Reprezentant de frunte al neomodernismului, LeonidDimov (1926-1987) face parte din generatia '70 a poetilor romani, promovand in poezie mitul oniric in mod creator si inconfundabil. Poemul "Vis cu bufon" face parte din volumul "Carte de vise" (1969), ale carui creatii sunt definitorii pentru formula artistica a oniricului, faptul concret capatand stralucire prin transfigurarea in imaginar. Dimov nu scrie o poezie romantica, in care visul era o cale metafizica spre lumea ideilor, ci construieste cu luciditate vise, cu scopul de a, exprima intr-o deplina libertate, cele mai absurde intamplari, cele mai ciudate viziuni, fara sa respecte nici o regula a logicii.
    Senmificatia titlului. Cu o epica aparenta, Dimov relateaza un fapt ce poate parea posibil intr-o lume in care domneste anarhia dulce, utilizand pentru crearea acestei atmosfere un ton amuzat, comic. Sugerarea acestei viziuni vesele este redata inca din titlu, atmosfera onirica fund in relatie directs cu bufonul, personaj comic medieval, care distra prin glume, strambaturi si gesturi ridicole un suveran sau un senior.
Poezia nu este structurata pe strofe, ci compune unitar o lume ciudata, dominata de dulcegarii, in care poetul ne introduce brusc, fara o pregatire prealabila. Intr-un oras alpin, "In laptele diminetii", au explodat intr-o vitrina toate "prajiturile".
    Acestea din urma devin un fel de personaje ale unei "epopei" cornice, fiecare sortiment in parte fiind descris minutios, tocmai pentru a releva ca orice lucru, oricat de nemsemnat si de "consumabil", are importanta lui in viata umana. Prajiturile sunt foarte variate, "de ciocolata", "de capsuni", "cu fistic", "si asa mai departe". Gandurile morbide ale eului liric ("Eu ma gandeam, bineinteles, la moarte") sunt intrerupte brusc de aparitia altui personaj, "Bufonul unui rege mort cu zile", care se sfarsise de placere. Fiind alcatuit din catifea "Si pe dinauntru si pe dinafara", bufonul este numai metafora unei idei filozofice, pe care, afirma cu ironie poetul, lumea o amplifica pana la ridicol, facand din orice intamplare banala sau din orice lucru nesemnificativ, o intreaga filozofie de viata. Viclean ca un vulpoi, bufonul intrase in cofetarie "sunand din clopotei, pe rotile" si, ca o imagine a libertatii de expresie, se stramba in spatele oamenilor si presara "boare tulbure pe linguritele plate...". Bufonul simbolizeaza atitudini caraghioase ale oamenilor, care se ascund sub aparente, el fiind singurul, prin menirea rolului sau, de a spune lucrurilor pe nume, chiar daca acestea sunt adevaruri neplacute. Intr-o lume reala, aparitia unui astfel de personaj este imposibila, dar in logica visului, unde orice este posibil, bufonul poate sa exprime liber ganduri neprefacute, glume desucheate, adevaruri suparatoare, fara ca sa i se intample nimic rau.
    Daca inainte de aparitia bufonului atitudinea poetica reflecta "bineinteles, la moarte", iar prajiturile din vitrina explodasera "intr-un glob de lumina", dupa ivirea personajului eul liric este cuprins de pofta de viata, i se dezlantuie o lacomie fara limite, mananca "in cascade", "inghiteam in nestire" prajiturile, enumerate, parca, pe nerasuflate: "Cataifuri, baclavale, rulade, [...]/ bezele, piscoturi". El se umfia "ca un aerostat" si chiar bolile si suferinta sunt dulci in poezie: "Cu bube dulci si diabet zaharat".
    Limbajul poetic este la fel de surprinzator ca si tema poeziei, ineditui prozodic fiind remarcabil mai ales prin rima de un comic irezistibil. Poezia debuteaza printr-o sincopa, "aceste/ alpestre", celelalte rime fiind de-a dreptui hazlii, deoarece cuvintele nu au nici o legatura semantica intre ele, numind elemente sau realitati care nu intra in nici un fel de relatie: "taciuni/ capsuni", "un pic/ fistic", "cascade/ rulade", "boturi/ piscoturi", "aerostat/ zaharat". Lumea colorata a visului este ilustrata cromatic, in maniera simbolista, fie prin nuance exprimate direct, "roz", "verzui", "galben", fie sugerate, "ciocolata", "capsuni", "fistic", "zmeurie". Singurele metafore, "laptele diminetii aceste" si "zarea zmeurie" compun aceeasi lume "dulce" a visului, adecvate "cofetariei" ca spatiu concret al actiunii.
    Lirica lui Leonid Dimov anunta postmodernismul prin "bufonadele" si ridicolul existentei, fara filozofie sau analize profunde, ilustrand o lume a concretului banal si a intampiarilor marunte, din care este facuta viata omului, intr-un interviu, Leonid Dimov explica particularitafile propriului lirism: "Se poate face poezie pornind de la orice. Nu se poate face poezie dupa nimic. [...] Important pentru mine a fost si a ramas cotidianul. Nu biografia mi-a marcat scrisul, ci succesiunea fantastica de atmosfere prin care m-a purtat".