Literatura romana
Proza, poezia si dramaturgia pentru elevii de liceu


Buna vizitatorule !
te poti autentifica sau te poti inregistra gratis.


Home | Archives | Submit Article | Top Rated | Advance Search | Contacts Us | Rss Feeds

    Categorii principale
» Autori
» Basme
» Caracterizari
» Comentarii
» Dramaturgia
» Fabule
» Momente si schite
» Nuvela
» Poezia
» Povesti
» Proza
» Roman
» Termeni
» Versuri si proza

  Mai Multe Optiuni
» Cele mai citite articole
» Cele mai votate articole

   Abonament articol
Aboneazate acuma si vezi primi articole gratuite.
» Nume » Email

dupa titlu dupa descriere    Cautare avansata

Publicat : December 14, 2007 | Autor : Mihai T. Categoria : Caracterizari | Vazut de : 4914 ori | Rating :

  


Veta

- personaj de comedie -
- personaj comic -
- adulterina -

"O noapte furtunoasa",
de Ion Luca Caragiale
- comedie -

    Dramaturg si prozator, Ion Luca Caragiale (1852 - 1912) a fost un observator lucid si ironic al societatii romanesti din vremea lui, un scriitor realist si moralizator, dovedind ua spirit de observatie necrutator pentru cunoasterea firii umane, de aceea personajele lui traiesc in orice epoca prin vicii, impostura, ridicol si prostie. El foloseste cu maiestrie ironia, satira si sarcasmul, pentru a ilustra moravurile societatii romanesti si a contura personaje dominate de o tara (defect - n.n.) morala reprezentativa pentru tipul si caracterul uman. Intrucat Caragiale a dat viata unor tipuri umane memorabile, unor tipologii unice in literature romana, Garabet Ibraileanu afirma ca dramaturgul face "concurenta starii civile", iar Tudor Vianu considera ca formula artistica a lui Caragiale este "realismul tipic".
    Comedie a moravurilor de mahala, "O noapte furtunoasa"(l878) ilustreaza aspecte sociale si psihologice specifice locuitorilor de la periferia Capitalei, cu scandaluri si "ambituri" de familisti, lume pe care Caragiale a iubit-o cu patima.
    Veta este personaj secundar si unul dintre cele doua personaje feminine din comedia "O noapte furtunoasa" de Ion Luca Caragiale. Ea intruchipeaza adulterina de mahala, este sotia lui Jupan Dumitrache Titirca si amanta lui Chiriac. Veta este, poate, singurul personaj care nu genereaza un comic spontan si transparent, fiind de varsta matura si avand o infatisare placida, de tata, trasaturi cu totul nepotrivite pentru o amanta atragatoare. Ea starneste rasul spectatorului mai ales dupa ce s-a terminat piesa. Nevasta este stearsa si penibila in rolul de amanta si, asa cum afirma Ibraileanu, "Veta nu numai ca nu e ridicola, dar nu e nici comica macar, ca Zita". Ea marcheaia in comedie triunghiul conjugal.
Prin comicul de caracter se disting insusirile ce reies, in mod indirect, din atitudinea, faptele si vorbele eroinei, iar in mod direct din didascalii sau din opiniile celorlalte personaje, conflictul dramatic fiind realizat prin intreaga varietate a comicului.
    Veta este un personaj caricatural, principalele trasaturi decurgand din manifestarea diversificata a comicului, care defineste contradictia dintre esenta si aparenta. Nevasta lui Jupan Dumitrache este o femeie matura de mahala, care vrea sa para o persoana onorabila, demna de respect si fidela sotului, dar, in esenta, este desfranata si fatarnica, inselandu-si sotul cu dezinvoltura, fara nici un pic de remuscare, reprosandu-i amantului ca ia in serios "prostiile si banuielile lui barbatu-meu".
    Veta este deprimata, sufera ingrozitor si are ganduri morbide, deoarece se certase cu amantul gelos, iar relatia lor parea terminata. Motivul care-l facuse pe  Chiriac s-o banuiasca de necredinta fusese cauzat de spaima lui Jupan Dumitrache privind pericolul in care se afla onoarea lui de familist. intr-o seara aflandu-se la gradina la "Iunion" cu nevasta-sa, Veta si cu sora acesteia, Zita, Jupan Dumitrache observa cum "un prapadit de amploiat" ii face ochi dulci consoartei, ba chiar se ia dupa ei cand pleaca spre casa. Teama de a nu-i fi inselata "onoarea de familist" o impartaseste cu omul sau de incredere, Chiriac, in grija carina o lasa pe Veta atunci cand negustoria il silea sa lipseasca de acasa: "De! cand lipsesc eu de-acasa, cine sa-mi pazeasca onoarea?". In calitate de amant, Chiriac face o criza de gelozie si o acuza pe Veta ca-i place sa se duca la "Iunion" ca "sa te curtezi cu amploiatul dumitale". Ca urmare, Veta este trista si absenta, cum precizeaza Caragiale in didascalii: "(... este obosita si distrata, vorbeste rar si incet) ". Cu gandurile in alta parte, nu se poate concentra la ceea ce-i povesteste Zita despre afrontul pe care i-1 facuse Tircadau pe maidan.
