se supune aceea lucrare, ghin toake puncturile ghe veghere.
Pedagogul: Bravo, mă! prostovane! (îi zic ase nu doară spre admoniţiune, ci spre înghemn şi încurajare). No, acuma, spune-ne tu numai cum se împart substan-kivele? Şcolerul, la întrebarea aceasta a mea doară, musai să răspunză, neţăsare, amăsurat priceperii şi raţiunii sale:
Şcolerul: In substankive care se văd şi substankive care nu se văd - reşpeckive concreke şi abstracke!
Pedagogul: Apoi merem mai gheparte pe ogorul pedagojic şi punem cheskiunea doar:
Aţi auzit voi, copii, ghespre jăn? Ce iaşte jănul?
Şcolerul răspunghe: Jănul e cumu-i lucru: masculin, femenin şi ekerojen au neutru, reşpeckive ghe bărbat, ghe femeie şi ghe ce nu-i nici bărbat, nici femeie.
Pedagogul: Exemple doară...
Şcolerul apoi musai se exprime astfel:
Calul îi substankiv masculin; iei se schimbă în iapă, ş-apoi ghevine femenin.
Pedagog[ul]. No! dar neutru?
Şcolerul (inoţent cumu-i, el nu poake da exemplul aghecvat; eu, pedagogul, atuncia-s gata să-i dau ilustrăţiunea keoriei)...
Pedagogul: Neutru! Neutru mai apoi, dacă-i calul masculin şi iapa femenină, neutru-i catârul, carele nu-i nici cal, nici iapă, nici măgar, nici cal: e catâr, aghică corşitură, ghe îmbele jănuri, şi mai gheparke pentru aceea  se conzultă zoologhia, care-i o altă ştiinţă naturale, şi doară naturalia non sunt turpial.
După aceea doară, şcolerul musai să fie, în raţiunea sa puerilă, eghificat pe gheplin ghe jănurile tutor substankivelor.
Vine numai dup-aceea cheskiunea makemakică... Spune-ne tu doară, Bârsăscule! (zic eu şcolerului) ce înţăleji tu prin curbă, o linie curbă?
Şcolerul: Care nu-i ghireaptă...
Pedagogul (zâmbind cu bunătate): No! care nu-i ghireaptă, bine! Da' cumu-i, dacă nu-i ghireaptă?   .
Şcolerul mai apoi vine la acea înduplecare a raţiunii că musai vrea să răspundă minken:
E o linie oablă, oablă, care mere şi mere şi mere şi iarăşi se-ntoarnă ghe unghe o purces.
Pedagogul (jucându-şi serios rolul): Bine! răspuns limpeghe! chiar2! reşpeckive esact... No acuma, spune-ne cine au învăntat numerele?
Şcolerul acuma, după memorare numai, căci memoria e, cum zice Tubingen, pur animală, răspunghe ca animalul: numerele pare, reşpeckive cele cu soţiu, le-au învăntat Pitagora, iar mai apoi cele impare, reşpeckive cele fără soţiu, le-au învăntat Eratoskenes!
Bravo!
Cum veghe, onoratul aughitoriu, toake răspunsurile şcolerului după metoda intuikivă moghearnă sunt neţesitake prin lojika lui, proprie vorbind născândă, dar completaminke formată printr-o educăţiune aghecvată cercumstanţelor, probăluike ca gherivind ghin natura noastră, carea lucră pe cum e mânată mai gheparke.
într-o viitoare conferenţă, vom cuvânta apoi ghespre această natură iarăşi în aplicăţiunile sale în raport cu pedagojia, cu beserica şi cu işcoala!
(Aplauze. A doua zi, pedagogul nostru este numit în slujbă profesor „ghe pedagojie în jenăre şi ghe limba makernă în speţial". Să-l vedem la lucru.)

