Leul si vulpea

Sursa : http://literaturaromana.g0.ro
Autor : Mihai T.
Publicat pe : January 06, 2008


  
Profilul autorului Mihai T.'s
Leul indelung vietuind si foarte imbatrinind, nu putea nici cu iutimea, nici cu virtutea sa, ca in vremea tinerea telor, pre ale vietuitoare sa le supuna si sa le manince ; gindi dara si socoti in tot chipul, intru aceasta ticaloasa tircumstantie (stare inprejur) ce va fi de dinsul; mai pre urma, ii veni in minte ca, de multe ori, aici, pre pamint, ceale ce nu se pot cu putearea si virtutea birui, maiestria si istetimea lesne le aduce spre acest sfirsit. Drept aceaia s-au facut bolnav, si intrind in pestera sa, s-au intins si s-au lungit citu-i de lung, apoi au resonat si au facut stire. in toate laturile, si pretutindenea s-au dus vorba ca leul cel infricosat se munceaste cu sufletul in gusa, si trage de moarte si-i aproape de sfirsit, numai cit nu i-au iesit su fletul. Adevarat iaste ca cine ce pofteaste, lesne creade. Auzind aceste, vietuitoarele multe, dintr-insele, una pre alta, neasteptind, s-au inbulzit care mai intii supt nume de cercetare va intra la leul cel ce isi sfirseste suflarea, si uitlndu-se la periciunea lui sa-si indulceasca ochii. Saracul bietul leu ! ce facea el vazindu-se dupa atite jiganii im presorat ? Cind pre una, cind pre alta apucind lupis, ca bolnavul spre obiecturi si pofte, le sfintea si le jertfea. Mai pre urma, iata si vulpea, carea prin usa privind: �Noa ! cum esti, unchiule !" �Rau, draga mea fiica", raspunse leul. Si-i zisa : �Dara vino mai aproape, de ma vezi !? �Iarta-ma, unchiule, caci nu am vreame ; imi iaste graba � au raspuns inteleapta jiganie � si nu stiu cum, nici imi cam iaste voia, caci vad multe urme catra tine, iar de catra tine nici una."