    Comicul de situatie pune in valoare profilul imoral al femeii. In scena impacarii cu Chiriac, Veta, sceptica, refuza mai intai sa se jure inca o data ca nu avea nicio vina, pentru ca el tot n-ar.crede, apoi devine manioasa si ii reproseaza la randul ei ca tine seama mai mult de "prostiile si banuielile lui barbatu-meu" decat de declarable ei amoroase sincere. Atunci cand Chiriac ameninta ca se sinucide cu "spanga de la pusca",     Veta este disperata, capata brusc energie si se lupta cu el ca sa impiedice nenorocirea, devenind patetica: "Daca vrei sa te omori, omoara-ma intai pe mine! (se lupta din putere.) Chiriac!... Nu ti-e mila tie de mine? Toate, toate de un an si mai bine le-ai uitat intr-o zi?...". Ca sa-l convinga, ea apeleaza la juraminte induiosatoare, intr-un limbaj propriu, de mahala: "sa n-am parte de ochii mei, sa n-am parte de viata ta, sa nu mai apuc macar o zi fericita cu tine - na! ce mai vrei? - daca stiu eu ceva la sufletul meu din cate ti le-a sporit dumnealui".
    Printr-un monolog dramatic, Veta ii relateaza lui Chiriac chinurile sufletesti prin care trecuse. Superstitioasa, ea se astepta sa aiba "un necaz mare", pentru ca "mi se facuse semn: rasturnasem de dimineata candela...". Toata seara petrecuta la "Iunion" Veta se gandise numai la Chiriac, "n-am vazut nimic, n-am auzit numc! Ma jur pe ce vrei tu; ma crezi?". Pentru ca rasturnase candela si i se batea si ochiul drept, Veta fusese foarte ingrijorata ca nu cumva sa se intample o nenorocire, pentru ca atunci cand plecasera de acasa Chiriac se apucase sa-si curete pusca si exista pericolul ca aceasta sa se descarce: "daca s-o descarca, Doamne fereste! pusca in mana lui, ce sa ma fac eu cand l-oi gasi mort intins acasa!...". Marturisirea femeii l-a "biruit cu desavarsire", noteaza Caragiale in didascalii, asa ca cei doi se imbratiseaza, isi cer iertare reciproc, isi fac declaratii amoroase, apoi raman increment cand aud vocea lui Dumitrache. Acesta isi facea rondul si il striga din ulita pe Chiriac ca sa-l mai roage inca o data sa fie "cu ochii-n patru, d-aproape de tot: ma stii ca tiu cand e la o adica...". In aceasta scena este evident comicul de situatie, deoarece Chiriac, "strangand pe Veta cu putere" la piept, ii raspunde convingator sotului ingrijorat de infidelitatea sotiei: "Lasa, jupane, ma stii ca consimt la onoarea dumitale de familist!...".
        O alta situatie comica se petrece atunci cand barbatii il cauta disperati si amenintatori pe "bagabont", iar Veta este ingrijorata sa nu se rupa schelele eu Chiriac: "Vrei sa te prapadesti?". Veta o cearta pe Zita acuzand-o ca ea este vinovata ca s-au dus la "Iunion", ca ea i-a "dat nas amploiatului sa se tina dupa noi" si mai ales ca din cauza ei "mi-am gasit beleaua cu Chiriac". Zita este uimita ca sora-sa se plange de necazuri din partea lui Chiriac, dar Veta se corecteaza repede si se lamenteaza de isteria sotului.
Veta este o componenta a triunghiului conjugal, isi insala sotul fara a avea vreun sentiment de vinovatie sau mustrare de constiinta. In finalul comediei, Caragiale fixeaza in didascalii cuplurile amoroase, care nu sunt neaparat si cele conjugale: "(Toti se dispun a se retrage; Rica e cu Zita, Chiriac cu Veta, Jupan Dumitrache suie cu Ipingescu)".
    Veta si Zita reprezinta tipul mahalagioaicei in doua ipostaze diferite: prima fiind stearsa, marginita, limitata, cealalta vioaie, energica si plina de viata. In dramaturgia lui Caragiale lumea de la periferia Capitalei este ilustrata mai mult din punct de vedere psihologic, al mentalitatii locuitorilor, idee exprimata de criticul literar Garabet Ibraileanu: "Mahalaua, pe care o satirizeaza Caragiale, nu e o categorie sociala [...]. Mahalaua pe care a satirizat-o Caragiale e o categorie psihologica".



Most viewed articles in Caracterizari category

Allan - caracterizare
Gavrilescu - caracterizare
Stavrache - caracterizare
Fanica - caracterizare
Ion - caracterizare
Most recent articles in Caracterizari category

Zoe Trahanache - caracterizare
Zita - caracterizare
Zaharia Trahanache - caracterizare
Veta - caracterizare
Tache Farfuridi si Iordache Branzovenescu - caracterizare

 Visitor's Comments !

there are no comments...


    Ales la intamplare
D. Marm Chicoş Rostogan, distinsul nostru pedagog şi director al şcoalei model „Ulpiu Traian", este destul de cunoscut tutulor acelora cari se interesează de mişcarea noastră culturală, aşa ca să ne scutim de a-i mai face vreo reclamă. Ne mărginim doar să dăm aci, cu sfinţenie, prelegerea pe care d-sa a ţinut-o, în faţa şcolarilor săi, asupra cometei de luni 1, marţi la 2 noemvrie.


    Statistici
» Numar total de articole
345
» Numar total de autori
81
» Articole vazute
2206957
» Numar categorii
26

    Linkuri
» Gazduire web
» Gazduire blog
» Dex
» Servere Vps
» Cono
» Mai util ca util


Sterge cookile facute de acest site. | Sus