2. O INSPECŢIUNE

Profesorul: Că-z onorat domnul inspectore va binevoi doară un momânt să asculke aplicăţiunea metoaghii intuikive.
Inspectorul se aşează, scoate carnetul şi condeiul şi ascultă.
Profesorul: Mă! prostovane! Tu ala ghe colo„. Spune-ne tu doară: ce iaşte fiinţă şi ce iaşte lucru, mă?
Elevul: Lucrul, dom'le, este care nu mişcă, şi fiinţă pentru că mişcă!
Profesorul:No! dar ornicul meu... prostule! fiinţă-i ori lucru?
Elevul: E lucru, dom'le!
Profesorul: Că-z doară mişcă, mă! auzi-1 (bagă ceasul în urechea elevului).
Elevul (ferindu-se): Da, dar dacă nu-1 întoarcem, nu mişcă.
Profesorul (satisfăcut): Bravo! (Cătră domnul inspector:) Ş-apoi doar ăsta-i ghintre cei meghiocri. Bine! (Elevul trece la loc.) Tu, mă! ălălant ghe lângă el... Câke picioare are boul, mă?
Elevul: Patru, dom'le!
Profesorul (vesel): Ei, pe dracu! Că-z doar n-o să aibă şăpke!... Şi ce e boul cu patru picioare? Lucru ori fiinţă? Ha?
Elevul: Fiinţă, dom'le!
Profesorul: Dar masa fiinţă-i?
Elevul: E lucru, dom'le!
Profesorul: No! că-z n-are şi ea patru?
Elevul: Da, dar nu se mişcă, dom'le!
Profesorul (şi mai vesel): Ei! pe dracu! să se mişte... poake doar că cu şpirikismus!
Inspectorul (tuşeşte tare şi caută să schimbe vorba): Mă rog, cum îl cheamă pe elevul acesta?
Profesorul: Anibal Ioanescu.
Inspectorul: Răspunde bine.
Profesorul (cu siguranţă): Că-z ăsta-i ghintre cei bunişori!... No! la gheografie acuma... Mă! tu ghe colo... Spune-ne tu doară toake ştakele Europei.
Elevul: Franţa, dom'le.
Profesorul: Franţiia, bine!
Elevul: Anglia, dom'le.
Profesorul: Iaşte!
Elevul: Germania, dom'le.
Profesorul: Ghermania.
Elevul (se porneşte repede. - Profesorul dă din cap afirmativ la fiece nume de stat cu satisfacţie şi cu mândrie): Elveţia, Rusia, Suedia, Italia, Belgia, Olanda, Turcia, Bulgaria, Serbia, Muntenegru şi Grecia... dom Te!
Profesorul (încruntăndu-se): Şi.apoi mai care, mă? Elevul: Atâtea, dom'le!
Profesorul (începând să scrâşnească): Dar Spania, mă?
Elevul (intimidat): Şi... Spania, dom'le! Profesorul (mai aspru): Dar Spania, unghe-i Spania? Elevul:...?!
Profesorul (magistral): Şpania-i lângă Portocalia, mă boule, şi viţăversa!
Elevul (aiurit): Şi... Spania şi Portocalia, dom'le!
Profesorul (din ce în ce mai sus): Şi mai care?
Elevul (pierdut): Virţăvercea, dom'le!
Profesorul (indignat): Nu Viţăvercea, mă! Dănimarca, mă! Dania, mă! (Şoptind ameninţător printre dinţi:) Dania tatână-tău! (Energic:) Merji la loc, boule!
Elevul pleacă obidit la loc.
Inspectorul (conciliant): Ei, oricum, tot ă ştiut destul de bine.
Profesorul (încă fierbând de ciudă): Pe dracu! ştiut! Traiane Ghiorghiescule! Vină tu... Spune-ne tu doară, s-audă şi onorat domnul inspector: dacă sunt în lume apoi câke le veghem doară, cine le-au făcut pe toate?
Elevul (sigur): Natura, dom'le!
Profesorul (zâmbind cu bunătate filozofică): Ei, pe dracu, Natura!... Dar pe natura aia cine au făcut-o, mă prostovane?
Elevul: Dumnezeu, dom'le!
Profesorul: Dar vezi bine că Dumnezeu, că-z doară nu tată-tău şi mumă-ta!... No! acuma... noi, românii, musai doară să şkim pe cum că: ghe unghe ne trajem noi?... ghe unghe?.,. spune!
Elevul (energic): De la Traian, dom'le!
Profesorul (făcând cu ochiul inspectorului, care stă în admiraţie): Şi cine era Traian?
Elevul: El era un om bun!
Profesorul (emoţionat): Bun, drăguţul ghe el! zic zău lui Dumnezeu, bun!... Şi cu cine s-au bătut el? Elevul (brav): Gu turcii!
Profesorul (râzând cu mult chef): Pe dracu! Că-z unghe erau turcii până atunci în Europa... Mai târziu doară apoi s-or ghescoperit turcii... (Puternic:) Cu dacii, mă!
Elevul (mai brav): Cu draci!
Profesorul: Că zău lui Dumnezeu că cu draci s-o bătut!... Dar mai apoi, Ştefan cel Mare şi Michaiu Bravul cine au fost?
Elevul (mândru): Ei erau oameni buni.
Profesorul (aprobândcu tărie): Buni, mă!... şi s-au bătut...
Elevul (cu multă mândrie naţională): Cu draci!
Profesorul (entuziast): Cu draci! zic zău lui Dumnezeu!..... Merji la loc!... Bravo, prostovane! (Către inspector, care e transportat:) Că-z ăsta doară iaşte un şcoler emininke!
Inspectorul: Are şi mult talent!
Profesorul (cu siguranţă): Ei! pe dracu, talent!... că-z talent nu-i doar ghe vreo samă! asta-i lucru anticvat... Cu metoaghele mogherne doară, totul zace numai în aplicăţiune!... No! la muzică acuma... Spune-ne, Popăscule: ce-i muzica?
Elevul: Muzica este care cântă, dom'le.
Profesorul (nemulţumit): Nu aşa, loază! Nu cuvânta doară ca râtanii... vorbeşte ca şcolerii. Dă-ne tu numaighecât ghefmiţia chiară şi agkecvată!
Elevul: Muzica este...
Profesorul: Ce?
Elevul: Este când...
Profesorul (foarte nemulţumit şi repetând definiţia): Muzica iaşte aceea care ne gâghilă urechile într-un mod plăcut... (pântre dinţi, aparte, şcolarului:) Ia seama doară să nu ţi le gâghil eu ţie într-un mod neplăcut! (Se aude clopotul de ieşire).
Inspectorul (se ridică; copiii fac şi ei ca inspectorul): Domnule profesore, sunt foarte mulţumit. Metoda dumitale e admirabilă...
Profesorul (tăindu-i vorba cu mândrie): Că-z asta doară e metoada lui PeştaloţiuM
Inspectorul (urmând): .. .şi zelul dumitale vrednic de laudă... (Către elevi:) Voi, băieţi, căutaţi a profita de ştiinţa bunului vostru profesore şi nu uitaţi că de la voi aşteaptă mult patria, România, pentru viitor!
Profesorul (conducând cu multe reverenţe pe inspector şi încântat de rezultat): Că-z eu ce le totspun boilor, onorat domnule inspectore?... Apoi dacă-s porci şi n-au ghestulă aplicăţiune!

3. AJUNUL EXAMENELOR

    Profesorul: No! mâne apoi începem doară! Câţi ghintre voi au ştuduit, or mere mai departe; câţi au fost putori şi n-au ştuduit, trebuie că rămân repekinţi. Acuma doară numai să vă muştruluiesc că cum să fiţi la acea înălţime la carea caută a fi şcolerul întrucât priveşke educăţiunea prinţipială, respeckive la o conduită exămplară faţă ghe azistenţii cari vor fi ghe faţă. (Către un şcolar din fund:) închighe gura, boule, că-ţi întră musca... (Băieţii râd.) Silenţium1!... Şcolerul caută să fie curat îmbrăcat...
Şcolarul Ionescu: Mie mi-a făcut mama haine nouă, dom'le.
Profesorul: Ei! mă-ta! Că-z doară nu era să ţi le fac eu! (Râsete.) Silenţium, măgarilor! Educăţiunea prinţipială mai apoi ne obligă la respect cătră cei mari, şi la înfăţişare moghestă, carea iaşte ca un ghecorum2 al juneţii... (Răspicat şi sever:) Că pe carele îl voi veghe că rânjaşte, ori se zbenguiaşte, apoi minken acelui măgar i-oi lunji eu urechile... măcar de-ar fi ficior de Erzherzog!...
Şcolarul Popescu: Dom'le, tata a zis că să-i spui de câte ori ne tragi de urechi, ca să vorbească la Cameră.
Profesorul (cu ton de mângâiere): Că-z astea nu le-am spus pentru kine. Pe kine doară ke cunosc ca un şcoler emininke... Le-am spus numai păntru porcii eilanţi!... No! acuma să probăluim câke o ţâră ghin makerie... Popăscule! (O plesnitoare şi-apoi alta şi-ncă una pocnesc în zidul din spatele profesorului; acesta sare în sus speriat.) Hoghi a f ene eghemek1! Cine a fost porcul şi măgarul?... (Toată clasa râde.) Cine?... Minken musai să aflăm,cine nu a ştiut respectul? (Fierbe de ciudă.)
Mai mulţi şcolari: Popescu, dom'le! Profesorul: Popăscu? Nu se poake... Popăscu doară-i un şcoler emininke.
Şcolarii: Popescu, dom'le!
Profesorul: Acela care mai face asta, lasă-1 apoi doară... Popăscule... dacă cineva ke-ntreabă să-i spui numai câke operaţiuni avem în aritmekică, cum vei răspunghe?
Popescu: Trei, dom'le.
Profesorul: Nu-s mai mulke?
Popescu: Cinci.
Profesorul: Nu-s mai puţine? Popescu: Două.
Profesorul: La ghereptul vorbind, sunt numai două înprinţipiu, sporire şi scăghere ghe unitake; numai doară, după diferănţierea lor în praxă, ghevin că-s patru: aghiţi-unea, substracţiunea, multiplicăţiunea şi ghiviziunea. No! bine! meri la loc... Spune numa tată-tău să vină mâne să ne onoreză. (Altă plesnitoare.) ...O fekete kukiox\ Cine-i porcul şi măgarul?
Toţi: Popescu, dom'le!
Profesorul (necăjit): Silenţium! Ionescule! dacă cineva ke întreabă că-s câke-s emisferele pământului, tu ce vei răspunghe?
Ionescu: Două, dom'le!
Profesorul: Nu-s mai mulke?
Ionescu: Nu, dom'le!
Profesorul (iritat): Ba da, loază!
Ionescu: Care, dom'le?
Profesorul: Acele care sunt, boule! emisferul austral, emisferul boreal, mai gheparte apoi emisferul oriental şi emisferul ocţidăntal, măgarule! Meri la loc, vită! Vine mâni-ta mâne?
Ionescu: Nu, dom'le, că spală la mama lui Popescu.
Profesorul: No bine, că-z tot n-avea ce procopseală
să vază. (Un pumn de plesnitori; profesorul sare cât colo.) O fene şo fekete kukio! (Turbat:) Care e iar măgarul şi porcul care n-are respect?
Toţi: Popescu, dom'le... (Râd.)
Profesorul (potolindu-se): No! Silenţium! Luaţi aminke doară la muştruluiala care v-am făcut... Mâne este ziua când pukem zice, pedagoji şi şcoleri, faţă cu onorata azistenţă care va fi ghe faţă: finis coronat opus !...In educatione et virtuke... (Copiii fac zgomot... Popescu se caută să mai găsească o plesnitoare. Profesorul iese repede, înjurând teribil ungureşte.)

4. EXAMENUL ANUAL

Două mahalagioaice asistă la examenul copiilor lor. Profesorul, pedagogul nostru absolut, ascultă pe copiii mahalagioaicelor.
E foarte aspru şi fără chef.
Mamele stau înţepate pe scaune, unde s-au aşezat fără să fie poftite.
Profesorul (către elevul Popescu, care n-a răspuns la trei întrebări): No! prostule, dacă nu ştii pe estea, care-s ghe tot simple şi jenărale, apoi spune-ne raţiunea pântru carea românii au kins să urmeză o polikică jermână în timpul lui Mihaele Bravul?
Popescu:...!
Profesorul: Noi spune odată! Popescu: ...!?
Profesorul (energic): Meri la loc, boule! (Către mama lui Popescu, care este foarte mâhnită:) Că-z prost l-ai făcut, cucoană! Apoi ăstuia doară numai paie să-i dai să mance. (Mama lui Popescu plânge.) Că-z geaba te mai boceşti acuma! nu-1 mai dreji. Are să mai steie încă şăpke ani repekinke... loanescule! (Mama lui Ionescu tuşeşte foarte mişcată.) Cumu-i pământul, mă?
Ionescu: Mare, dom'le!
Profesorul: Pe dracu mare! L-a măsurat mâni-ta să vază mare-i. Pe lângă alke astre, bunăoară Saturnus, au Neptunus, au Iupităr, pământul nostru doară-i o scârbă! nici cât să chiorăşti un şoarece... Nu-i vorbă ghe mare, mă prostovane! e vorba cumu-i?
Ionescu: Se-nvârteşte, dom'le.
Profesorul (răstindu-se puternic, mama lui Ionescu se sperie): No! apoi? dacă se învârke, cumu-i? în trei colţuri, animale?
Ionescu: Nu, dom'le!
Profesorul: No, dar?
Ionescu: Rotund.
Profesorul: Vezi aşa, loază!
(Se face un zgomot la uşe. O doamnă din înalta societate, doamna Ftiriadi, intră împreună cu un mops gras, care vine să se gudure pe lângă pedagog.)
Profesorul (întâmpinând-ofoarte emoţionat): Onorată doamnă, eu încă mă recomand! (Ia căţelul în braţe.)
Doamna Ftiriadi (foarte volubil şi pe un diapazon mult mai-nalt): Am venit pentru băiat... Să-ţi spun drept, eu nu vream să-1 aduc să dea examen la şcoala publică, nu vream să se amestece cu fel de fel de băieţi rău crescuţi... Dar a stăruit tată-său... zice că e ordin de la minister... Şi de-aia l-am trimes la d-ta, care-i cunoşti caracterul lui ambiţios, de când îi eşti meditator.
Profesorul: Binevoiască numai onorata doamnă să ieie loc. (Cătră Ionescu, care aşteaptă în picioare:) Tu meri la locu-ţi... De hatârul mâni-tii, pe kine nu ke las repekinke! No! meri!
(Ionescu merge la loc.)
Ioneasca (ridicându-se): Sărut mâna!
Profesorul (demn): No bine! poţi mere. (Ia scaunul Ioneaschii şi-l pune lângă domna nou sosită, şi aşază căţelul pe el; mopsul, mulţumit, îl linge pe nas. Mahalagioaicele ies foarte umilite.) No, acuma tânărul Ftiriadi! Spune-ne, s-audă şi ilustra matroană, onorata ta mamă: nu-i aşa că pământul se-nvârke în jurul soarelui trei ani câke 365 ghe zile şi mai apoi în al patrulea în 366 ghe zile?
Micul Ftiriadi: Da, dom'le.
Profesorul (face semne de aprobare doamnei Ftiriadi care, foarte satisfăcută, se scoală de la locul ei, drege cravata băiatului, îl sărută şi se aşază iar la loc): No, nu-i aşe că presiunea se ghemonstră suficiente prin cele două emisfere (doamna Ftiriadi tuşeşte tare) ghe Maggheburg?
Micul Ftiriadi: Da, dom'le.
Profesorul (către clasa întreagă): No, boilor, vegheţi numai exămplu ghe aplicăţiune! (Către micul Ftiriadi:) No, încă una ş-apoi basta! Spune-ne: nu-i aşe că Iancu Corvin ghe Huniaghe, şi Makiaş Corvin, şi-apoi dup-aceia doară toţi magnaţii maghiari fost-au români ghe-ai noştri?
Micul Ftiriadi: Da, dom'le.
Profesorul: Bine! Bravo! Emininke!!!
Doamna Ftiriadi: Mersi, domnule profesor... Sunt foarte mulţumită... O să-i spui şi lui Ftiriadi câtă osteneală-ţi dai cu copiii...
Profesorul: Ilustră doamnă, că-z asta ni-i misiunea. Datoria ni-i să luminăm jenăraţiunile june; că-z fără instrucţiune şi educăţiune, un popor doară e învins astăzi în lupta pentru existenţă, şi cine-i învins, apoi acela dă-1 dracului! vorba lăkinească: una salus vickis nullam sper are salukem!





Most viewed articles in Momente si schite category

Repausul dominical
Un pedagog de scoala noua
Dascal prost
AMICI
Inspectiune
Most recent articles in Momente si schite category

Repausul dominical
O lacuna
Ultima emisiune
Triumful talentului
Inspectiune

 Visitor's Comments !

there are no comments...


    Ales la intamplare
Hutu este personajul principal al nuvelei "Budulea Taichii", pe care Ioan Slavici l-a construit ca pe un model uman, inzestrat cu tarie de caracter si cu o vointa de fier.


    Statistici
» Numar total de articole
345
» Numar total de autori
145
» Articole vazute
5029791
» Numar categorii
26

    Linkuri
» Gazduire web
» Gazduire blog
» Dex
» Servere Vps
» Cono
» Mai util ca util


Sterge cookile facute de acest site. | Sus